4,713 matches
-
Lillywhites. Numai că, în ciuda acestei recunoașteri decisive și aparent mature a naturii sale duale, Bull se trezi încă o dată plângând în după-amiaza aceea rece, de data aceasta în față la King’s Cross Station. Se aplecase pentru a privi prin vitrina de la Wendy Burgers și se uitase la masa umană care circula pe peronul gării. Vagabonzii și drogații se asociau în grupuri și spărgeau rândurile de navetiști și muncitori. Ploaia de primăvară continua să cadă din cerul murdar. Bull respira greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cândva străbunicii mamei, pe urmă a țintit cu un biet hopa-Mitică oglinda unei mese de toaletă cu blat de marmură, în final i-au căzut pradă (lui sau soldățelului de plumb cu care-a aruncat) geamul protector și oglinda unei vitrine din lemn de trandafir. Este interesant că binecunoscuta oglindă de baie a blocurilor din Drumul Taberei, care costa 11 lei la orice geamgerie, nu l-a atras. Cât despre personajele fictive care-i însoțeau jocurile solitare, ele se chemau setița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de lemn sculptați pe care era înlănțuit mai mereu un indian pe post de Prometeu plecat să aducă focul și cu figura, tot de lemn, a unui îngeraș cu cârlionți ce îl reprezenta, de fapt, pe hrăpărețul Zeus, cu o vitrină unde se afla un urs de fier cu felinar care, nu știu de ce, îi zbura tot timpul capul vecinului său arab așezat pe un covor zburător, cu o păpușă pitică și creață (n-am să mai spun nimic despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ultima suflare și la ultimul zvâcnet: Kita s-a dovedit a fi o corcitură mai grozavă decât toți lupii alsacieni; a ros pantofii din casă, cotoarele cărților de pe rafturile de jos ale bibliotecii, brațul unui fotoliu și o policioară de la vitrină; Florea o ura, Naghy se apleca s-o mângâie; vara, pe șantierul lui tata de la Agigea, Kita lătra la valuri și încerca să prindă pescăruși; când a fost otrăvită de-o babă din C 37, a zăcut o zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nouă: ne mutăm. Sfârșit 2 ...uruitul motorului, brrruuuummmmm, primul uruit, care a făcut să tremure mobilele, sacii cu cărți și haine, cutiile cu vase și obiecte mici, covoarele rulate ca niște clătite. Atunci, la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă, nu știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă așa uruie camioanele care transportă mobilă, mai tare decât celelalte camioane), ne-am mișcat, încet, la coborârea de pe bordură mi-a căzut în cap o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spre tavan. Era o după-amiază frumoasă de primăvară, și unii dintre acești oameni fuseseră probabil la o plimbare și se gîndiseră la una și la alta, cînd atenția le-a fost distrasă de un anunț uriaș, pictat cu mîna, din vitrina prăvăliei : REDUCERE DE 30% LA CUMPĂRĂTURILE DE PESTE 20 DE DOLARI. Însă, de fapt, eu n-aveam de unde să știu asta, mai exact ce-i atrăsese În magazin, dat fiind că la ora aceea nu știam nimic despre relația dintre marfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
al tavanului, În direcția coridorului. Acesta era reprezentat de o gaură crestată În tencuială, acolo unde un perete despărțitor improvizat se Întîlnea cu tavanul. Mă puteam lăsa În jos pe această gaură și coborî pe unul dintre dulapurile Înalte cu vitrină, unde Norman ținea cărțile rare, și de unde puteam avea parte de o priveliște magnifică asupra principalei Încăperi a prăvăliei, inclusiv asupra ușii de la intrare și a biroului și scaunului lui Norman. I-am spus Balconul. (Azi, cuvintele balcon și balon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bibliotecă, o ținea ascunsă-n mînecă, apoi o cumpăra la un preț de nimic. Se putea Întîmpla să dea pe o carte cinci cenți și pe urmă să se răsucească pe călcîie, s-o bage bine Într-un dulap cu vitrină și să o vîndă a doua zi cu o mie de dolari. CÎnd veneau colecționarii să vadă ce are, Înainte de a atinge vreun volum din spatele geamului Își punea mănuși albe de bumbac. Și unele dintre aceste volume erau cărți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aspect interesant al comerțului cu cărți, unul care-l apropia pe Norman de proiecționistul cel ascuns de la Rialto. Vedeți dumneavoastră, În afară de cărțile bune, Însă uzate de pe rafturi, de cele foarte uzate din pivniță și de cele rare din dulapurile cu vitrină, mai existau și cărțile din vechiul seif de fier din fața Găurii de șobolan. Acestea erau cărțile interzise, ediții de buzunar cu coperte albe, publicate de Olympia Press și Obelisk Press și aduse În țară prin contrabandă, de la Paris. Aveau titluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se Întîmplă În lume, am devenit un cetățean bine informat și, atunci cînd ziarul făcea referiri la „publicul larg”, mă străbătea un mic fior de orgoliu. Am Învățat să mă orientez În spațiu : cînd stăteam cu fața spre dulapul cu vitrină, nasul meu se afla drept pe linie cu Provincetown, dincolo de golf, iar coada mea se prelungea invizibil cu Route 2, În direcția Fitchburg. Și asta venea la țanc : În urma mea, se aflau alegerea unui președinte american catolic, prăbușirea unui avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de dincolo de rîu, și se ducea acolo cu o bicicletă veche cu un coș mare de sîrmă În față. Avea apărătoare verzi și, Între mînerele ghidonului, un butonaș alb, care acționa claxonul. Nu știu cum funcționa acesta. Adeseori, lăsa bicicleta rezemată de vitrina prăvăliei, deși Norman Îl rugase să nu facă asta. Încă nu știam că acesta este un lucru de admirat la el, așa că la Început i-am luat partea lui Norman și nu am avut un prea mare respect pentru acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui. După un timp, am ajuns la concluzia că probabil Norman Îl Îndrăgește, așa că l-am Îndrăgit și eu. Uneori, Îl ajuta pe Norman să descarce furgoneta plină de cărți și, o dată, Norman l-a plătit ca să-i spele fereastra vitrinei. A făcut o treabă foarte bună. De obicei, nu cumpăra nimic - era, evident, foarte sărac - Însă, Într-o zi de primăvară timpurie, a plecat cu o sacoșă mare plină de cărți. Nu vedeam ce are În sacoșă, Însă În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iar acum Între cutele puloverului lui Jerry. Asemeni lui Moise, am fost purtat de destin Într-un coș. CÎnd am ajuns la Pembroke Books, Jerry a ridicat bicicleta peste bordură cît de grijuliu a putut și a rezemat-o de vitrina prăvăliei. L-am văzut pe Shine schimonosindu-se cumplit la vederea noastră dincolo de geam - fața lui lătăreață arăta ca o bufniță care se holba la noi prin fereastră. Îl priveam din culcușul meu de lînă din coș, mai aproape de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fătuci cu fuste și jachete simple aducîndu-le sandvișuri, zeci de reporteri, o revărsare de simpatie publică, un primar cu fața congestionată. Greșeam, din nou. La cîteva zile după ce a zis că are de gînd să riposteze, Shine a pus În vitrina prăvăliei un anunț scris de mînă : Cărți gratis Oricîte puteți lua În 5 minute Deci la asta se referise cînd zisese că are de gînd să facă ceva. Să dea de pomană toate cărțile În felul ăsta era un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
căminul meu, de fapt, și să văd toate acele rafturi goale. Cel mai trist a fost duminică, zi În care a și plouat. Am coborît cu Liftul și m-am așezat pe perna roșie de pe scaun și am privit prin vitrina prăvăliei la ploaia ce se scurgea În șiroaie cenușii pe geamul murdar. Mi-am lăsat obrazul pe o lăbuță și m-am gîndit la poetul francez Paul Verlaine, care a scris o celebră poezie despre cum scaldă ploaia orașul. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și am luat Liftul pînă jos. Eram mai slăbit decît crezusem și de vreo cîteva ori am fost la un pas să alunec și să cad. M-am Întrebat dacă am să pot urca vreodată Înapoi. Am coborît În prăvălie. Vitrina era spartă și ploaia lăsase o mică băltoacă la marginea pervazului. Am băut-o pe toată, după care am lins toți aburii de umezeală de pe geamul spart. M-am tîrÎt În colțul În care fusese casa de marcat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui milă. — Spuneai că ați luat informații despre mine, dar cine sînteți voi? Tăie și pentru sine o felie de cozonac, dar se simți iscodit de ochii individului, care-l privea ca un flămînd ce se uită cu jind prin vitrina unui restaurant la masa vreunui gurmand. De afară se auzi claxonul strident al unei ambulanțe, apoi zumzetul unui alt avion. Noaptea, cu alaiul ei de zgomote, de focuri și de morți, Începuse, și avea s-o țină așa pînă pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dacă-i putea socoti prieteni. Se Îndreptă spre ușă, Însă chelnerița Îl opri: — N-ați achitat cafeaua... — Scuză-mă, te rog, am uitat. Fata luă banii, cu satisfacția omului care-și vede Întemeiate bănuielile, și-i urmări din ochi, prin vitrina goală, pașii șovăitori pornind spre High Street. La orele nouă fix, Rowe formă din nou numărul domnului Rennit, de la un telefon public de lîngă stația Stockwell, dar nici de data asta nu auzi decît țîrÎitul din Încăperea pustie. La nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și se Înghesuiră Într-un taxi care-i aștepta și care-o porni de-a lungul Strandului În ruine. O fostă casă de asigurări Îi privi cu ochii goi; multe ferestre erau astupate cu scînduri; o cofetărie mai avea În vitrină o cutie cu bomboane mov, pentru fumători. Domnul Prentice le spuse În șoaptă: — Domnilor, vă cer un singur lucru: să vă purtați cît mai firesc. Mergem la un croitor, ca să-mi ia măsurile pentru un costum. Voi intra primul; dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scăpă, căci surprinse privirea domnului Ford - o privire senină și gravă În același timp. Rowe se fîstici: ar fi vrut ca domnul Prentice să apară, În sfîrșit. — Alo! Îl auzi el pe domnul Ford. Aici casa Pauling și Crosthwaite. Prin fața vitrinei pășea acum spre ușă omul cu melon. Rowe Își strînse fără să vrea pumnii. La un capăt al tejghelei, cu spatele la Rowe, domnul Bridges netezea, plictisit, sulurile de stofă ieftină; mîinile lui nervoase păreau ieșite dintr-o caricatură publicată În revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nenumăratele dezastre imaginare pe care le-a descris pe când ne plimbam împreună de-a lungul șoselelor de la aeroport. Visa la limuzine ambasadoriale izbindu-se de rezervoare cu butan, producând explozii, la taxiuri pline cu odoarele celebrităților lovindu-se frontal sub vitrinele luminoase ale supermagazinelor pustii. Visa la frați și surori înstrăinați, întâlnindu-se din întâmplare în ciocniri inevitabile pe drumurile de acces ale uzinelor petrochimice, incestul lor inconștient devenind explicit în acea lovire de metal pe metal, în hemoragiile țesuturilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lui Seagrave, garaj care slujea și drept salon auto. Această afacere, care evident văzuse momente mai bune în cursul scurtei cariere a patronului ca șofer de curse, era specializată în mașini vechi cu motor modificat și-n cele personalizate. În spatele vitrinei nespălate a sălii de expoziție se vedea o replică din fibră de sticlă a unui bolid Brooklands din anii 1930, cu pânza spălăcită afundată în scaun. Așteptând momentul să plecăm, i-am privit pe Helen Remington și pe Vaughan cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din greu să-l resusciteze. În timp ce stăteam întins pe bancheta din spate a mașinii, ea se îmbrăca din mișcări bruște, îndreptându-și fusta în jurul șoldurilor ca o vânzătoare dintr-un magazin universal care trage o haină pe un manechin din vitrină. În drum spre Laboratorul de Cercetări Rutiere, sugerasem să parcăm printre rezervoarele de la vest de aeroport. În cursul săptămânii precedente, Helen își îndepărtase de mine aria de interes, repartizându-ne parcă pe mine și pe accidentul acela unui trecut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
incomplete de reviste tehnice, romane științifico-fantastice în ediții de masă și reeditări ale propriilor sale lucrări. Vaughan își mobilase apartamentul fără vreo urmă de interes - scaunele desperecheate din vinilin și crom păreau să fi fost alese la voia întâmplării din vitrina unui magazin universal de periferie. Mai presus de toate, apartamentul era dominat de evidentul narcisism al stăpânului său - pereții studioului, ai băii și ai bucătăriei erau acoperiți cu fotografii ale lui însuși, instantanee din emisiunile sale televizate, încercări ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Societate Deschisă, morala imediată a acestei stări de fapt este că în România există categorii de oameni deasupra legii.” Articole interesante și pliate pe realitățile palpabile și imediate ale României ne oferă publicistul Toma Roman din care citez pe scurt: „Vitrina strălucitoare pe care o vor prezenta guvernanții este numai o fațadă. «Succesele» externe incontestabile nu au fost realizate doar de PSD și se datorează, în mare parte, unor conjuncturi favorabile. România a fost primită în NATO, pe de o parte
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]