KorAP: Find »[drukola/base=vindecător & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...53 >

1,302 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

așa cum te rogi și tu. - O să te rogi și când o să te Îngropăm sub bolovani? Până și femeile și copiii vor azvârli cu pietre În tine, să vadă și ei ce pățesc cei ce se cred Tatăl. - Dar de unde știe Vindecătorul tău așa de bine ce dorește Tatăl? Poate că Tatăl se bucură de mine. Poate că-i place să tragă cu ochiul la călătoria mea. - Călătorie?! I-am spus ce e aia o călătorie. El m-a Întrebat ce rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
aveam de-ale gurii. Pe vremea aia eram puțini și căutam pământuri mănoase, cu multă apă și vânat. Era Ceața Adâncă și nu ne ajungea mâncarea, oricât de puțini am fi fost. - De unde știi că așa a fost? - Așa spune Vindecătorul. - Ah, Vindecătorul. Și dacă el știe așa de bine ce vrea Tatăl, de ce n-aș putea s-o știu și eu? - i-am Întins eu, În sfârșit, capcana din vorbe. Crezi că Vindecătorul tău are mai multă putere decât Krog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ale gurii. Pe vremea aia eram puțini și căutam pământuri mănoase, cu multă apă și vânat. Era Ceața Adâncă și nu ne ajungea mâncarea, oricât de puțini am fi fost. - De unde știi că așa a fost? - Așa spune Vindecătorul. - Ah, Vindecătorul. Și dacă el știe așa de bine ce vrea Tatăl, de ce n-aș putea s-o știu și eu? - i-am Întins eu, În sfârșit, capcana din vorbe. Crezi că Vindecătorul tău are mai multă putere decât Krog? Și dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
știi că așa a fost? - Așa spune Vindecătorul. - Ah, Vindecătorul. Și dacă el știe așa de bine ce vrea Tatăl, de ce n-aș putea s-o știu și eu? - i-am Întins eu, În sfârșit, capcana din vorbe. Crezi că Vindecătorul tău are mai multă putere decât Krog? Și dacă are, de ce nu poate să vorbească precum Tatăl, așa cum fac eu? Bietul păzitor Își tot dregea glasul. La un moment dat, dădu un fel de guițat, așa de tare se căznea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
o zi, aveau să mă ducă pe limba de nisip unde mă dădusem prins, ca să mă ucidă cu pietre. Eram sfârșit de oboseală căci nu-mi dădeau decât o fiertură de ierburi, cât să nu mor Înainte de sorocul hotărât de Vindecătorul lor. Mi-era mereu sete, iar munții pe care Îi zăream erau prea Îndepărtați. Înțepenisem, chircit cum eram, prins de bulumacul ăla cu mâinile și cu pășitorii. M-am trântit pe o parte și am dat să Închid ochii când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lui. - Tatăl știe să pună foc și pe cer senin, le-am mai zis. - Marș! Câine de pripas! Îmi spuse unul dintre ei și, intrând În peșteră, se repezi la mine și mă izbi cu piciorul. - Mare noroc ai că Vindecătorul tău te-a Învățat să lovești doar omul legat, am scrâșnit. Mă mai lovi o dată și se pregăti să mă joace În picioare când, cel rămas afară Îi strigă: - Stai! Vindecătorul Îl vrea Întreg pentru noaptea ce vine. - Da? făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și mă izbi cu piciorul. - Mare noroc ai că Vindecătorul tău te-a Învățat să lovești doar omul legat, am scrâșnit. Mă mai lovi o dată și se pregăti să mă joace În picioare când, cel rămas afară Îi strigă: - Stai! Vindecătorul Îl vrea Întreg pentru noaptea ce vine. - Da? făcu primul și se ghemui În fața mea. Mă scuipă și rânji. Mă scuipă din nou și apoi mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai vorbești? Bun Înțeles că mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
stk, stk, stk - săgețile! - de mă Întrebam cât de mult poate să dureze un chin. Câțiva uriași se avântară În apă În timp ce alții, pe mal, se și apucaseră să rupă crengi și să caute bulumaci, Îndemnați de Vinas și de Vindecătorul care dorise să mă dea Umbrei. - Blestemată fii, Runa! auzirăm glasul ascuțit al lui Vinas. - Pruncul meu o să grăiască pe gură! răcni Runa, ridicând pumnul deasupra capului. Apoi, nu-i mai văzurăm pe urmăritori căci apa se năpusti iar Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
iar Runa prinse să se uite pe maluri după un loc unde să tragem fără să lăsăm urme. Zări mai multe stânci, tocmai bune pentru așa ceva, dar trecurăm de ele, căci Vinas știa prea bine ce-i poate pielea Runei. Vindecătoarea aia blestemată avea să-i bănuiască tertipurile și vicleniile, așa că Runa trebuia să aleagă un loc pe care Vinas să nu-l dibuiască nicicum. - Acolo, spuse Runa deodată și ne arătă o stâncă găunoasă și mare, pe care abia dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cât o să ne fie ușor, dacă-i zice Krog Tatălui cele de trebuință. Am Îndreptat lucrul acela fără de nume spre stâncă și, când apa ne-a izbit de ea, am crezut că pe Tatăl Îl ajunseseră și alte rugi: ale Vindecătorului care dorise să mă dea Umbrei și ale lui Vinas. Pe de altă parte, poate că până și Tatăl se săturase de fițele lui Krog și de amărâții ăia de tovarăși ai lui. Era cât pe ce să alunecăm În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
care fusesem cât pe ce să le cred făcute de vânt sau de ploaie. Numai că acestea din urmă erau atât de... perfecte, după cum se va spune odată, Încât am știut imediat că intrasem pe pământul unui neam puternic. Pe Vindecătorul lor Îl chema Minos și aveam să-l Întâlnim a doua zi. 16. - E prima oară când aud că mai multe neamuri Își dau mâna ca să ia urma unor fugari, Îmi zise Minos. Unul dintre fugari, Însă, Își țuguie el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și urmăritorii tăi. Cine știe ce-o să-i mai bage și ei În cap. - Tare aș vrea să aflu ce-au pus la cale. Nu știu În ce fel vor să-mi zădărnicească călătoria. L-am rugat pe un alt Vindecător să-mi dea de știre ce doresc urmăritorii, dar el, nimic! Mai că-mi vine să-i las aici, la tine, pe Enkim și pe Runa și să mă Întâlnesc cu ei după ce o să-i iscodească pe urmăritori. Dacă află

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
poposeam ne dădeau vești despre cei ce ne luaseră urma - erau din ce În ce mai mulți, de parcă urmăritorii Înșiși se apucaseră să-și facă un neam al lor. Dar iată că Într-o bună zi, Înainte să apucăm să zicem cine suntem, un Vindecător ne spuse de-a fir a păr chiar povestea noastră. Începuse să se lase frigul, iar noi trăseserăm În peștera unui neam de vânători slabi și iuți, ce trăiau de pe urma unor animale fioroase ce le Împânzeau pădurile. Acele animale semănau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
era totuna cu cea pe care o lăsasem În urmă: era rece și rea și o străbăteau coame mari de apă Înspumată. - E un om care merge dintr-o parte În alta pe pământ, așa ca tine, Își Începuse acel Vindecător povestea cu vorbe rostite În minte. Krog Îi spune. E mai mare decât orice alt om care a mers pe pământ și Îl Însoțesc pâlcuri-pâlcuri de femei și de bărbați, care Îl apără și Îi ridică sate oriunde se Întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
peste un pod de pământ ce se Întinde spre Apus. Mă privi cu luare aminte. Dar tu unde mergi așa, haihui? Mi-am luat inima În dinți și i-am spus că Îl Însoțeam pe Krog. Că eram În căutarea Vindecătorilor care nu auziseră Încă de vestea lui. - Ah, de-aia ești și tu mut, zise Vindecătorul, făcându-mi cu ochiul. - Muma care a născut-o pe muma mumei lui Krog, a născut-o și pe muma mumei mele, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
tu unde mergi așa, haihui? Mi-am luat inima În dinți și i-am spus că Îl Însoțeam pe Krog. Că eram În căutarea Vindecătorilor care nu auziseră Încă de vestea lui. - Ah, de-aia ești și tu mut, zise Vindecătorul, făcându-mi cu ochiul. - Muma care a născut-o pe muma mumei lui Krog, a născut-o și pe muma mumei mele, i-am spus. Rămase pe gânduri. Aruncă un vreasc pe foc și se uită la vânătorii lui care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-o și pe muma mumei mele, i-am spus. Rămase pe gânduri. Aruncă un vreasc pe foc și se uită la vânătorii lui care Înlemniseră privindu-mă. - Hm. Ia zi: cum se cheamă sulițele alea mici ale lui Krog? Întrebă Vindecătorul după o vreme, micșorând ochii. - Săgeți. Le pui În arc așa, și le ațintești asupra vrăjmașului. Runa! am strigat În minte, iar ea s-a ridicat, cu burta mare de-acum, și a scos arcul cu săgețile din traiste. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
făcuți de Selat - Îi numisem cârje - și i-am Învățat ce era de făcut dacă doreai ca un om cu oasele frânte să meargă din nou. - Ar putea un astfel de om să mai fie bun de vânătoare? - se interesă Vindecătorul. I-am spus că da. Până la urmă, deși mințeam de Înghețau apele, mă crezură și-mi luară cu toții palma ca să și-o pună pe creștet, după cum e obiceiul când vezi un om care știe. Când au văzut că-i las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mici sau mai mari, unele dintre ele săpate În bolovani Înalți chiar deasupra apei. Din cele mai multe ieșea fum, iar mirosul de carne friptă ajungea până la noi. - Până una-alta, hai să Înnoptăm la oamenii ăștia. 19. - Te așteptam, Îmi zise Vindecătorul. N-aveai cum să duci vestea tuturor neamurilor fără să nu treci și pe aici. Pfuuuh... Credeam că ești mai bătrân. - Bătrân?! Când era să Îmbătrânesc, că n-au trecut nici măcar două anotimpuri de când am plecat din munții mei? - Două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
am răspuns cu același gest. Se uită peste brațul de mare. Luă o piatră de jos și-o azvârli Într-o maimuță care se cățăra pe stânca de la intrarea În peșteră. Maimuța chelălăi precum un câine și se strâmbă la Vindecător, de ziceai că-i un copil pus pe șotii, iar oamenii din peșteră râseră. Am râs și eu. La fel și Enkim și Runa. - Măcar, noi le hrănim, ca să ne poarte noroc, zise Vindecătorul. Ăia de pe malul celălalt Însă, le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
un câine și se strâmbă la Vindecător, de ziceai că-i un copil pus pe șotii, iar oamenii din peșteră râseră. Am râs și eu. La fel și Enkim și Runa. - Măcar, noi le hrănim, ca să ne poarte noroc, zise Vindecătorul. Ăia de pe malul celălalt Însă, le vânează ca să le mănânce, privi el peste brațul de mare. Ea e femeia ta? schimbă el vorba. Mă Întreba pe mine, dar se uita la Runa. Ceilalți ne urmăreau atenți, deși nu Înțelegeau mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
singură femeie, și aia urâtă. Când vine vorba de lucruri din astea, ceilalți le pricep deîndată oricât de proști ar fi. Râseră de mine În hohote dar, În clipa următoare, se dădură aproape și prinseră să mă soarbă din ochi. Vindecătorul se uită urât la unul care dorea să-și plece capul În fața mea, gata-gata să-mi ia palma și să și-o așeze pe creștet. Omul se trase degrabă Îndărăt și râse la Vindecător. - Tu ești Krog, iar ea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
prinseră să mă soarbă din ochi. Vindecătorul se uită urât la unul care dorea să-și plece capul În fața mea, gata-gata să-mi ia palma și să și-o așeze pe creștet. Omul se trase degrabă Îndărăt și râse la Vindecător. - Tu ești Krog, iar ea e femeia prietenului tău. Sorocul ei e aproape, mă făcu Vindecătorul atent. - Foarte aproape. Vindecătorul făcu semn unei babe pipernicite care se apropie de Runa, rânjind. Îi puse mâna pe burtă, o mângâie ușor, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
plece capul În fața mea, gata-gata să-mi ia palma și să și-o așeze pe creștet. Omul se trase degrabă Îndărăt și râse la Vindecător. - Tu ești Krog, iar ea e femeia prietenului tău. Sorocul ei e aproape, mă făcu Vindecătorul atent. - Foarte aproape. Vindecătorul făcu semn unei babe pipernicite care se apropie de Runa, rânjind. Îi puse mâna pe burtă, o mângâie ușor, se uită la sfârcurile ei, apoi o puse să-și arate dinții. După o vreme, baba boscorodi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
gata-gata să-mi ia palma și să și-o așeze pe creștet. Omul se trase degrabă Îndărăt și râse la Vindecător. - Tu ești Krog, iar ea e femeia prietenului tău. Sorocul ei e aproape, mă făcu Vindecătorul atent. - Foarte aproape. Vindecătorul făcu semn unei babe pipernicite care se apropie de Runa, rânjind. Îi puse mâna pe burtă, o mângâie ușor, se uită la sfârcurile ei, apoi o puse să-și arate dinții. După o vreme, baba boscorodi ceva, dădu din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]