32,832 matches
-
relatate autorului, si anii copilăriei la Oradea, și crimele abominabile care-și găseau justificarea în formularea "genială" a Marelui Lenin: "dictatură proletariatului nu este îngrădita de nici o lege, nu este limitată de nici o regulă și se bazează nemijlocit numai pe violență". Recursul la istorie ia astfel, forma unui demers comprehensiv al instaurării comunismului în Europa estică. E, cu alte cuvinte, o disecție ce scoate la lumină organele cadavrului fetid al acestui monstru: Revoluția mondială desfășurată sub steagul roșu de sângele zecilor
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
de mari proporții își fac loc în mediile intelectuale românești. Până în 1989, pentru a fi considerat patriot, trebuia să fii "strâns unit în jurul Partidului și Conducătorului". Nu avea nici o importanță că respectivul partid și respectivul conducător reprezentau formă de exprimare violență, animalica și primitivă a totalitarismului. În concepția făuritorilor mitului național, doar înghesuiți unii în alții, doar anonimi că boabele în ciorchine puteam supraviețui "infiltrării agenturilor", "atacurilor dușmanilor dinafară și dinăuntru" etc. Că partidul comunist era o formațiune mafiota, în care
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
dar și completamente fals: să nu uităm că tocmai guvernanții de azi au urcat, cu propriile spinări, sacii în căruță extremiștilor! Pe vremea lui Iliescu, ei aveau doar ponderea acelei părți din populatie care e dispusă în mod natural la violență, infracțiune, banditism, crimă, asasinat. Cu sprijinul democraților noștri de salon, aceasta proporție a săltat binișor peste limitele tolerabilitătii. Oare criticii criticilor lui Emil Constantinescu nu se gândesc, înfricoșați, la ideea că, în clipa de față, unul din șase români sunt
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
în a-și accepta (dar și în a-și construi) particularitatea: "literatură de expresie franceză", pentru care tăcerea, adică tocmai "ceea-ce-e-de-nespus" în limbă, este consacrată ca topos de mai bine de un secol. Pîinea de tăcere - prin aluziile, de o violență cu greu reținută, la "limba străină", vorbită în jurul naratorului, copil de imigranți italieni - părea să vizeze, ca pe o "figură obligată", și acest sens secundar. Filiația, familia, înrădăcinarea și problemele expresiei literare a acestora au constituit nucleele volumelor de critică
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
copil") pare să atenueze sentința. Între atîtea ezitări și rostiri amînate, incerte, fraza spune o certitudine ("desigur..."), singura certitudine a lumii. Niciodată copil, niciodată întrupat în cuvînt, eul-narator se simte nenăscut. Bîjbîind într-o lume de boală (a mamei), de violențe (a neștiuților, amenințători, "vecini" xenofobi), de tandrețe bolovănoasă, inexprimabilă (a tatălui), copilul se construiește în funcție de propoziția negatoare: nenăscut, el asociază vorbirea cu nașterea și cu moartea și cu ieșirea în lumină, din mină, a tatălui. Reintegrarea pietrei (pîinii) de tăcere
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
la un umor mai vulgar, cu jocuri de limbaj la limita obscenului, iar pagina politică prezintă informații pe un ton depreciativ-sarcastic. Umorul de limbaj apare adesea an reportajele și anchetele asupra marginalilor, iar știrile de senzație, relatările jurnalistice asupra unor violențe sau catastrofe, recurg la jocul de cuvinte și la tratarea persiflanta a victimelor. Devenit un ingredient obligatoriu al discursului public, o probă de inteligență sau o scuză comoda pentru agresivitatea pamfletului (eventualul protest riscă să-l compromită pe autorul sau
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
pe care prințesa nu a mai ăntălnit-o la nici un bărbat. Balzac poate să fie satisfăcut. Iubirea lui pentru femeile superioare și de vită nobilă a fost ămplinită. Măcar prin literatura. * Memorabil este finalul cărții. După ce ia apărarea prințesei atacată cu violența de musafirii răutăcioasei marchize d'Espard, d'Arthez este pus astfel să ăncheie scandalul: "- Cea mai mare vină a acestei femeie - (a prințesei, n.n.) este de a pași pe ruinele oamenilor. Ea azvârle ăncolo și ăncoace actele de proprietate, ași
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
Beno ai hartuiesc la rândul lor, arătând cealaltă față a amabililor funcționari germani. Scrisorile pe care Matei le scrie necunoscutei Monalisa sunt simbolice pentru amestecul de "dragoste și abjecție" definitoriu pentru lumea acestui român. ănvinsi și ănvingători, sinucideri și plecări, violența și visul Occidentului, toate se petrec pe fundalul refrenului obsedant și ironic: "La felicità...e un bicchiere di vino, con un panino..." Anamaria Beligan, Scrisori către Monalisa, român, versiune an limba română de Dana Lovinescu și Anamaria Beligan, Editura Polirom
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
de Milos Radovic. O comedie muta, la o barieră, pe un drum de țară, ăntr-un câmp. Succesiunea gagurilor și crescendo-ul catastrofelor șanț nu numai de un umor strălucitor, dar definesc, ăntr-adevăr, "țara mea" (țara lor): reacții brutale, totale, definitive; violență demențiala, născută din mai nimic... Au mai fost premiate și Maaz (Franța) pentru o imagine de basm, la propriu și la figurat; Mâncare pentru spirit (SUA), o satiră a mecanismului prejudecăților, care ne guvernează ca niște reflexe necondiționate (film selectat
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
ăn versiunea Gabrea, prin reducerea piesei, se sporește dinamismul, tensiunea și, de ce nu, dramatismul, amplificând limbajul teatral și scenic, punând mult mai acut an valoare problemele complicate ale celor două cupluri. Amestecul de realism alegoric și de imagini poetice, de violență, neputința și stranietate, de ritualuri și spargeri de șabloane, cu surprinzătoare răsturnări de situație, toate aceste gânduri regizorale pun asupra spectacolului amprenta modernității. Decupajul resimte influență celui cinematografic, ăn sens benefic, alungând, ăn același timp, praful care s-a așternut
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]
-
acestor documente, care conferă o concretețe dramatică reprezentării noastre despre sfârșitul scriitorului. Întrebarea obsedanta - a fost o moarte naturală sau un asasinat? - rămâne fără un răspuns clar. În concluziile raportului medico-legal se precizează: "1. Moartea lui MARIN PREDA a fost violență. 2. Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice. (...) 3. Semnele de violență descrise la autopsie s-au putut produce prin lovire de corp dur
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
concluziile raportului medico-legal se precizează: "1. Moartea lui MARIN PREDA a fost violență. 2. Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice. (...) 3. Semnele de violență descrise la autopsie s-au putut produce prin lovire de corp dur și nu au un rol în producerea morții." Singura noutate o constituie deci presupunerea că asfixierea a fost provocată de un cearșaf, si nu de fragmente ale conținutului
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
disputa stîrnita de manualul alternativ de istorie pentru clasa a XII-a de la Editură Sigma și, în general, de noile programe și manuale de liceu care au intrat în vigoare în toamna aceasta. Prima remarcă se referă la climatul de violență în care s-a produs atacul contra manualelor, ceea ce nu putea rămîne fără consecințe asupra replicilor, violente, uneori, și ele. Tonul l-au dat parlamentarii din comisiile de cultură, care au cerut interzicerea sau chiar arderea manualului pentru clasa a
Cui i-e frică de manualele alternative? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17509_a_18834]
-
care o propune editorialistul de la Curierul Național e că tranziția autohtonă e bântuita și azi de ceea ce Chirovici numește "crimă de la Târgoviște", ăn urma căreia afirmă el "România a rămas o țară sfâșiata, care și-a defulat complexul originar ăntr-o violență tot mai sporită, tot mai irațională an aparentă, ăn care instituțiile fundamentale ale statului nu mai sunt respectate, ăn care legitimitatea dată conducătorilor de votul democratic nu mai ajunge și este repede contestată de o parte a populației." Nu neapărat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
Iar după o lună de la "Festival", preșcolari mici, ănregistrati, se maimuțăreau, bine ritmat: Banii și femeile ămi mănâncă zilele..." Cine să ofere "modéle", dacă "recompensele premiale" - cum zicea Ralea - se răspândesc prin toate canalele cu popularitate, se creează valori de violență și scabros, de prost gust sau chiar de "porno", de minciuni și omor, se propun imitației "VIP"-uri corupte, agramate, cu succese facile sau, mai nou, ilicite, necinstit ănfăptuite, ori gogoși uleioase an zahăr dubios, care să asigure succese electorale
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
generațiilor", gangsteri, mafioți, clanuri, contrabanda, o nuntă forțată ("de o nuntă forțată poți fugi, dar de soarta, nu!"), aventuri, povești, ăncurcături, o lume pestrița și contradictorie, sălbatică și generoasă, ăn care arta și kitsch-ul, bogăția și mizeria, dragostea și violență șanț de nedespărțit (că pisică albă de pisică neagră, ca norocul de nenoroc-). O lume ănchisă, dar sub cerul liber, lângă o Dunăre pe care plutește, fellinian, o navă albă... Pe scena concertului cu "No Smoking", Kusturica i-a dedicat
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
conștiință torturata le poate suferi conduc la reacții neașteptate. Atașamentul aproape isteric față de conducător are, la români, trăsături maladive. Înșelată, aceasta dragoste se preschimba, firesc, în ură. "Ură dumneavoastră, domnilor, scrie Titus Popovici, e proiecția unei iubiri dezamăgite. Atât moartea violență, rapidă, cât și cea morală, lentă, pe care le-ați preconizat, sunt doar modalități de-a exorciza moartea reală, definitivă, pe care nu i-o doriți, pentru că v-ați simți orfani fără el. Pun pariu pe ce vreți că mulți
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
dusă pînă la a-l refuză fie chiar și numai ca parte, dramatică, întunecată, dar nu mai puțin reală, a istoriei românești. A FOST cea dinții, dar probabil și cea mai gravă, înfrîngere a spiritului critic față cu tranziția. Bruscă, violența și confuză în plan politic și instituțional, "despărțirea" de comunism s-a făcut intelectual aproape exclusiv sub forma unor rechizitorii pe cît de vehemențe, pe atît de nediferențiate. Examenul critic al regimului prăbușit în doar cîteva ore a fost substituit
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
Nu mă veți crede. Veți crede că fabulez. Însă spun adevărul. În acel moment, rătăcind pe străzile Oradiei, mă gîndeam la "furia hunilor" care devastaseră și îngroziseră Europa, si la felul cum veniseră ei în contact cu noi fără nici o violență directă. Mă gîndeam cum îi vedea pe unguri, în istoria sa, stolnicul Constantin Cantacuzino, spaimă oamenilor înaintea călăreților sosiți din fundul Asiei. "...Că, pe unde mergea, cu foc, cu her stingea tot și prin multe locuri nici un suflet, de nimic
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
nici vîrstă, nici feliu lăsînd, nici ocolind, ci tot supt sabie punînd; cari încă și a le povești, groaznic și zborît (zbîrlit) lucru iaste." (Atila, cel poruncitoriu îl aleseră șef la anul 401 după Cristos). * Noi, românii, am critică întotdeauna violență și "sălbaticia" strămoșilor ungurilor, plus batjocură des folosită că ei călăreau cu carnea crudă pusă sub șea. Nenorocit, tînguios fel de a privi lumea la acesti urmași pașnici și cum se cade care sîntem ai lui Traian și Decebal. Totdeauna
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
Mircea Mihăieș Din noianul de inepții, ca să nu zic mârlanii, ce ne trec zilnic pe la urechi, puține depășesc în cinism vorbele unui celebru funcționar de pe la visterie. Întrebat de ce se repede cu atâta violență pe bugetul Ministerului Culturii, filozoful de la Finanțe (nu-i dau numele, pentru că nu merită tipărit într-o revistă culturală!) n-a găsit altceva mai bun decât să invoce un trist adagiu latin: "Inter armă silent musae". În traducerea să, din
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
aristocrat, la modul feudal, adică, fără dorința de a se scrie pe șine așa cum este cît cu dorința de a se proiecta în ideal, de unde reiese o falsă apocalipsa și o mare oboseală. Limbajul poemelor lui oscilează între blîndețe și violență, între slăbiciune și forță. Melancolice și, în mod paradoxal, concentrate la maximum, parcă dintr-un dezinteres prea mare pentru scris sau, dimpotrivă, limbaj desfășurat pe spații întinse, de multe ori frizînd patologicul printr-o prăbușire a limbajului și o incapacitate
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
real. Mascîndu-se în claun, S.F. își maschează poezia. Poezia lui stă ascunsă în ființă că un nucleu misterios și nucleul astfel încifrat este de două ori ascuns (acoperit). De aici oboseală atît de caracteristică a poemelor și, uneori, cruzimea și violență imaginilor care rup membrana nucleului și izbucnesc, fierbinți, în afară. Dorința de a scrie și de a se proiecta în ideal șunt la fel de puternice pe cît este de puternică disponibilitatea autorului pentru histrionism. O singură dată a considerat Sergiu Filip
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
Poet de sfîrșit de secol, bolnav că orice secol privit retrospectiv, aristocrat prin indiferență cu care își supra-expune textele, Sergiu Filip anunță cu privirea lui stinsa o boală adîncă (ce poate fi viața) și cu histrionismul lui exacerbat o oboseală violență (ce poate fi textul). Fără să provoace, deoarece este, pînă la urmă, indiferent, S.F. te "tine" lîngă poemele lui, fără efort. Efortul îi este străin. "Te uiți la poemele lui și îi vezi sexul", adică puterea de a fi indiferent
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
Goldstein e mai emoționant, mizează pe o retorică rafinată a poeticului infuzat în cele mai grave reflecții, e tandru și evocator, sfătos și pe undeva plin de o nesfîrșită afecțiune pentru o lume atît de zdruncinata de rău, cruzime și violență. În vreme ce "celălalt" Lévinas, din Totalitate și infinit (publicată prima oara în 1961, de un editor olandez, ceea ce nu mi se pare lipsit de însemnătate), e mai distant, mai rece în construcție, cu neașteptate fulgurații din nou poetice, care dau o
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]