2,884 matches
-
din uluci de stejar, a tras sania doctorului Stavarache, al cărui cal sur, scotea aburi pe nări. Boierul 19 Macedonski văzând atelajul l-a chemat pe grăjdarul Ilie. Acesta a venit în pas alergător, protejându-și fața cu mâinile de viscolul înțepător. - Ilie, deschide poarta! A venit doctorul! - ’nțeles, boierule! - După ce coboară domnul Stavarache, să dezhami calul, să-l bagi în grajd, lângă ai noștri, apoi să-i dai fân și apă. - Bine, boierule! Intrând cu atenție pe poartă, ca nu
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
gâscă înmuiată în cerneala din călimară.: Azi, luni, 14 martie 1854, s-a născut al treilea copil al nostru. Este băiat. O să-l botezăm cu numele meu, Alexandru... Alexandru cel Mare. Așa să-l ajute Dumnezeu! După câteva zile, când viscolul se potolise, vreme nefirească pentru acea dată, și țurțurii de pe la streșini începuseră să curgă, ofițerul Alexandru D. Macedonski a fost ridicat de la gradul de maior la cel de general de către stăpânirea turcească, ce se instalase după abdicarea lui Barbu Știrbei
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
zgribulit, cu gulerul ridicat, cu pălăria pleoștită trasă pe ochi, cu mâinile la piept, vârâte în mânecile unui paltonaș cam subțirel. Venea repegiar, în fuga măruntă și săltăreață a picioarelor înghețate, căci era numai în ghete și era zăpadă și viscol mare...” A patra etapă, boala și anii de agonie, a fost de un tragism inimaginabil. Unii prieteni l-au părăsit, alții s-au înghesuit să intre în viața lui cu bocancii. În anul 1884, la Iași, îl vizitează Vlahuță și
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
Îmi povestea sora mea, că din ambulanță fiind mama, atunci când pornise mașina de la pragul casei, ea s-a uitat foarte mult-mult în urmă, de parcă simțea că-și ia rămas bun pentru totdeauna de la casă, de la această lume, de la toate... Un viscol nebun era la 1 martie, chiar de ziua mea de naștere... Tancurile scoteau mașinele de pe drumurile troienite, precum o unică salvare. Eu am venit cu avionul de la Moscova și, cu mare greu abia a doua zi am ajuns la Mocra
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
sub mantii lucioase de ghiață, cascade-mpietrite de o zână glumeață! E tot sclipitor...și Babe cărunte Când norii pictează cu pană măiastră argintia perucă,ce umple abisuri, ecoul se sparge în clinchet de visuri renăscând peste liniștea noastră Iar Viscolul care-i prea fin regizor, așază troiene în noi modele, fulgii veniți punând alte perdele ce schimbă veșmint în același decor Mireasă sosită în voaluri caste la mirele AN -eternul durabil- neabătută,în mod repetabil cu întregul alai,un timp
IARNA ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369906_a_371235]
-
contura destin, de-o viață Ce nimeni,nu avea să-l știe. Din prima zi, la geamul casei, Un ger puternic a pictat Dantelărie de zăpadă Ce-o frunză verde,a mușcat. Se anunțase, iarna grea Cu vânt tăios și viscol rece Și toate astea, or să stea Vreo patru luni și-apoi, va trece. Cand ochii bine i-am deschis Era deja, vara torida Dar, peste patru luni, venea O altă toamnă, ruginita. Și că s-ajungi, din nou la
AMURG DE TOAMNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370001_a_371330]
-
să facă mai demult asta, dar n-a făcut-o și treaba nu mai suportă amânare. Știe că îl găsește la canton, în pădure, mereu. Scoate mașina din garaj. Bunicul se uită pe afară și ne previzionează că va fi viscol. Are el semnele lui. Într-adevăr, în scurt timp, vântul începe să bată, spulberând zăpada. Îmi place să stau afară și să văd dezlănțuirea naturii. Sunt bine îmbrăcat. — Vezi să nu înțepenești cu mașina pe drumul din pădure ! Mai bine
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
-l și pe Marius cu tine! Te poate ajuta în caz de ceva, spune mama. Cum aud una ca asta mă și arăt bucuros să-l însoțesc pe tata. Mă arunc în mașină și pornim. — O !ho !ho ! ce mai viscol o să fie ! Să-i dăm bice mai repede, să nu ne prindă nămeții prin pădure sau pe câmp, zice tata. Într-adevăr, și cerul, și pământul se unesc prin noianul de zăpadă. Ajungem repede, fiindcă e aproape cantonul de sat
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
noianul de zăpadă. Ajungem repede, fiindcă e aproape cantonul de sat, cam 4 kilometri. Plătim, luăm chitanța, mai stăm un pic de vorbă și plecăm. E noapte de-acum. În lumina farurilor se vede întunericul sfâșiat de săgețile înghețate ale viscolului. Îmi place ce văd. Simt fiorul grandiosului. Ieșim din pădure cu greu și cu atenție și o pornim pe drumul de pe câmp, care pare un tărâm fantastic, misterios, într-o negură albă... Doar noi în pustiul nopții... Deodată, prin întunericul
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
misterios, într-o negură albă... Doar noi în pustiul nopții... Deodată, prin întunericul adânc, văd sclipind mai multe luminițe mici, parcă rotindu-se într-un cerc la sol. Îi atrag atenția lui tata. Doamne, ce să fie noaptea, în plin viscol, la marginea pădurii și să lumineze cu intermitență, ca niste licurici mai mari? Înfiorați de surprinzătoarea imagine, oprim mașina. Privim atenți, dar nu pricepem ce poate fi. E o beznă.. albă... și liniște. Tata are ideea de a orienta mașina
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
o beznă.. albă... și liniște. Tata are ideea de a orienta mașina cu farurile în direcția luminițelor și, ușooor, chiar asta face... Nu credeam că voi avea vreodată ocazia să văd așa ceva: dansul vulpilor ! Tata îmi spune că atunci când e viscol, sunt, într-adevăr, rare ocazii când vulpile se întâlnesc și se aleargă în cerc, într-o goană amețitoare. Ochii lor sclipesc în noapte! Îmi pare nespus de rău că nu am camera de filmat la mine. Cine ar fi crezut
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
ușor să împuști vulpile. Dar ce vânător adevărat, cu respect pentru natură și vietățile pădurii, s-ar gândi să facă un astfel de gest, profitând de un asemenea moment unic, în care vulpile trăiesc bucuria răscolitoare a iernii și a viscolului? Acum, probabil, uită de ele, își uită vigilența, pierdute în euforia cosmică stârnită de vânt și lacrimile înflorite ale cerului- fulgii albi... Stingem farurile ca să mai putem privi acest spectacol inedit. Cum sclipesc ochii lor în noapte ! Sunt, în câmp
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
mai plecăm acasă. Totuși, mama s-ar putea îngrijora dacă am întârzia. Ne depărtăm și eu privesc în urmă, să pot vedea cât mai mult timp această imagine rară. Mi-e dragă pădurea, îmi place vântul și ploaia, ninsoarea și viscolul...dezlănțuirea naturii... Ajungem acasă și nu știu cum să anunț alor noștri cât mai enigmatic cele văzute. Se cam neliniștiseră ei din cauza întârzierii noastre... Viscolul, pe câmp, oricând te poate fura și duce într-o lume necunoscută... Le spun: — A meritat întârzierea
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
mai mult timp această imagine rară. Mi-e dragă pădurea, îmi place vântul și ploaia, ninsoarea și viscolul...dezlănțuirea naturii... Ajungem acasă și nu știu cum să anunț alor noștri cât mai enigmatic cele văzute. Se cam neliniștiseră ei din cauza întârzierii noastre... Viscolul, pe câmp, oricând te poate fura și duce într-o lume necunoscută... Le spun: — A meritat întârzierea. Am văzut dansul vulpilor ! Prof. Georgia Landur Vintilă Notă: Întâmplările aparțin realității. Referință Bibliografică: DANSUL VULPILOR / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
uneori să te ascunzi În picurii mărunți de ploaie și rotunzi... Va trebui, cândva, să te mai contopești Cu limpezimile oglinzilor cerești... Mai poți, vremelnic, frunză-n vânt hai-hui să fii Pe creanga toamnei bântuită de stihii... E necesar, în viscol, să fii un fulg de nea Și sufletul din tine să-l simți o albă stea... E sfânt, ca fir plăpând de iarbă, să-nverzești Și epopeea vieții spre soare s-o pornești... E bine cu un val să te
DĂINUIRE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370517_a_371846]
-
Corneliu Beldiman Moș Niculae nu poate lipsi din aspirațiile niciunui copil. Chiar dacă ghetele sînt găurite și geamul casei spart, așteptările rămîn la fel de candide și darul, cît de mic ar fi, capătă o valoare intestimabilă. iarnă săracă - în joc de-a viscolul doar frunze uscate Corneliu Traian Atanasiu Cît de tare ar bate vîntul și de vitregă ar fi vremea, acompaniamentul cuvenit al troienelor înalte și al zăpezilor spulberate pare să ne conecteze la cine știe ce povești pline de farmec. Dar așa, viforul
CORNELIU TRAIAN ATANASIU,COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369446_a_370775]
-
Legenda i-a stins toată seminția și i-a-ngropat-o-n zalele zăpezii, pe unde capre negre-și urcă iezii,- iar platoșele rocilor trufia. Singur rămas pe gresii de ardezii, își simte-n solitudine tăria și față-n față stă cu veșnicia, sub viscolele verzi ale amiezii. Durând din vreme veche-n vreme nouă, e ultimul zăgan rămas pe creste. Nu-i pasă dacă grindinile plouă, el știe doar că biruie și este, și-n piscul unde bea azur și rouă, zbârlit, înfruntă secol
3. MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370670_a_371999]
-
picurat vlăstari ieri. Se oprește din scris.) Dar astăzi? Astăzi iarna este atât de înverșunată, încât gheața geme și refuză să își topească trupul pe altarul artei. (Scrie din nou.) Din când în când se aude sufletul deșertului pustiit de viscol și poetul se adâncește mai mult în noaptea zăpezilor și nimeni nu-i mai întinde mâna. (Ridică creionul de pe coala caietului.) Părăsit poetul uită să trăiască cu adevărat. (Se ridică de la masă, aruncă plapuma și se plimbă prin cameră.) Dacă
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
astrul istovit de preumblare. După răpciune, aripe dezleagă, Purtându-le spre zări neruginite, Zorind și gospodarii să culeagă, Bogatul rod al toamnei împlinite. Frunzișuri surpă-n codru sub rafale, Pătând mirific iarba-ngălbenită, Din ceruri nea și ger cumplit prăvale, Ca viscol peste viața troienită. *** Referință Bibliografică: Vântul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588, Anul V, 07 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369590_a_370919]
-
de gheață în clarul cristalin, A ierni zile plâng și umple golul, plin De lacrimi reci și blânde, în scurtele-i reprize. A iernii zi de plânge, cu gerul ea învinge, Căldura ce-i contrara și aprigă-n efecte, Că viscolul de-l cheamă cu multele-i defecte, In drepturi este iarna și ce frumos iar ninge. Referință Bibliografică: N I N G E.... / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1830, Anul VI, 04 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
N I N G E…. de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369677_a_371006]
-
Acasă > Literatura > Proza > CETATEA Autor: Silvia Cinca Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Construiește cetatea. Cetatea în care tu însuți vei locui întreaga viață. Vânturile vor bate. Viscolele vor șuiera. Zapezi vor îngreuna mersul, dar tu... vei stă în cetatea ta, neatins. Dacă vei știi s-o construiești, ea te va apăra. Acolo nu vor pătrunde nici frică, nici pasul greșit, nici lumea din afara fără voia ta. E
CETATEA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369675_a_371004]
-
zbura spre al tău gând! Și știu ca te-oi avea aproape, Chiar de nu suntem împreună, Însă prea mult nu sta departe, Căci despărțirea mă sugrumă! Să mai aștept putere n-am, Căci clipa este tot mai grea, Și viscol îmi pictează-n geam, Cu flori de gheață dragostea! Dorina Omota 19.12.2015 Referință Bibliografică: De dorul tău... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1831, Anul VI, 05 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota
DE DORUL TĂU... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368089_a_369418]
-
rătăcirii. În carne-mi simt păcatul și pare că-i totuna, De vine sau de pleacă primejdia iubirii. Mă strigă-n cruci uitate, amară amintire, Mă troienesc fuioare și nechezat de iarbă. Nu fuga ta absurdă respiră a uimire Ci viscolul din mine și clipa mea cea oarbă Înghesuită-n ore stă pânza unor gânduri Și lațul greu al serii ne spânzură-n tăcere Îmbătrânesc dorindu-mi să-ți scriu acele rânduri, Ce-mi vor aduce poate puțină mângâiere Din colți
AM STINS ÎN RAMURI LUNA… de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362583_a_363912]
-
pe urmele lor Doar pe crengi mai vibrau dimante Și doar razele de soare le sorbeau Însetate,parfumul. MERS PRIN RUGINĂ Ruginesc la întoarcerea Dinspre sufletul tău. Aripile crescute din ventriculul stâng năpârlesc . În cădere Penele mai amăgesc zborul Un viscol malefic Răstoarnă ciutura Plină de viață, cândva... Ruginesc în mersul prin beznă, în ventriculul stâng rugină de sânge macină lumina înaltului. RUGĂMINTE Uite această urnă Cu cenușa ultimelor promisiuni Și a ultimelor speranțe Incinerate de gând După ce mi-ai tăiat
GEORGHE NEAGU + APĂ ŞI LACRIMI (POEME) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362748_a_364077]
-
vicleni ies iar la mal. Din reflex puterea minte,că-i obiceiul ancestral.. Răul ne banalizează și în noi frica o purtăm. Zâmbetele alternează când vorbe goale ascultăm. Trupul țării e-n pericol,elanu-i este amputat. Dinspre est se-anunță viscol, fratele e-nstrăinat. Prin miză parlamentară și sentimentul național, Se transformă dintr-un foc sacru,într-un joc electoral. La români faima avută ,de oameni cinstiți, gospodari, A dispărut, când apărură guvernanții cei avari. Cu foc Dunărea străbate un drum de
NU VOR BLESTEMA URMAȘII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370187_a_371516]