997 matches
-
care reușesc să fiu interesant, iar eu încă nu mă obișnuiesc cu ideea asta. Tăcerea e însă prea grea, omul e într-o stare avansată de demență, așa că bine-ar fi să-i răspund ceva înainte să se îmbăieze în viscerele mele, la care acum mi se pare că privește cu poftă. - Sunt cu tine, Bogdan, îmi aud din nou gura vorbind, fără mine, pentru că nici măcar nu am avut puterea s-o deschid. Sunt mai degrabă gândurile mele, care au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a coborî prin noapte, în timp ce noaptea venea din sensul opus, învăluind pământul cu lunecarea ei nestăvilită. Am băut șampanie, așezat pe tronul mare și roșu, de unul singur în cabina din față, despărțit salutar de tușea, sforăitul, icnetele, plânsul și viscerele și ovarele clasei Business, a doua cu îmbunătățiri și a doua. Cum îmi mai urăsc propria-mi viață. Am cerut niște cărți de tarot Trebuie să termin o dată cu tinerețea asta a mea. De ce? Mă omoară, faptul că sunt tânăr mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în cetatea roșie marele urs dansează pe muzică de balalaică munții se scufundă în cer și un inorog studiază cu lupa florile albastre din ierbare urmează stația anii treizeci cu peronul pe partea dreaptă cerșetori cu degete palide răscolesc prin viscere atenție se închid ușile de piatră studentul de la actorie îți notează în carnețel internațional styl asociațiunea arta noul bauhaus velele sunt întinse întru căutare de himere urmează stația anii patruzeci cu peronul pe partea stângă cocoșii de metal cântă recviemul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tresări. Aceasta era părerea lui. Iritarea valizei i se părea de neînțeles. De-a dreptul provincială. Și, pe deasupra, trăda o anume ignoranță, greu totuși imputabilă unui cufăr: cu vremea, străzile cu case cu tot se mută În oameni, le sistematizează viscerele și unde nu era decât pământ mustind de sânge cald, se Înalță case din cărămidă și blocuri din beton și sticlă. Așa Încât oamenii se mișcă În propriile lor celule unde lumina ochilor e de prisos. Ești bolnav, domnule profesor, interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Deasupra ei zăceau un scalp roșcat și două caiete. Am respirat adânc și m-am silit să privesc totul. În fluid pluteau creiere, ochi, inimi și intestine. O mână de femeie, cu verigheta rămasă încă pe inelar. Ovare. Bucăți de viscere diforme. Un borcan plin cu penisuri. Secțiuni de gingii cu dinți de aur. Am simțit că mi se face rău și m-am ghemuit pe saltea, ca să nu mai văd ororile alea. Am luat unul din caiete și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
hermină, cu pantofi mofturoși sau cu sandale de lamé, a eleganților strânși în ghete de lac și-n corset, cu buzele melodramatic fardate și obrajii albiți farmaceutic cu pudră, fudulindu-se ca niște curcani sub pălăriile de panama. Traversară astfel viscerele și viețile mai multor otrăvitoare, a unei moașe, ce, din prea adâncă plictiseală, axfisia gemenii, a unui anarhist bulgar, a unui maniac ce aerisise noaptea plămânii proprietarilor pensiunii în care locuia, cu o andrea - refuzați cu toții, ca exemplare neinteresante
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chinuit, hotărî să se studieze atent. Era foarte important să afle mai mult despre stupizenia aceea care i se Întâmpla. Se simțea golit și acum Îl durea totul pe dinlăuntru, ca și cum cineva Îi umbla pe acolo, răscolindu-i cu brutalitate viscerele, sugându-i toate măruntaiele, Întreaga ființă. Deveni foarte surprins când descoperi cât era de uscat. Piciorul drept i se Înnegrise până spre genunchi, iar degetul mare al fratelui său geamăn era mânjit de aceeași funingine blestemată. Înțelese atunci că ciudata
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din pahar (e mai civilizat). Sorb sistematic. Sunt la al treilea acum și Plăcerea Începe să mă ia În brațe, să mă alinte, să mă prefacă În sclavul ei. O simt tractată de licoarea asta magică, ce-mi intră În viscere și, de acolo, se Împrăștie prin tot corpul, ajungând până În cele mai Înguste locuri, În cele mai fine rețele, până În vinișoare și În capilare... În cuget și simțire. Mai torn un pahar și sorb din nou. E o trăire adâncă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu știu. Comentatorii care, la diferite televiziuni, acompaniau procesul electoral, făcând presupuneri în legătură cu lipsa de date sigure de apreciere, deducând din zborul și din cântul păsărilor voința zeilor, deplângând faptul că nu mai este permis sacrificiul de animale pentru ca în viscerele lor încă palpitând să se descifreze secretele lui cronos și ale sorții, se treziră brusc din torpoarea în care perspectivele mai mult decât sumbre ale scrutinului îi făcuseră să se afunde și, cu siguranță, pentru că li se părea nedemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și oase, sunt curat și transparent, încât prin mine puteți vedea, ca printr-un cristal, viitorul luminos al domniilor voastre. Promit că vă pot întineri și vă pot face fericiți pe toți! Am absolvit prestigioasa Academie Subterană de Spălat Mădulare și Viscere cu magna cum laude. Eu nu sunt impostorul acela de Nastratin Hogea care v-a dus de nas cu gugumăniile sale. El v-a păcălit și v-a tras pe sfoară, v-a luat copilăria și v-a mințit de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
momentul întâlnirii aveau totuși tăria să o privească când își despica pupilele și expulza din cele două bobițe negre doi drăcușori invizibili ca două burghie, riscau enorm. Acești drăcușori i se strecurau, nu numai în creier, dar și în toate viscerele corpului bietului ghinionist, după care urmau: dureri de cap, grețuri, vărsături, amețeli, crampe abdominale, ce luau proporții de la o oră la alta. Au fost cazuri când unii își pierdeau cu totul cunoștința și leșinau, pur și simplu, la numai câteva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că, acum, el iarăși se găsea în situația nefericită, în care, deși era tânăr, se mai găsise de atâtea ori... Orice, dar numai fără bani de mâncare nu! Simțea, astfel, cum îi pătrunde grabnic descurajarea în suflet și foamea în viscere, căci parcă se vedea la o răscruce mare, în fața căreia și cel mai temerar drumeț ar fi fost pus în cumpăna dificultății multă vreme. Dar viața nu se termină cu prima dezamăgire avută. Dimpotrivă, găsindu-se în această postură, uneori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
rezemată de zidul de lîngă ușa bucătăriei am văzut un obiect hidos care nu se potrivea În raiul acela, ceva ce nu mai văzusem și nu părea să aparțină lumii din afara noastră, apăruse mai degrabă de undeva din străfunduri, din viscerele unei făpturi vii. Neputînd să-mi iau ochii de la acel lucru respingător, aproape hipnotizată, am Întrebat-o pe colega mea Helga Christel: „Was ist das?“ „Schwartelmagen“*, mi-a răspuns. Numele Îmi era la fel de străin ca și obiectul pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oroare că am În farfurie plămîni de copil. Este ciudat că nici În primul caz, nici În al doilea, nu mi-a trecut nici o clipă prin minte ca ar fi vorba de măruntaiele unor animale. Nu aveam În fața ochilor decît viscerele unui copil smulse violent, simțeam fizic, În mine, supliciul acela și apoi cădeam Într-o halucinație, În care mîini albe, Îndemînatice, pregăteau În vase emailate fel de fel de sotéuri, de ciorbe, de fripturi din propriile mele organe. Îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scurg lent undeva În adînc, pe fundul unei clepsidre ce nu mai poate fi răsturnată. Un timp de praf Înaintînd continuu În jos și fără ieșire, depozitîndu-se, crescînd În mine, nemaiîncăpînd - neputința evacuării, neputința nașterii - un plod moare lent În viscerele Înfundate și gura care se cască să apuce aerul Înghite cu nesaț doza letală strecurată perfid În lingurița de viață. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Zidurile, schelăria, turnurile metalice, șinele, treptele Înguste, jgheaburile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care Îmi forțează ușa par a fi mai curînd ale unui bărbat; numai gunoierul bate așa. Parcă-l văd buhăit și negricios, mereu cu ochii acolo unde bluza mi se cască peste piept suflîndu-mi În față duhoarea țuicii fermentate În viscerele lui și zmulgîndu-mi cu degete lacome, năclăite de murdărie, hîrtia de douăzeci și cinci de lei, cota lunară pentru Înmormîntarea tovarășului care moare prompt și conștiincios la dată fixă, călcat de tramvai, Înecat În lacul IOR sau intoxicat cu conserve de pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
roșie de la Evangelische Schule care le aruncau zîmbete și flori, după-amiezile clandestine petrecute cu Helga Christel În Erlenpark, acolo unde se căsca un cîmp mare urcînd domol clina dealului ce ducea spre Dumbravă și tremurul pe care Îl simțeam În viscere cînd Îmi povestea ce-i făcea ei Herr Pfarrer seara după ore În Kanzlei. La zece metri de noi ciobanii tăiau miei și ne strigau vorbe porcoase. Era un aer impregnat de parfumuri dulcege, grele, irezistibile. La fiecare pas descopeream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tehnice, toate acele arabescuri și glissade-uri și attitude-uri și battemante-uri se Încărcau de substanță, deveneau muzică și poezie, deveneau Însăși forma de a fi a triumfului. E băiatul meu, spuneam În gînd, e băiatul meu, și-i simțeam mișcările În viscerele mele ca atunci cînd Îl purtam Încă În pîntec. Cum de mi-am expulzat din uter fătul la asemenea depărtare? Chipul nu i-l mai văd, vocea nu i-o mai aud. Urcă un munte preocupat și Îndîrjit. E cu spatele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zodia Balanței, o zi ca atunci cînd am scris primul rînd al acestei cărți. Un soare pe care nu vrei să-l lași să plece, de care vrei să profiți, să-l absorbi În trup, să-l Închizi acolo În viscerele tale, să hiberneze În tine promisiunea că viața continuă. Nu poți să stai În casă, nu poți să ratezi aceste ultime Întâlniri. Cu brațele goale, cu picioarele În sandale cobori scara alergînd, nu ai răbdare să aștepți liftul și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mi-am dat seama cât de foame mi-era până când muntele de mâncare nu ateriză pe masă, în fața mea. Corpul meu, mai ales cotul meu, era învinețit și înțepenit din cauza căzăturilor și loviturilor din ultimele câteva ore, dar stomacul și viscerele își reveniseră surprinzător de repede. Mă așteptam fie la o curiozitate nestăpânită, fie la o dezaprobare matronală din partea Tușei Ruth când o văzu pe Scout la masă. Credeam că apariția la cină cu o fată îmbrăcată la repezeală în hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
găsiți printre acționiștii vienezi din anii 50. Sub masca performanțelor artistice, acționiștii vienezi precum Nitsch, Muehl sau Schwarzkogler s-au dedat la masacrarea În public a unor animale; În fața unui public de cretini, ei au smuls, au sfâșiat organe și viscere, și-au vârât mâinile În carne și sânge, Împingând suferința animalelor la limite extreme - În timp ce un acolit fotografia sau filma carnagiul spre a expune documentele obținute Într-o galerie de artă. Această voință dionisiacă de a da frâu liber bestialității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ridică spre plafonul încăperii, în timp ce confuzia Annei rămâne jos și se instalează confortabil înăuntrul acestei fete. Confuziei îi urmează, în ordinea apariției, dorința de a răni, de‑a ucide, de‑a acapara totul. Și un sentiment pătrunzător și neplăcut în viscere, care spune Hans și se referă chiar la Hans. Dar el lipsește din ce în ce mai des și să sperăm că nu‑i cu Sophie, sau poate că da. Sophie nu și‑o trage niciodată și Rainer, fratele Annei, vede, de asemenea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gâfâind și‑l trage după ea. Deodată se grăbește. Sophie poartă o rochie simplă, închisă la culoare și se confundă cu zidul curții. E străbătută tot mai des de niște fiori amestecați cu o senzație ciudată și foarte presantă în viscere. Nu poate să‑și explice sentimentul ăsta, dar nu e nici iubire copilărească, nici loialitate față de prieteni. Sigur e ceva mai degrabă negativ și nu trebuie să asculți de un asemenea sentiment, fiindcă sentimentele sunt totdeauna înșelătoare. Hai, Sophie, șuieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o promisiune de mântuire, când stele-n mănunchiuri plutesc pe cer negru. Aspectul auster al unui aeroport internațional e, pentru poetă, un alt pretext pentru a privi în interiorul lucrurilor, cu bucuria de a vedea rostul și chipul / mișcării înseși, până-n viscerele realului, plăcere recompensată, în plus: Dar plata mea care va fi? Unghiul / căderii frunzelor, nuanțele mistuirii unor boabe de siliciu. Privită în ansamblu, cartea Simonei-Grazia Dima cuprinde o poezie confesiva, o poezie-jurnal, în care eul, urmărind spectacolul cotidianului, face continuu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de tuberoze. A rupt câteva tulpini și mi-a uns brațul stâng cu suc, explicîndu-mi, foarte convinsă, că învățase asta de la o vrăjitoare din Chios: "Vreau să te silesc să visezi cu mine". Și a continuat pe latinește: Bestarberto corrumpit viscere ejus mulieris. Apoi, a râs satisfăcută: "Acum nu te mai poți împotrivi. Te-am vrăjit". Încă și mai intrigat am fost când a pretins că mă visase înainte de a mă cunoaște. "Cum poți să visezi pe cineva pe care nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]