1,054 matches
-
mă Întâlniți, vreodată, pe undeva, și eu n-am să fiu atent, adică, poate, că, dacă n-am să vă văd, ori, dacă, poate, n-am să vă recunosc, voi să mă salutați cu SĂRUT MÂNA! Da? Da. Mai cu vlagă: da? Da! Da? Da! Încă o dată: da! Bine, dacă da, apoi, da, să fie! Taximetristul sosi. Urcară În taxi, cei doi răniți și Cocuz Cocuz. Se duse cu ei la spitalul de urgență. Acolo, explică, medicilor: minte de tineri flușturatici
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bărbații luați prizonieri Începură să se Întoarcă acasă. Din cei șaizeci și trei de oameni plecați, s-au Întors la Brodina doar cinci. Printre ei și Onisei. Arătau ca niște umbre. Erau atât de lihniți de foame și storși de vlagă, Încât aveai impresia că vin de pe celalalt tărâm. Se Întorceau pe cărări ocolite, În toiul nopții, ca să nu fie văzuți de săteni. Un timp, se ascundeau În casă. Apoi, după ce se Întremau, Îndrăzneau să iasă la lumină. Umblau târându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spuzea, În cuptorul clădit din pietre de râu se Îmbăiau bărbații. Apoi venea rândul femeilor și al copiilor. Babulea o Întindea pe micuța Mașa cu fața-n jos pe laviță și, după ce o „binecuvânta“ cu măturicea de stejar, ca să prindă vlagă, lua și-un șomoiog de frunze de mesteacăn și cu el freca trupușorul Înroșit de căldură, până se desprindeau din el toate păcatele și toată obrăznicia adunată de-a lungul unui an de zbenguieli. Apa rece În contact cu pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
grâne, plină de dor Și-n Bucovina Cu mînăstiri și brazi Mergem la luptă Dragi camarazi. Dacă n-ar fi fost vorba de aceste două provincii, românii cred c-ar fi îndreptat armele împotriva guvernului Antonescu erodat ca imagine și vlagă de legionari. C-a fost mareșalul un mare patriot? Posibil. Asta e treaba istoriei și a politicii. Noi înotam în nenorocire. În dimineața de 22 iunie 1941 a început artileria grea să bată din spatele nostru malul stâng al Prutului. Se
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Încercă să țipe, dar limba parcă i se lipise strâns de cerul gurii. Dădu să fugă, dar picioarele Îi Înțepeniseră pe linoleum. Stătu așa, cu chipul palid și ochii căscați În gol, simțind cum din vene i se scurge toată vlaga. Și asta n-a fost tot. Căci În urma femeii-girafă a venit femeia-capră, care, după ce l-a curățat de frunze, și-a desfăcut picioarele cruciș, chemând cu behăitul ei subțire și lovituri de copite În dușumea pe femeia-beschie, ce stătea ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mergea, desenul creștea, ridicându-se pe verticală. Conștientizându-și criza, medicul mai trase o dușcă de coniac, pentru Îmbărbătare. Trupul său, Îmbrăcat În costum alb, de vară, fu străbătut de convulsii. Acum, zornăind prin venele și arterele sale, golite de vlagă, În locul stropilor de lumină se rostogoleau niște zaruri. Noimann se clătină ușor, dar nu se dădu bătut. Privind În fața sa, văzu cum desenul ce fâlfâia ca o fantoșă, clătinându-se printre cablurile de lumină ce străluceau În soare, se Împarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe jumătate putredă pe carnea lui, pentru ca pe urmă să-l preia cealaltă, aducându-l În stadiu de fetus, pentru a dispărea cu el În hău și a se Întoarce de acolo cu un alt Oliver, lipsit cu totul de vlagă, și pentru a-l lepăda apoi, ca pe o cârpă, noaptea, sub un pat străin. Nu, astfel de evenimente trebuiau evitate cu orice preț. Masterandul știa ce-i poate pielea. Sub ochii săi, femeia, toată numai zâmbet, toată numai ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai îndepărtat și mai mic, de fapt, dar avea ― în lumea aceea de praf fin, ca o pudră, ― avea aproape culoarea sîngelui. Pe nisipul deșertului, în apropierea lui, stăteau întinși alți oameni. Unul dintre ei se răsuci cu gesturi fără vlagă; era o huidumă destul de bine făcută și buzele începură să i se miște. Nu scoase de fapt nici nu sunet, dar într-un fel ciudat, întorcîndu-se în felul acela, adusese pe linia vizuală a lui Neelan-Hedrock o grămadă de cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
forțez. I se întunecară ochii și apoi spuse cu un oftat greu: Va trebui să mă mai gîndesc. Dacă nu te superi, poți să mă lași singură acum? Îi întinse mîna. Cînd i-o sărută, Hedrock o simți cam fără vlagă. Se duse încruntat în apartamentul lui. Șezînd singur acolo, își aminti de Gonish. Făcu un apel prin centrala de comunicații a Făuritorilor de Arme și-l convocă la palat pe negatist. După un ceas cei doi bărbați stăteau față în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
că suferința vieții sale este fără de sfârșit, că toată suferința lui nu este decât o repetare a ceva ce se întâmplă de-a lungul vremii, că dăinuirea suferinței va fi eternă. A doua zi dimneață Radu se trezi obosit, fără vlagă și foarte palid. La micul dejun el îi spuse tatălui său că hotărâ să nu se mai întoarcă la serviciu și să rămână acasă cu ei, încercând să-și găsească de lucru în zonă. Tatăl său care nu fu de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Daniel, ajută-ne. Tuspatru, l-am imobilizat pe Fermín, care zvîcni violent cînd simți Înțepătura acului În coapsă. Mușchii i se Încordară ca niște cabluri de oțel, Însă În cîteva secunde ochii i se Împăienjeniră și trupul Îi căzu fără vlagă. — Ascultați, aveți grijă, că omul ăsta e ca vai de el, și cu cît Îi dați Îl omorîți, zise doña Encarna. — N-aveți grijă. E doar adormit, zise doctorul, examinînd cicatricele care acopereau trupul famelic al lui Fermín. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de pește. Uite acolo se învârte peștele adus de la Dunăre și din alte locuri, pregătindu-l pentru drumul spre Liov, mănăstiri, Curtea Domnească sau dughenile târgului. Aș mai avea o întrebare, părinte. Spune-o cât mai repede și mai cu vlagă, să te pot auzi. Ce se găsea în baloții ceia cât lumea de mari cu care se munceau hamalii? Baloții erau plini cu mătăsuri și țesături scumpe. Să știi tu că pe aici trece și Drumul mătăsii, ce vine prin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mâluri aluvionare. Îi era lene, lehamite, îi venea să se așeze pe jos, în mijlocul străzii. Nu numai aerul era irespirabil, ci și oamenii deveniseră irespirabili. Se uita la ei și îi vedea cât sunt de urâți. S-a scurs toată vlaga din ei, se mișcau ca niște găini bete, mișunau de colo-colo fără rost. Se grăbea spre casă, acolo închidea ușa cu repezeală, să nu pătrundă acest abur dement care îți istovește sufletul. De multe ori s-a gândit că ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în piele. Gâfâind de atâta efort, depus în unitate de timp, se opri să gâlgâie din carafa încă plină, meditând că ar fi păcat să prăpădească prețiosul whisky, utilizându-l ca înlocuitor de spirt medicinal, pe acel trup sleit de vlagă, în pofida frecușului cu zăpadă din belșug. Își umplu totuși căușul palmei cu acel brandy volatil, de câteva ori, mirându-se el însuși de generozitatea-i remarcabilă, în timp ce întindea medicamentul miraculos pe membrele ce începuseră să se răcească. Relua, însă, tratamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
căutau ca un roi de viespi să i se bage în nas, în gură și în străfundul sufletului. Instantaneu își dădu seama că, în momentul acesta destul de puțin propice ales pentru întreprinderea celebrei călătorii pe drumul bravilor cruciați de odinioară, vlaga i se diminuase și trupul lui de fier cerea răgaz de reîncărcare a bateriilor. Din orgoliu și din încrâncenarea băuturii, porni, însă, mai departe, spre miazăzi, murmurând: voința omului omnia vincit! Vântul venind din travers îi dădu, însă, un brânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aburind. Bea, să mai capeți puteri, că după o noapte așa de zbuciumată îi ca și cum ai fi tras la sapă. Am urmat îndemnul bătrânului.Încet-încet puterile au început să picure în mădularele mele ca argintul viu...Simțeam că îmi recapăt vlaga văzând cu ochii. „Numai că laptele ista îi descântat, că altfel cum să-mi vină puterile puhoi așa deodată?” gândeam eu pe când sorbeam ultimele picături de lapte. În acest timp, bătrânul își făcea de lucru prin chilie. Se vedea cât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de la Napoleon pe urechea lui Gaston, dar nu a făcut nici un gest să o alunge. — Ar fi mai bine să plecăm, spuse Tomoe în cele din urmă, punându-i mâna pe umăr. Gaston s-a ridicat, dar arăta ca și când toată vlaga s-ar fi scurs din el. Soarele de după-amiază începuse să coboare spre asfințit când Gaston și Tomoe au plecat de la ecarisaj. Amândoi au avut impresia că drumul de la intrare și până în strada principală devenise extrem de lung. Vânzătorul de înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Non! Non! Non! Nu Kobayashi vorbise. Gaston și-a scos capul din apă. Plin de sânge cum era, semăna cu un hipopotam mai mult ca oricând. Strigă iar: — Non! Non! Endō-san! A clătinat din cap cu violență și cu toată vlaga pe care-o mai avea, a făcut un gest de îndurare. — Eu... vă implor! Apoi capul de hipopotam s-a scufundat iar în apă. Ceața albicioasă a fost iar adusă de vânt și l-a învăluit pe Gaston în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ziceam astfel, uneori noaptea, că acceptând dreptul cobrei de a exista, accepți inclusiv posibilitatea de a fi mușcat; că frica ne face egoiști, iar egoismul sfârșește ceea ce a început frica... Dar dincolo de aceste vorbe mari, rămâneam ceasuri întregi golit de vlagă, din ce în ce mai răvășit și mai aproape de starea unui vas spart. De-a lungul nopților de insomnie, mi se părea uneori că-l cunoșteam de undeva pe îmblînzitorul care mă vizita seară de seară. Am început să mă uit mai atent la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
atingeau epiderma; avea o piele aproape transparentă, așa mi se părea. Dacă ar fi rămas, i-ar fi lecuit de limbuție pe cei trei de mult. I-ar fi omorât. Pentru că, în pat, era scorpie. Scotea sufletul din om. Ultima vlagă. Neîntrecută în arta sexului oral... Și eu aș fi putut să sfârșesc astfel. Înaintea lor, Balerina a fost a mea; eu am împins-o, apoi, spre ei încercând o diversiune. Un cal troian pentru „cetatea” lor, unită pe atunci... Discordia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a dus pe pulă jandarmeria română! În loc să apărăm cetățeanul, stăm la dispoziția boșorogilor ăștia. Eu am o singură icoană în casă, o rugăciune știu de la bunica, cu ea mă culc, cu ea mă trezesc. Sunt putrezi de bogați și au vlagă în ei, că poți să-i înhami la plug. Eu, până la leafă, trebuie să mă descurc cu două mii; ei, ehei, movilele acestea de cenușă câte averi au ascuns! Mi s-au lipit mațele de șira spinării, de când stau aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
chiar dacă florile erau destul de veștede fiindcă stătuseră atât de mult la gară. Nou-venitul era un bărbat tăcut și, deși ferm în ceea ce privea idealurile sale, foarte timid, abia intrat în serviciu guvernului, foarte slab și cu o înfățișare lipsită de vlagă. Orașul Shahkot îi fusese oferit ca un prim post tocmai pentru că nu era o responsabilitate prea mare, ața încât să înceapă să stea pe propriile picioare pentru că, în definitiv, tatăl său era un ofițer influent în cadrul Serviciului Administrativ Indian. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
vital, o convingere suplă, empirică, maleabilă pentru a se adapta la lumea dinamică a realității, dar, în esență indestructibilă. Gosseyn o avea. Ashargin, nu: dezvoltarea corpului său prezenta atâtea dezechilibre! Ani de teamă i-au înmuiat mușchii, i-au stors vlaga și frânat creșterea. Minute lente se prelingeau în măsură. Era somnolent. Se simțea atât de bine, de confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Gosseyn o reanimă pe Leej. Ea își recăpătă cunoștința și scutură din cap. - Nici vorbă, zise ea, sunt prea obosită. El vru să spună ceva, dar se mulțumi doar să-i studieze fața. Oboseala era indubitabilă. Trupul nu mai avea vlagă. - Nu știu ce mi-au făcut ăștia, zise ea, dar eu am nevoie de odihnă înainte de a face ce-mi ceri. Și apoi, adăugă ea, nici dumneata nu mai poți. Aceste vorbe îi amintiră de propria epuizare. El înlătură acest obstacol, vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]