1,060 matches
-
feudă a Țării Românești. Concomitent, românii au folosit și denumiri de localități, râuri și forme de relief de origine cumană și/sau pecenegă. Un model etnic asemănător de conviețuire și asimilare reciprocă a existat tot în Evul mediu, între meglenoromânii vlahi și cumano-pecenegii bizantini din zona Moglen (azi în nordul Greciei nu departe de hotarul cu Bulgaria) Rămâne de stabilit dacă originile cumanilor și pecenegilor din Făgărăș au fost aceleași cu cele ale celor din Meglen. Numele Berivoi apare atât ca
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
creat în acest bazin un întins Hanat, ulterior Țarat (prin creștinare în 864), ce s-au amestecat cu slavii și tracii romanizați și au adoptat limba slavă. În cadrul acestui stat care se întindea pe ambele maluri ale Dunării, slavii și „vlahii” (care apar cu acest etnonim în izvoare, cel mai frecvent în cele bizantine, începând cu cronica lui Ioan Skylitzes în 976) au evoluat împreună, fapt demonstrat de lingvistică, de toponimie și de istoria bisericii. Constantin al VII-lea Porfirogenetul (912-959
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
cronica lui Ioan Skylitzes în 976) au evoluat împreună, fapt demonstrat de lingvistică, de toponimie și de istoria bisericii. Constantin al VII-lea Porfirogenetul (912-959) înfățișează în "De administrando imperio" deosebit de bine întrepătrunderea lumii paleo-slave cu cea proto-românească . Vorbind de „vlahii”, populație romanică pentru perioada narată, dar deja protoromână în momentul redactării scrierii, Constantin al VII-lea îi aplică un termen, surprinzător pentru un autor bizantin și încă împărat, anume acela de romani ("Ρωμάνοι"), în vreme ce pentru bizantini el folosește denumirea de
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
1021, partea din sudul Dunării reintrând în componența imperiului, iar cea din nordul fluviului căzând în stăpânirea Ungariei și a popoarelor turcice: pecenegii și cumanii. Prezența protoromânilor este atestată și în 1094, când, cu ocazia unei campanii cumane împotriva Constantinopolului, „vlahul” Pudilă l-a înștiințat pe împărat despre incursiunea inamică. Potrivit împărătesei cronicare bizantine Ana Comnena, românii i-au călăuzit pe cumani prin trecătorile munților Balcani. În 1166, împăratul Manuel I Comnenul a recrutat dintre români o oaste pentru a lupta
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
această perioadă a fost dusă împotriva valahilor. De fiecare dată când Nicetas i-a menționat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menționarea valahilor/românilor"”. Și românii din stânga Dunării au participat la această revoltă împotriva imperiului bizantin. Trecerea fluviului de către „Vlahi” (români) și „sciți” (cumanii) de la nord la sud este menționată în mod explicit de către Niketas Choniates. Întemeietorii statului, Asan și Petru, au fost asasinați de boierii lor, în 1196 și 1197. Fratele lor Ioniță Caloian s-a urcat pe tron
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
recunoscut). În cronicile arabe din secolul al XIII-lea, în loc de regatul Bulgar era mentionată Valahia, cu indicarea precisa a coordonatelor geografice arabe și cu specificarea faptului că Valahia se numea in arabă "al-Awalak" iar locuitorii "ulaqut" sau "ulagh". In 1197, vlahul ("vlachos to genos") Dobromir Chrysus, ajuns comandant militar în regiunea din Macedonia cuprinsă între râurile Strymon și Vardar s-a răsculat împotriva împăratului Alexios Angelos și a reușit să respingă armatele trimise împotriva sa. După tratativele de pace, împăratul a
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
istoriei românilor, cât și în cel a istoriei bulgarilor datorită succeselor sale militare și politice. Afirmării originii romane a poporului român în corespondența purtată cu Papa Inocențiu al III-lea pentru recunoașterea sa ca împărat, arată lămurit prezența și influența „vlahilor” în statul condus de Ioniță, care poate fi așadar denumit „” în limba română, chiar dacă istoriografia internațională modernă, luându-se după tradiția acedemică bulgară predominantă, îl denumește „Al doilea Imperiu Bulgar”. Următorul țar, Borilă (Boris), a fost un uzupator, care l-
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
dintre aceștia fiind Konstantin Tiș. Ulterior, ultimul suveran din dinastia Asăneștilor, Ioan Asan III, n-a domnit decât un an (1279-1280), fiind înlocuit de bulgarul de origine cumană Gheorghi I Terter (Gheorghe Tertereș) (1280-1292). Astfel, ponderea crescândă a bulgarilor față de vlahi în sudul Dunării s-a manifestat pe planul politic, în timp ce, în nordul Dunării, ponderea crescândă a românilor față de slavi s-a manifestat cu câteva decenii mai târziu prin întemeierea voievodatelor Țara Românească și Moldova. Țaratul (regatul) vlaho-bulgar a fost în
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
fost atacat și țara sa a fost anexată de regele Ungariei Conform studiilor istoricilor precum Nicolae Iorga, Theodor Capidan, Vasile Pârvan, George Vâlsan, Constantin Giurescu, Florin Constantiniu, primele întemeieri statale românești au apărut în sudul Dunării: Imperiul Româno-Bulgar întemeiat de vlahii Petru și Asan (anul 1186), precum și ținuturile aromânești din secolele X-XII: "Vlahia Mare" (Tesalia, Fotida, Pelasgiotida, Locrida), "Vlahia Mică" (Epirul, Tesproția) și "Vlahia Superioară" (Dolopia), în timp ce în nordul Dunării, numele Banatului amintește de existența, în cadrul regatului Maghiar timpuriu, a unor
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
mai mici : Neaga, Kean, Ahtum și Chanadinus. În Evul Mediu nu existau statistici pe naționalități și numai toponimia și numele de persoane ne pot aduce informații despre originea populațiilor, care par de la bun început amestecate, alături de Români (pe atunci denumiți "Vlahi" de celelalte popoare) trăind și Slavi (pe atunci denumiți "Șchei'), Pecinegi, Comani și Maghiari. În zona Moldovei, au existat formațiunile prestatale ale Bolohoveniilor (probabil româno-slave) și ale brodnicilor. Temporar s-au evidențiat Uzii, Ceangăii și Iașii. În a doua jumătate
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
Spovednicul și Teofilact din Simocatta, atestează că autohtonii din Haemos vorbeau o limbă romanică (episodul cu "Torna fratre") denumită azi Proto-Româna. În secolele VIII și IX sunt frecvent menționați la Dunărea de jos și în toată peninsula balcanică până în Tesalia, "Vlahii", cum li s-a zis de atunci încoace, după un cuvânt gotic ("Walh"). Cuvântul "Βλάχοι" (Vlahi) este notat prima oară în anul 976 în cronica autorului bizantin Kedrenos ; mai înainte nu este menționat deoarece cronicarii bizantini denumeau indistinct "Ῥωμαῖοι" (Romei
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
Torna fratre") denumită azi Proto-Româna. În secolele VIII și IX sunt frecvent menționați la Dunărea de jos și în toată peninsula balcanică până în Tesalia, "Vlahii", cum li s-a zis de atunci încoace, după un cuvânt gotic ("Walh"). Cuvântul "Βλάχοι" (Vlahi) este notat prima oară în anul 976 în cronica autorului bizantin Kedrenos ; mai înainte nu este menționat deoarece cronicarii bizantini denumeau indistinct "Ῥωμαῖοι" (Romei) toți băștinașii peninsulei balcanice supuși ai împărăției bizantine, indiferent de limbile lor greacă, proto-albaneză sau protoromână
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
greacă, proto-albaneză sau protoromână. În secolul al XI-lea, războiul crunt dintre Primul imperiu bulgar și împăratul bizantin Vasile al II-lea Bulgaroctonul adică „ucigașul de bulgari” provoacă deplasări de populații relatate de cronicarul Ioannis Skylitzes, prin care legătura dintre Vlahii nord- și sud-Dunăreni este definitiv întreruptă, o mare parte dintre cei sud-Dunăreni, strămoșii direcți ai Aromânilor, trecând la sud de linia Jireček și refugiindu-se în teritoriile muntoase azi situate în Grecia de nord, în Albania centrală sau la frontiera
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
parte de o organizare bazată pe existența unor grupuri etnice cu putere și influență în viața socio-economică și politică. Grupul dominant a fost aristocrația laică și ecleziastică de etnie maghiară. Alte grupuri importante au fost sașii, secuii și românii (sau vlahii - "Universitas Valachorum"), toate cu o bază etnică și etnolingvistică ("Universis nobilibus, Saxonibus, Syculis et Olachis"). Comitetul general ("congregatio generalis") al celor patru grupuri avea puteri legislative în Transilvania, dar uneori lua și măsuri care priveau ordinea în țară, relațiile dintre
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
în număr de 34.175, erau recunoscuți ca atare în cadrul acordurilor bilaterale care recunosc simultan minoritatea sârbă din Banatul românesc. Românii Timoceni, în schimb, în număr de 712.050, nu erau recunoscuți, fiind socotiți ba „Sârbi de limbă romanică”, ba „Vlahi”, și prin urmare nu beneficiau de niciun drept cultural sau școlar. Orice revendicare pentru recunoaștere era pedepsită ca „mișcare separatistă. Începând cu anul 2007, situația lor a început să se amelioreze(în special datorită proiectului pilot de introducere a Limbii
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Timocului, proces început din 2013), un acord posibil conturându-se în 2008. În Albania trăiesc circa 300.000 de români (aromâni), care nu sunt recunoscuți ca minoritate națională. Ei sunt recunoscuți de către autoritățile albaneze sub denumirea generică și impusă de „Vlahi”. Ei nu au mijloace(școli, instituții culturale, mass-media, susținere guvernamentală) prin care să-și păstreze identitatea națională. Bulgaria și România au întreținut relații bilaterale călduroase de la independența simultan câștigată în 1878, datorată în parte și acțiunilor militare române la Plevna
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
mezinul fraților Petru și Asan, care devine pentru o perioadă, împărat al imperiului vlaho-bulgar, dar care, potrivit cronicii grecești a lui Nicetas Choniates Akominatos, este nevoit să se refugieze, o perioadă, la nord de Dunăre, unde devine "domn peste niște vlahi din neamul lui". Teoria potrivit căreia Craiova devine capitala noii formațiuni pe care a întemeiat-o el este susținută de cercetători ca L. Candea și V. Oghină, dar și de unele legende locale legate de lacul Craiovița și fata craiului
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
s-a transformat treptat în protoromână, cu unele influențe slave. Pe vremea migrațiilor, după ce majoritatea orașelor romane dacice au fost distruse de barbari migratori, daco-romanii s-au organizat în obști sătești, numite de istorici "Romanii populare" și de popoarele vecine "Vlahii", denumire prin care acestea le deosebeau de "Sclaveniile" slavilor, și care au lăsat toponimele ca Vlahia, Vlașina, Vlahina, Blatnița, Vlăsia, Vlașca, Romania Planina, Stari Vlah, Montana, și altele asemănătoare. Spre a doua jumătate a secolului al VI-lea, proto-bulgarii, de
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
s-au organizat în obști sătești, numite de istorici "Romanii populare" și de popoarele vecine "Vlahii", denumire prin care acestea le deosebeau de "Sclaveniile" slavilor, și care au lăsat toponimele ca Vlahia, Vlașina, Vlahina, Blatnița, Vlăsia, Vlașca, Romania Planina, Stari Vlah, Montana, și altele asemănătoare. Spre a doua jumătate a secolului al VI-lea, proto-bulgarii, de neam turanic, ce veneau de pe Volga, sub conducerea hanului Asparuh, și i-au forțat pe bizantini să le cedeze Moesia și Transalpina. Bulgarii și romanii
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
966, un autor arab menționează "valadj"-vlahii sau românii. Cronicarul bizantin Niketas Choniates relatează că împăratul Andronic I Comnen, aflat în perioada de detenție, a evadat din închisoare și s-a refugiat în Rusia în 1164. A fost prins de vlahi, localizați în vecinătatea Dunării și în nordul Moldovei. În Cântecul Nibelungilor (Nibelungenlied), la nunta lui Attila cu Krimhilda, a fost invitat ducele Ramunc din țară vlahilor, venit cu 700 de însoțitori. Într-un poem german compus în 1260 menționează Ramunge
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
afirmă că românii i-au ghidat pe cumani prin păsurile munților Balcani. În 1166, împăratul Manuel I Comnen a recrutat o oaste română pentru a lupta împotriva ungurilor. La sfârșitul secolului XII, după o strânsă colaborare militară cu Imperiul Bizantin, vlahii sau românii sud-dunăreni s-au simțit serios amenințați atunci când regele Isaac al II-lea Angelos a crescut obligațile fiscale, pregătindu-și nunta cu fiica regelui Ungariei. Au încercat să înduplece autoritatea bizantină pentru a-și păstra vechile privilegii. În 1185
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Isaac al II-lea Angelos a crescut obligațile fiscale, pregătindu-și nunta cu fiica regelui Ungariei. Au încercat să înduplece autoritatea bizantină pentru a-și păstra vechile privilegii. În 1185, frații Petru și Asan au fost trimiși de comunitățile de vlahi ca soli la Kypsela, curtea regelui lui Isaac pentru a obține micșorarea dărilor. Nu i-a ascultat și le-a respins cererile. Cei doi frați au declanșat răscoala și Petru s-a încoronat. După ce o serie de generali înclinați spre
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
în nordul Dunării, cerând sprijinul cumanilor. Apoi, au recuperat teritoriile bizantine după ce împăratul a lăsat garnizoane reduse. În 1187 s-a desfășurat bătălia dintre cele două tabere, bizantinii ieșind învingători. În anii următori însă, împăratul nu a obținut victorii decisive. Vlahii și-au întărit regiunea muntoasă în cetăți și fortificații puternice. Isaac II Anghelos a fost detronat, iar trupele bizantine au fost chemate la Constantinopol să întărească autoritatea noului împărat, Alexios al III-lea Angelos. Vlahii sud-dunăreni, sprijiniți de cumani, de
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
nu a obținut victorii decisive. Vlahii și-au întărit regiunea muntoasă în cetăți și fortificații puternice. Isaac II Anghelos a fost detronat, iar trupele bizantine au fost chemate la Constantinopol să întărească autoritatea noului împărat, Alexios al III-lea Angelos. Vlahii sud-dunăreni, sprijiniți de cumani, de vlahii din nordul Dunării, de bulgari, au reușit să reziste asalturilor obștiilor bizantine. În cele din urmă, imperiul a fost silit să încheie pace cu statul vlaho-bulgar, formându-se astfel Țaratul Vlaho-Bulgar sub dinastia Asăneștilor
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
și-au întărit regiunea muntoasă în cetăți și fortificații puternice. Isaac II Anghelos a fost detronat, iar trupele bizantine au fost chemate la Constantinopol să întărească autoritatea noului împărat, Alexios al III-lea Angelos. Vlahii sud-dunăreni, sprijiniți de cumani, de vlahii din nordul Dunării, de bulgari, au reușit să reziste asalturilor obștiilor bizantine. În cele din urmă, imperiul a fost silit să încheie pace cu statul vlaho-bulgar, formându-se astfel Țaratul Vlaho-Bulgar sub dinastia Asăneștilor în nordul Peninsulei Balcanice. Capitala noii
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]