1,211 matches
-
pe de altă parte, cu dragonul Vrtra, care, după cum vom vedea, a "întemnițat", a "oprit" și "înlănțuit" Apele. Mai mult încă, Varuna este asimilat cu Șarpele Ahi și cu Vrtra 28. În Atharva Veda (XII, 3,57) el e numit "viperă". Dar mai ales în Mahăbhărata, însă, Varuna este identificat cu șerpii. El e numit "Stăpânul Mării" și "Rege peste naga"; or, Oceanul este "culcușul șerpilor naga"29. 67. Șerpi și Zei. Mitra, Aryaman, Aditi Această ambiguitate și ambivalență a lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
am zis eu că Dumnezeu a murit? Uite, bă! N-ați dat voi peste mine? Nu v-am zis că eu voi fi Dumnezeul vostru? Ai?? Zi, mă?! Dracul v-a luat, păpușilor! V-arăt eu vouă, nenorociților. Pui de viperă! O să dansați pe sârmă, bobocilor! Ne uitam la el încremeniți, neștiind ce se va întâmpla cu noi, ce are de gând să ne facă. Cum adică "să dansăm pe sârmă"? Atenție! Comanda la mine! Direcția postul de miliție, înainte, marș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să stai naibii la locul tău, bestie ticăloasă?! Ai? Marș la locul tău! Mircea s-a ridicat buimac. Abia-abia se ținea pe picioare. Era alb la față și plin de sânge. Tremura tot. Noi am înțepenit. Fiți atenți, pui de viperă! Ce-ați făcut voi se numește furt. Se-aude? Ați furat, bă nenorociților! Ați furat din bunul poporului! În loc să munciți cinstit, furați din averea statului român și din bunurile clasei muncitoare, ticăloșilor! Luați aminte! V-am spus că veți ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să tempereze avântul nostru civic. Nu știu cum însă, s-a aflat această întâmplare și, după două zile, un ziar din capitală a prezentat cazul "revoltător, de corupere a doi minori", cerând ca părinții noștri să fie destituiți ca "infami cultivatori de vipere antinaționale". Ziarul mi l-au prezentat, îngroziți, chiar cei trei elevi evrei care fuseseră exmatriculați. Am rămas îngrozit: numele meu, pentru prima oară "dat la ziar"! (era ceva de mândrie, în genere, să fii "dat la ziar", dar nu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
grijă, cu borduri masive de piatră și cu niște ziduri de piatră ce sprijineau pământul să nu cadă. Vara vedeam deseori aici, șopârle care se încălzeau la soare pe piatră, dar auzisem că era posibil să dăm și peste niște vipere, deși eu nu am dat de niciuna cât timp am stat acolo. La Moldova Nouă, cel puțin în primii ani de tabere, era o atmosferă aparte, foarte plăcută, pe de-o parte datorită peisajului, cu Dunărea care șerpuia la vreo
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mă urmărea pe ascuns pe potecile ce duceau la sanctuarul lui Hercule Curinul: se pitea în spatele unui tufiș și mă pândea grijulie, gata să intervină în caz de primejdie. Îmi amintesc de ziua aceea când m-a apărat de o viperă. Mă întâlnisem cu ea fără să știu cât de periculoasă este. O lovisem, din întâmplare, cu un băț, în timp ce căutam ciuperci - o mare pasiune de-a mea. După fiecare ploaie ieșeam în pădure, sperând să le găsesc crescute peste noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acasă și mă ascundeam printre tufe, la poalele muntelui Morrone, așteptând încordat să văd dacă mă urmărește cineva. Mi-era teamă, dar senzația aceea, de a percepe pe cineva nevăzut în preajmă, îmi plăcea; se petrecea la fel când zăream vipere verzui pe lângă altarul lui Hercule Curinul. Mă întrebam cum este când te mușcă o viperă. Calea Lactee Într-un cântec elegiac rostit de Aia, păstorul tânăr face o călătorie pe Calea Lactee, dezbrăcându-se complet de spaimele caducității lui. Mă simt umilit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mă urmărește cineva. Mi-era teamă, dar senzația aceea, de a percepe pe cineva nevăzut în preajmă, îmi plăcea; se petrecea la fel când zăream vipere verzui pe lângă altarul lui Hercule Curinul. Mă întrebam cum este când te mușcă o viperă. Calea Lactee Într-un cântec elegiac rostit de Aia, păstorul tânăr face o călătorie pe Calea Lactee, dezbrăcându-se complet de spaimele caducității lui. Mă simt umilit pentru frica mea meschină de moarte, pe care nu pot s-o exorcizez, oricât încerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să plece de-acolo, să mă lase în pace, dar nu reușesc să spun nimic. Deschid poarta și ea intră fără s-o invit. O iau de mână și o duc în lumea mea fermecată. Îi arăt veverița, iepurii, micile vipere pe care le dresam după ce doica mea avusese grijă să le scoată dintele veninos. Acum vorbesc fără întrerupere; vreau să fiu cât mai persuasiv și mi se pare că aproape am uitat de mine însumi, dându-mi toată silința de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
limanul. Nicăieri nu m-am simțit mai "acasă" ca lângă moldovenii aiștea "zărghiți" cu inima cât casa. Maria, cu un zâmbet răutăcios: Mai cu osebire, lângă "moldovence"... Țamblac, amenințând-o cu degetul: Afurisito! Și lângă dulcele Cotnar... Să mai încălzești vipera la sân, zâmbește el în barbă... Apoi, m-ai chemat și pe mine. Îi puseseși gând rău lui Ștefan... Îți amintești? În chiar ziua în care am sosit la Suceava, s-a cutremurat pământul de s-a surpat turnul Nebuise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bulucească să le iasă-nainte cu pâine și sare... În mine lovesc mai greu, dar, lovind în tine, țintesc în mine. Ochii în patru, Alexandre! Otrava în vin, e dulce... Lovitura de pumnal pe la spate e fulgerătoare, ca mușcătura de viperă... Orice aprod, orice cămăraș, pentru o pungă de galbeni, poate curma și viața unui Cezar. Vrăjmașul dinlăuntru, neștiut, e mai periculos, că mușcă pândiș, ca vipera. Junghiul zi și noapte tovarăș credincios să-ți fie! Și ochii în patru... Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în vin, e dulce... Lovitura de pumnal pe la spate e fulgerătoare, ca mușcătura de viperă... Orice aprod, orice cămăraș, pentru o pungă de galbeni, poate curma și viața unui Cezar. Vrăjmașul dinlăuntru, neștiut, e mai periculos, că mușcă pândiș, ca vipera. Junghiul zi și noapte tovarăș credincios să-ți fie! Și ochii în patru... Ai grijă de tine, mânzule... Să cuteze numai! se grozăvește Alexandru. Ștefan își scoate pumnalul de la brâu: Mi-a fost tovarăș credincios și mi-a salvat viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sunt aceea care mint?! Ești o stricată! Stirpe de Basarabi corciți cu Mușatini, niște stricați! Te-ai aruncat în partea tătâne-tu preafrumosul cadân al Marelui Sultan! Abia ți-au înmugurit țâțele, dar te pricepi la farmece de zăpăcit bărbații! Viperă, ai mușcat mâna ce te-a ocrotit! Asta ți-a fost recunoștința?! Nu! Nu!... strigă Voichița. Ba da! Ba da! Îți vei primi răsplata, curând-curând!... Ștefan e nestatornic în dragoste! Sătul de farmecele tinereții tale, te va lepăda ca pe-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în temniță! Pe viață! Vreau să trăiesc! Oricum! Nu vreau să mor!!!... Nu vreau să mor!!! Sora plânge în hohote, dar tace, tace... Isaia varsă fiere. Se îneacă... Scuipă fiere...Sarcastic, cu ură, izbucnește: "Dragoste"! O... o scârnă împuțită! O viperă! Viperă! aruncă el vorba grea și scuipă. Ștefan ridică ochii spre cer: Doamne!... "Izbăvește-mă de cel viclean"... Să terminăm comèdia! poruncește brusc. Lipsiți dinaintea ochilor mei! E plata cu care plătesc vânzătorilor de țară! Să fie tăiați!! Și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
temniță! Pe viață! Vreau să trăiesc! Oricum! Nu vreau să mor!!!... Nu vreau să mor!!! Sora plânge în hohote, dar tace, tace... Isaia varsă fiere. Se îneacă... Scuipă fiere...Sarcastic, cu ură, izbucnește: "Dragoste"! O... o scârnă împuțită! O viperă! Viperă! aruncă el vorba grea și scuipă. Ștefan ridică ochii spre cer: Doamne!... "Izbăvește-mă de cel viclean"... Să terminăm comèdia! poruncește brusc. Lipsiți dinaintea ochilor mei! E plata cu care plătesc vânzătorilor de țară! Să fie tăiați!! Și el arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scărmănându-și bărbia cu degetele, ceea ce era semn de mare nemulțumire. Ce scorpie putea fi muierea asta! Rishawa se liniștise ca prin farmec, ascultând cu atenție cuvintele soțului. Ca de obicei Îl făcuse să spună mai mult decât trebuia! — Ptiu, viperă blestemată. Ai vrut să știi ce-i cu Adelheid, nu-i așa? Ministerialul se ridică cât era de lung și se proțăpi În fața doamnei sale. — Ascultă, femeie! Ai vrut să mă tragi de limbă, acum pricep eu politica ta! Ești
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu numai o dată. — Lăsați-l să meargă, spuse pustnicul. Omul are un gând bun și e cinstit și de Încredere. Cu ce mai află el, cu ce mai bănuim noi, vom dibui până la urmă, cu ajutorul Domnului, ascunzătoarea unde puiul de viperă o ține pe copilă. Se ridică și-i ceru starețului să-l ducă la căpătâiul lui Bodo; Îi spuse lui Simeon să-l aștepte până va fi gata de plecare. Toți fură de părere ca jupân Urs să rămână pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe fiica stăpânului tău, după ce ai adus nefericire În atâtea case? Nici de la uciderea mârșavă a domnului tău, căruia i-ai jurat credință, nu te-ai dat Înapoi. și acum ai necinstit-o și pe această făptură nevinovată! Satană ticăloasă, viperă vicleană care trebuiești zdrobită cu călcâiul. Nu Eglord, nu mă voi murdări cu sângele tău, cu mâinile goale te voi sugruma! — Ce Îndrăznești să spui? Întrebă Eglord, care nu pricepea ce spunea cerșetorul. — Mai Întrebi, fiară spurcată? Iată ultimul rod
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ne rugăm Domnului ca Împreună, cu puteri sporite, să o putem elibera și pe Adelheid din robia acestor ticăloși. și cred că nimic nu ar putea bucura-o mai mult decât ca tu să o scoți din cuibul acesta de vipere. Bodo se Înroși până În vârful urechilor și Încercă să spună ceva, dar Conrad continuă: — Prietene, ai auzit desigur despre pierderea grea pe care am suferit-o cu toții. Dumnezeu mi-e martor că mă voi strădui să domnesc așa cum ar fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de gardul grădinii mari, pline de pomi fructiferi, straturi de zarzavat și răzoare de flori. Dincolo de grădina noastră, se întindea, tot atât de cuprinzătoare, cea a casei unde locuia maiorul Coltofeanu („de ață“), a cărui soție, prea zburdalnică, mai mult coțofană decât viperă, își bătea ordonanțele - totdeauna tineri, aleși pe sprânceană (și ea era destul de tânără); o chema pe mama la gardul ce ne despărțea, ca să-i arate ce pantofi sau ce rochii și-a mai cumpărat. Se ținea totuși econoamă, adunase o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și am văzut că apare în Europa, chiar și în România. Am mai pus o întrebare referitoare la condiția mea actuală apoi am deschis cartea. Pe pagina respectivă erau trei „ziceri”, pe care le reproduc mai jos: Prima zicere: „Patru vipere într-o cutie indică cele patru elemente: pământ, apă, foc și aer, care compun corpul carnal. Corpul carnal se află sub controlul plăcerii carnale și este inamicul minții, care de aceea încearcă să fugă de corp. “ A doua zicere: „Cinci
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
la coafuri) și cred că-i amorțise limba. Actorul (pe care la prînz, în chip de specială prețuire, îl așezase în fața ei, a doamnei Vera Călinescu și a Corneliei ștefănescu) a fost provocator cu ostentație făcînd ca „șopîrlele” să pară vipere. În timpul ultimului prînz de la Onești, buza de jos a profesorului Piru a prins să sîngereze: o picătură s-a scurs pe bărbie, și deaci pe cămașă. Doamna B. și-a plecat privirea în farfurie, iar Mihai Drăgan, fiind de aceeași
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
limba; și, în privința aceasta, își găsea scuze ingenioase. De pildă, avea drept maximă că, atunci când în societate se clevetea pe socoteala prietenilor, nu trebuie niciodată să le iei cu hotărâre apărarea, înfruntându-l ferm pe bârfitor, pentru că prin asta ațâțai vipera și îi întăreai veninul. Dorea ca prietenii ei să nu fie lăudați decât cu multă cumpătare și pentru calitățile, nu pentru acțiunile lor. Se gândea că, dacă se aude că cineva este sincer și făcător de bine, oricine poate spune
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se întâlnește omul cel mai des se află: Șopârla (Lacerta agilis L.)), uneori , cu multe decenii în urmă, chiar Broasca țestoasă (Emys europaea), Șovrigariul (Lacerta viridis Daud), Șopârla verde (Lacerta murallis Merr.), Năpârca sau Șarpele lui Noe (Anguis fragilis L.), Vipera (Pelias berus L., Pelias berus var.prester L.), și Șerpii (Coronella laevis Merr, Tropidonotus tesselatus Laur, Tropidonotus natrix L. și Coluber atrovirens Schinz). Ca și de Amfibii, anume: Brotacul (Hyla arborea L.), Broasca de apă (Rana esculenta L.), Broasca de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de scăpare: demisia și schimbarea locului de muncă dar directorul Biletzky mă numise acolo ca să fac ordine nu să fug; or fuga mi se părea rușinoasă. Greșeala mea a fost că nu i-am spus șefului de pățaniile mele dar vipera securistică Îmi atrăsese atenția ca nu cumva să scap vreun porumbel terților că atunci, vai de mama mea! Colac peste pupăză, tot sub influența Securității, maiorul de miliție C. (acum comisar șef În rezervă după ce a examinat generații Întregi de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]