1,600 matches
-
la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o feștilă sau un fitil, dintr-un amnar: În centru, Arhanghelul Cunoașterii Divine își desfășurase din nou aripile sale strălucitoare, de condor, a căror lumină boreală atingea, mângâietoare, vitraliile executate cu meșteșug, ale ferestrelor înguste, plumbuite, precum și galeria picturilor canonice, de pe pereții afumați. Dinaintea catapetesmei și de-a dreapta altarului, ferecată în foiță de argint patinat și fărâmițe de curcubeu, scânteia icoana Pantocratorului, pe Tronul Dreptei și Înfricoșatei Judecăți, ținând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și fata pe care-o văzusem odată, seara, la geamul cu draperii de deasupra marchizei. I-am spus, iar ea mi-a răspuns cu un aer revoltat că nenorocitele de pisici obișnuiesc să vină și să facă pipi exact pe vitraliul marchizei. Era silită să poarte un permanent război cu ele. Apoi m-a poftit să beau o cafea, "ca să ne mai încălzim nițel", lucru care m-a surprins. Am intrat totuși pe poarta masivă, cu o clanță uriașă de fier
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spectrul componentelor structurii de ansamblu, componente printre care se pot remarca cupola sau bolta, coloanele, verticalitatea și extensia orizontală a zidirilor, dispoziția și organizarea acestora, gradul și intensitatea luminozității naturale interioare dictate de numărul și dimensiunea ferestrelor uneori înveșmântate drept vitralii, incinta și cadrele ce permit intrarea propriu-zisă în templu. Compoziția arhitecturală trebuie să respecte, în acest caz, imperativele prestabilite pentru imaginea și structura unui locaș al întâlnirii dintre Divinitate și ființa umană. Astfel, oricum va arăta templul în final, el
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ferestre încadrate în rame curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu lalele roșii, foarte stilizate. Mai existau vitralii florale și la etaj, iar în salon se afla un larg paravan de sticlă pictată, reprezentând un aeroplan printre nori. Se mai găseau în salon, sub fereastră, o banchetă înclinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu lalele roșii, foarte stilizate. Mai existau vitralii florale și la etaj, iar în salon se afla un larg paravan de sticlă pictată, reprezentând un aeroplan printre nori. Se mai găseau în salon, sub fereastră, o banchetă înclinată, foarte alunecoasă, cu marginile sculptate, acoperită cu perne brodate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mama lui. Cineva foarte simplu, poate că Ruby, îi spusese odată că mama lui fusese un înger, și el așa și-o imagina, un înger, cam băiețos, cu păr buclat, și-i recunoștea mereu chipul în figurile înaripate, hermafrodite, din vitraliile victoriene ale bisericii St. Paul, pe care o vizitase uneori în plimbările pe care le făcea, însoțit de Ruby. Alex era cu totul altceva, o persoană minunată și foarte puternică pe care o adora. Ruby era făptura animalică dragă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un desen al lui Ned Larkin și-l reprezenta pe Hristos în chip de muncitor tânăr, foarte palid, cu obrajii rași, ținându-și cu mare grijă uneltele de dulgher. Splendidul crucifix scăpase ca prin minune de efectele bombardamentului, ca și vitraliile victoriene pe care, în timpul războiului, un paroh zelos le demontase și le depozitase în siguranță. Erau lipsite de valoare, dar asigurau obscuritatea încăperii. Părintele Bernard își iubea biserica și vechile-i tradiții anglicane pe care, departe de a le neglija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bufnitură metalică. Ușa din stânga se deschise și se închise. Părintele Bernard se îndepărtă de penitenta lui, ochii lui obișnuiți cu semiobscuritatea, fură orbiți o clipă de roșul și albastrul strălucitor al lui Hristos, înalt, neînduplecat, rezemat în sabie, reprezentat în vitraliul geamului dinspre apus. Un pas greoi, o formă mătăhăloasă, înaintau de-a lungul naosului. Părintele Bernard sări în picioare. John Robert, cu vederea și mai orbită de brusca trecere de la lumină la întuneric, se îndrepta spre silueta în picioare, vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să te știu afară... numai nu te îndepărta prea mult... și nu uita să încui ușa, când te întorci. Hattie urcă în grabă scările. Pearl o porni prin iarbă. Sus, storurile erau trase, o singură lumină se cernea slab, prin vitraliul de pe palier. Printre copaci, la Belmont, se zărea o singură fereastră iluminată, la mansardă. Pearl trase adânc în piept aerul proaspăt, dulce, încărcat de mesajul de viață nouă, de suferință și schimbare. Își trecu mâna peste nasul subțire: „Am greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lipi fruntea de scoarța netedă și udă a unui fag tânăr. Între timp, John Robert trecuse pe lângă garaj și o luase pe poteca de lângă casă înspre poarta din față de la Belmont. Portalul avea o înfățișare mai curând de capelă, cu vitralii victoriene. Își aduse aminte că sub portal se afla o bancă. Puse pe bancă cele două sticle, cu intenția de a le lăsa acolo. Dar cum ploaia se pornise în rafale, se așeză o clipă, alături de sticle. Alex, îmbrăcată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și preotul, Reverendul Bernard Jacoby, au încercat să pătrundă cu forța în casă și, neizbutind, au comis tot felul de vandalisme în grădină, spurcând pajiștile și devastând arbori și arbuști rari. S-a aruncat cu pietre în ferestre și un vitraliu antic de mare valoare a fost făcut țăndări. Au fost de față o serie de tineri șocant travestiți și mentora lor, Madame Diane a noastră. În cele din urmă, în complicitate cu camerista care i-a descuiat ușa din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mai bine să nu-i spunem nimic. Ziceai că-i mai bine să-l vedem întâi pe John Robert și pe urmă pe ea. — Credeam că John Robert o să se arate imediat. Și eu credeam la fel. Mă gândesc la vitraliul acela pe care l-a crăpat o piatră. N-ar trebui să-l reparăm? L-a crăpat o cană de bere, nu o piatră, am auzit-o când a căzut. Dar fereastra n-are nimic. Da, totuși geamul e plesnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al doilea strigăt pe care îl auzi Alex în acea seară. Numai că n-a fost un strigăt, ci mai curând un prelung urlet lugubru, ca de animal încolțit. Închise ușa după ea cu asemenea violență, încât o bucată din vitraliul plesnit de pe palier căzu pe pajiște. Simțea o durere care-i sfâșia partea din față a trupului, de parcă fusese despicată cu un cuțit. Intră în dormitorul ei și căzu cu fața în jos, pe pat, ca moartă. Tom sună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lumină din camera de zi și o alta dintr-o încăpere de la etaj. Tom își închise umbrela. Nu reușea să își găsească batista (răceala lui persista). Când se apropie de ușă, simți că i se face rău de emoție. Prin vitraliu răzbătea un fir de lumină, totuși nu reuși să descopere soneria. Încercă mânerul ușii; nu era încuiată. O deschise fără zgomot și păși în hol. Rămase o clipă nemișcat, uitându-se la niște roze fanate, dintr-un vas înalt, mov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n rădăcină, / Eu curg încet prin frunze-nspre lumină... În plus, vitraliile, în care luna ne-a cules, ogivele, element de construcție specific arhitecturii gotice, frecvent amintite, subliniază și ele măreția sentimentului căruia adesea îi sunt martore: Feronerii ușoare în mistice ogive / Se-arată rar mirărilor duium...; Potecile sub talpă subțiri a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
arhitecturii gotice, frecvent amintite, subliniază și ele măreția sentimentului căruia adesea îi sunt martore: Feronerii ușoare în mistice ogive / Se-arată rar mirărilor duium...; Potecile sub talpă subțiri a disperare / Mai roase de la pasul ce gândul l-a-nsoțit / Vor lumina-n vitralii și-n false calendare, / Când sunetul de toacă va înfrunzi la schit. Ochii, pleoapele, gura, genunchii, trupul tot sunt mărci metonimice ale prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de iubirea dominatoare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
măsură. în realizarea acesteia, arhitectul Henri Deveux și-a revărsat întreaga forță de muncă și de emoție artistică. Chipul arhanghelului Gabriel pare perfect armonizat cu ansamblul asupra căruia se difuzează luminosul său surâs. De remarcat, de asemenea, cele trei extraordinare vitralii realizate de celebrul pictor Marc Chagall. Edificiul a fost înscris în listele UNESCO ale patrimoniului universal. Tainele trecutului ies la iveală în secolul al XIXlea, s-au făcut importante săpături arheologice la Reims. Cu acele ocazii, au ieșit la suprafață
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
care poetul Haralambie Năstase o dăruiește posterității, cu sprijinul unui mecena, ars și el de patima cuvântului scris: Aurel Ștefanachi. Aceste cuvinte simple le-am pus la începutul cărții de versuri ale inginerului Haralambie Năstase, editată la TIPOMOLDOVA și intitulată „Vitraliile mele”. Fie în veci slăvit cel ce-și lasă comorile strânse de-a lungul vieții, în cuvinte potrivite, moștenire generațiilor ce vin din urmă, în altă lume, pentru mulți nesigură, dar plină de speranțe. Fiecare generație cu speranțele ei! Ce
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93031]
-
La Moscheea albastră trebuie, evident, să ne descălțăm. Se fac glume. Dacă ne ia cineva ghetele?" Ne supunem, totuși, regulii. Altminteri, nu se poate intra în moschee. Simt prin ciorapi răceala pardoselii. Mă lămuresc că moscheea se numește "albastră" din cauza vitraliilor care sunt foarte frumoase. La ieșire, iau de pe raft, din greșeală, altă pereche de adidași care seamănă cu ai mei. Mă mir că piciorul îmi intră greu, când vreau să încalț primul pantof, și abia atunci remarc că perechea de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Case cu cel mult un etaj, acoperite de o veritabilă "iederă" de reclame luminoase. Drumul durează mult, aproape o oră. "Am ajuns", zice deodată Cristian B. și își parchează cu grijă Toyota albă. Trecem strada. În fața noastră, o clădire cu vitralii și cu o firmă galbenă: "Micul București". Deasupra, un mare balon galben, ca baloanele dirijabilelor, pe care scrie cu litere imense: "Balul strugurilor". Pentru acest balon ― ne spune Cristian B. ― domnul Branco plătește patru sute de dolari pe zi". În curte
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
supărători, știa că nu el a omo-rit-o și gândul acesta îl întuneca ca fiindu-i ofensator. Elena, cu chipul ei grav și senin, sta lângă Lina. Era acolo și Mini pe-aproape, pe care o ipnotiza reflexul vioriu al unui vitraliu. Nory, tot ne-astîmpărată, circula și aci și, cum nu putea tăcea, șoptea cu internul Romulus de la Filantropia. Sia zăcuse la Maternitate, dar Romulus știa amănunte. Un caz greu și rar! Altfel profesorul G. n-ar fi dat greș . Conformație falsă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca să turbure cu demersuri omenești vulgare o agonie așa de senină în drum spre divinitate? Elena acum tăcea. Mini, pe care vocea de azi a doamnei Drăgănescu o importuna pentru ceva schimbat, alintat parcă, tăcea și ea cu gândul la vitraliul vioriu și la ora întîrziată. Marcian spunea rar câte un cuvînt: - Doctorul Rim a fost ieri la repetiție și va veni, cred, și mîine! zise la un moment cu un ton între întrebare și afirmare. Nu-i răspunse nimeni. Automobilul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ușă, să nu cumva să se prelungească prea mult și să nu mai putem ieși afară ca să ne odihnim puțin. Juan Lucas nu arăta mai bine ca o scîndură havaiană de surfing uitată Într-un patio Într-o zi ploioasă: vitraliile vechii biserici, lumina slabă care pătrundea prin ele, Întunericul atît de potrivit pentru reculegerea dintr-un templu, toate acestea Îl Împiedicau să pună În valoare nuanța fină care deosebea costumul lui de orice alt costum Închis; pielea lui bronzată Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar singurul lucru pe care-l puteam face era să mor, o victorie macabră. Dar nu aveam tăria de caracter să mă sinucid. Eram un laș și nu puteam face nici măcar atât. Verdele crud al primăverii, albastrul limpede ca un vitraliu al cerului, strălucirea galbenă a soarelui mă împiedicaseră de multe ori s-o fac, pentru că, chiar și o moarte memorabilă, n-ar fi făcut să dispară lumina și cerul. Mă credeam vrednic doar de dispreț, un deprimat, un fals, un
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
tablourile alea în holul cu pardoseală de marmură și lambriuri. Ramele erau din nuc sculptat și acoperit cu foiță de aur, dar holul era întunecos, pentru că nu erau ferestre, în afară de luminator, care nu prea era de folos, fiind acoperit cu vitralii. Cînd am terminat, am deschis ușa din față și am coborît treptele spre trotuar, rămînînd acolo să mă uit prin ușa deschisă. Era o dimineață de primăvară, friguroasă, dar soarele strălucea destul de puternic. A venit o fată și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]