1,035 matches
-
cu fața vădit îngrijorată. — Am sunat la tine la muncă și am vorbit cu divinul Jack. Mi-a spus ce s-a întâmplat. Îmi pare atât de rău. Joy a luat-o în brațe, în timp ce Ashling zăcea mai lipsită de vlagă ca un covor făcut sul. Peste o jumătate de oră, a apărut și Ted. El și Ashling nu mai vorbiseră de trei săptămâni, de când Ashling îl luase la întrebări în legătură cu călătoria lui la Edinburgh. —Ted, îmi pare rău, spuse Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fericiți, să facă și eforturi în sensul ăsta. Odată afară din cabinet, Ashling spuse: —Pot să merg acasă acum? Monica nu reușise să o ducă la doctor decât cu taxiul. Hai cu mine până la farmacie și apoi ne întoarcem. Fără vlagă, Ashling a lăsat-o pe Monica să o ia de mână. Era obligată să facă tot felul de lucruri pe care nu voia să le facă și se supunea. Problema era că Monica făcuse din fericirea lui Ashling un proiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întrebă el nervos. Șase? —La șase. Dacă avea noroc. El a închis telefonul și i-a întins o foaie. În fiecare zi de marți, la șase. Și dacă nu te duci, nu mai primești Prozac. Ticălosul! În timp ce se întorcea fără vlagă prin Temple Bar, a auzit pe cineva strigând: — Hei, Ashling! Un bărbat tânăr, victimă a modei, încălțat în pantofi absolut ridicoli, alerga după ea și a durat o secundă până l-a recunoscut pe Boo. Părul îi strălucea, avea culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în față cu Ellis Loew. — Mă aștept la lucruri mari din partea ta. Și dacă intuiția nu mă înșală, în curând vom fi colegi. M-am gândit „Ești un ticălos subtil“, dar am spus: — Da, domnule! Loew îmi strânse mâna fără vlagă și plecă. M-am frecat la ochi, iar când privirea mi-a revenit iar limpede, am văzut că în birou nu mai era nimeni. Am coborât cu liftul, cântărind în minte metodele savuroase de a-mi recăpăta greutatea pierdută. Blanchard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pereche de picioare veniră În bucătărie. Erau Învelite În ciorapi groși și o fustă groasă de lână, Încadrate din spate de holul Întunecat. Watson Își ridică privirea spre fața doamnei Strichen. Ochii femeii erau rotunzi și albi, iar cercul fără vlagă format de gura ei se mișca fără să scoată un cuvânt În timp ce privea fix trupurile legate fedeleș pe podeaua bucătăriei sale. Se Întoarse, punându-și mâinile-n șold. — Martin! Martin! Vocea Îi suna ca a unui rinocer ucigaș. Ce naiba crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
am fost la școală. Fredy m-a exasperat la culme, mai ales că a venit acasă să se plângă părinților. Senzația de gol sufletesc persistă. Sunt decăzută. Toți Își bat joc de mine. Toți mă storc de cea din urmă vlagă, supunându-mă la extraordinare eforturi fizice și morale. Ah, cu câtă plăcere zbiară Fredy la mine, făcându-mă de râsul tuturor. Iar eu ascult, nervii mei se Încordează, totul e gata să izbucnească, dar, spre fericirea mea, intervine voința, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tendință, mai ales când ești beat. Acest gând nu-l împiedică să mai ia o gură de whisky însă și să continue: - Câteodată, realitatea este prea dură, comentă el fără să poată să se abțină să-și privească membrele fără vlagă. Regretă imediat ce spusese și mai ales privirea pe care o aruncase, așa că încercă să schimbe subiectul. Dar Kara nici nu încercă să ofere vreo mostră de simpatie sau milă. Spuse: - Știi, nu sunt sigură că există atâta realitate. Rhyme se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ajute. Bău din apa călîie, urmărind cum urmele pantofilor lui de golf dispar În nisipul fin. Umplînd gamela, Jim urcă malul și se Întoarse lîngă cutia sa. În dreapta era soția unui inginer de la Shell din Blocul D. Zăcea stoarsă de vlagă, În iarba Înaltă, ale cărei fire trecuseră deja prin găurile rochiei de bumbac. Soțul ei ședea lîngă ea, vîrÎndu-și degetele În gamelă și umezindu-i dinții mari, cariați, cu apă verde. În stînga lui Jim stătea culcată doamna Philips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-mi dau seama, cu un gest automat, mi-am scos mănușile. — Spuneți-mi. I-am găsit jurnalul... era scris pe el numele dumneavoastră de familie, domnule profesor. Am ridicat mâna, i-am smuls masca de pe față. Nu mai exista vlagă în vocea ei, i se terminase curajul. Era o cerere de ajutor calmă și fără putere: — Cum o cheamă pe fiica dumneavoastră? Cred că m-am aplecat spre ea să o văd mai bine, să caut în adâncul ochilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
frică, când insistasem să plece din casa de la mare. Frică de noi doi singuri împreună. Am însoțit-o cu tandrețe până la ultimul geamăt, apoi m-am întins alături de ea. Mulțumirea îi turnase în privire un chihlimbar dulce. Întinse brațul fără vlagă spre mine. — Dar tu? I-am luat mâna, am atins cu buzele verghieta. — Eu sunt fericit așa. Membrul îmi era deja foarte mic, pierdut între coapse. Inutil ca acela al unui copil. Mă privi, chihlimbarul din ochii ei devenise mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
jur, mă simt ușurat. Nu mai rămân nici un minut. Dimineața, locul acela mi se pare îngrozitor. Mă duc direct la spital, mă cufund în meseria mea cu precizie. Asistenta instrumentistă este puțin nesigură. Probabil este nouă, îmi dă instrumentele fără vlagă. Mă supăr. O pensă îi cade din mână. Cu un șut o arunc în cealaltă parte a sălii de operații. În casa de la mare mama ta începe să-și strângă lucrurile, vara e pe sfârșite. Stau în grădină, mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bărbie. Tata îl chemase la el, după zile în șir de șușoteli și de liniște totală, în care dormitorul părinților fusese supraîncărcat cu închipuiri înfricoșătoare, făcând să crească în noi un sentiment dureros și apăsător. Din cauza asta deveniserăm lipsiți de vlagă și muți. Dar iată, în sfârșit, fratele meu avea voie să intre în cameră, să-l vadă pe tata și în acea ușurare se amesteca și un fel de timiditate, transformată brusc în frică și compătimire, când dădu cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
simțea transpus în trecut, deoarece la capătul văii începea urcușul și tata mergea în față, o oră bună de mers pe jos până la prima treaptă a stâncii, ducând un rucsac pe umeri. Acum ședea lângă el palid și lipsit de vlagă, privea în sus către munți, arăta cu mâna înspre o pășune alpină sau o creastă de munte până la care urcaseră mai demult, oftă, pentru că nu mai avea să poată face asta și era conștient, pentru o clipă, că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dictare prelungită, nu În Întregime coerentă, dar plină de expresii izbitoare și de imagini vii. „Cu această ocazie, mai mult decât dificultatea de a menține ritmul, auzim marșul istoriei, ce mai rămâne acelei esențe a tragediei care este lipsită de vlagă? Rareori evităm să ne amestecăm cu femeile hămesite și frustrate din colbul drumului... Ele smulg Îngrozite pumni Întregi de pene de pe acvila imperială, fără alt merit decât acela de a Înfrunta, păstrându-și cumpătul, ciocul teribil și Însângerat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
impus, un truco În doi. — Orice joc e și-al meu, i-a replicat Montenegro. La estancia străbunilor mei, În castelul crenelat ce-și numără de două ori turnurile În apa trecătorului Paraná, am catadicsit să accept societatea dătătoare de vlagă și distracțile rurale ale unui gaucho. Desigur că vorba mea În legea jocului s-a spus totul era spaima celor mai cărunți trișori din Deltă. Foarte curând, Montenegro (care n-a scăpat de ghină În cele două partide jucate) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pleoapă, Îi lumină pupila. Irisul se contractă. Ăsta nu poate fi raiul, spuse Harry. — De ce nu? replică Norman. Îi lumină și cealaltă pupilă: și aceea se contractă. Pentru că ești aici. Psihologii nu au voie să intre În rai. Zâmbi fără vlagă. — Poți să-ți miști degetele de la picioare? Mâinile? — Pot să-mi mișc orice. Am urcat aici de jos, din Cilindrul C, Norman. Sunt teafăr și Întreg. — Mă bucur că ești Întreg, Harry. Și chiar așa era. Se Înspăimântase la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-mi sari în cap, a bodogănit ea. Așa cum promisese, James m-a sunat marți seara ca să-mi spună că ajunsese cu bine. Și să mă întrebe dacă mă hotărâsem asupra zilei întoarcerii. Nu, încă nu, i-am răspuns eu fără vlagă. Însă curând, promit. —Așa să fie, mi-a spus el cu un rânjet sugestiv în voce. Ceea ce mi-a iscat un fior de spaimă. Gândul că aveam să dorm cu el, să fac din nou sex cu el nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sunt. Într-o femeiușcă obedientă, care să nu te contrazică. Și care să nu te pună în umbră. Și care să nu te facă să te simți nesigur pe tine! — N-a fost așa, a protestat el fără prea multă vlagă. —Ba exact așa a fost, am urlat eu. Nu-mi vine să cred cât de proastă am fost când am crezut în povestea aia a ta de adormit copiii! —Claire, trebuie să mă asculți, mi-a spus el nervos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fie țintuită la pat. I s-a spus că își va reveni repede și o să poată umbla ca înainte. Așteaptă, dar uneori își pierde răbdarea și nu mai crede nimic. Mai ales când se simte cu totul lipsită de vlagă. Atunci se lasă în mâinile lui Andrei Vlădescu, face ce-i spune. Într-o zi a năpădit-o tristețea, voia să stea de vorbă cu cineva, a dat câteva telefoane și nu i-a răspuns nimeni, a privit pe ușa-fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mă învățase de mică. Surorile lui au vrut să se împartă totul, deși aveau tot ce le trebuie. Ce puteam să fac? Au hotărât ca una dintre ele să se mute cu mine. Nu m-am împotrivit, nu mai aveam vlagă, deși era tocmai aceea care nu mai călcase în casa noastră de mai bine de zece ani, nici la moartea mătușă-mii nu se arătase. Cât am trăit cu ea a fost un calvar. Aș spune că unchiu-meu era blândețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dimineață, dorindu-mi să Întind mâna până la ghereta lui și să rup mutra lui Eduardo fâșii-fâșiuțe. Dar, Întrucât eram așa o fată de comitet, iar el era unul din foarte puținii mei prieteni din clădire, m-am supus cam fără vlagă. — „I’ll tell you what I want, what I really, really want, I wanna... I wanna... I wanna... I wanna... I really, reallly, really wanna zigga zig aaaaahhh“, am cântat cu umilință, Într-un jalnic tribut adus hitului din anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Jur pe Dumnezeu, de fiecare dată cînd te văd ești tot mai frumoasă. Se duse la oglindă. Nu era deloc frumoasă. Fața Îi era Îmbujorată, iar rujul mozolit de săruturile lui. Tulpinile florilor erau strivite de agrafe și atîrnau fără vlagă. Dar albul lor apărea viu și frumos În părul ei negru-castaniu. Se Întoarse cu fața spre cameră. N-ar fi trebuit să plece din brațele lui. Părură să-și dea seama de distanța dintre ei, brusc, și amîndoi se intimidară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
acolo. Măcar de-ar fi fost acolo cu ea! Apoi și-l imagină intrînd și văzînd tot sîngele... Începu să plîngă din nou. Stătu și-și sprijini capul de perete, plîngînd fără să se oprească, dar atît de lipsită de vlagă, că suspinele ei erau ca niște mici gîfÎieli de durere. Încă plîngea cînd Reggie se Întoarse. O adusese și pe bătrînă. Era Îmbrăcată În cămașă de noapte și capot, dar Își trăsese un palton pe deasupra și-și pusese o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe frunte: trase de curea și și-o dădu jos de pe cap, și se simți dintr-odată mai bine. Se uită În oglindă și Îl văzu pe Hughes stînd pe jos, cu mîinile pe față și pe Mickey lipsită de vlagă, Învîrtindu-se fără rost, petrecînd-o cu privirea... Se forță să conducă foarte atent, chiar maniacal, pe strada plină de sticlă spartă, iar apoi, cînd drumul deveni mai neted, acceleră. În timp ce conducea, se gîndea la Helen, imaginîndu-și-o cum o văzuse ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
hărțuială sexuală. Unui Don Juan vârstnic Dacă-o fi rău sau o fi bine Femeile, eu înțeleg, Cum că s-ar da buluc la tine... Dacă se dau cu ce se-aleg? Recapitulare în prag de an nou Purtat de vlaga tinereții, Am navigat pe-oceanul vieții Și poposind din doamnă-n doamnă, Am depășit hotar de toamnă... Unei anumite deputate E o silfidă, toți au constatat, Ba chiar e cea mai cea pe mapamond; Pe drept fiind aleasă deputat Având
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]