50,154 matches
-
judece la rece orice situație nouă care apare și, mai ales, să privească mefient spre "ideile de lemn" care la un moment dat ajung să domine scena fără ca nimeni să le mai cerceteze logica, sursa și finalitatea. Spunînd mereu cu voce tare ce gîndește, Cristian Tudor Popescu ajunge uneori pe aceeași parte a baricadei cu persoane pe care nici măcar el nu le consideră frecventabile. Tendința sa naturală de a se opune gîndirii comune, ideilor de-a gata, este cea care-l
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
la Donkey Bar. Și mai comandase una, pentru că era bună. Cînd să plece, jurnalistul cu dinții stricați, Parson, ridicase capul și îi zisese: - Ziua bună, domnule comisar! I se adresase în franceză, cu un accent puternic, pronunțînd Megret. Avea o voce neplăcută, prea stridentă și parcă tăioasă, cu intonații vulgare sau mai curînd răutăcioase. Era, mai mult ca sigur, un tip plin de resentimente, un revoltat. Maigret se uitase la el ușor surprins. Mormăise bună ziua și ieșise fără să se mai
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
aminti că se afla în casa unei clarvăzătoare și, din bunătate sufletească, pentru a nu o dezamăgi, fu cît pe ce să accepte o consultație... Ba nu! Nu avea curajul să asiste la strîmbăturile ei, să-i audă din nou vocea stinsă și întrebările pe care le punea defunctului Robson. - Mă voi întoarce, doamnă... Nu vă supărați că astăzi n-am timp. - Vă înțeleg. - Ba nu... Ei! Se încurca în propriile minciuni! Îi părea rău că lăsa o impresie proastă, dar
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
de plecare pentru Maigret, care reușea acum să se orienteze foarte bine. De ce intra fără să ezite la Donkey Bar? Mai întîi, trebuia să telefoneze. Dar, fără un motiv foarte clar, voia mai ales să-l reîntîlnească pe jurnalistul cu voce stridentă și știa că la această oră va fi beat. - Bună ziua, domnule Megret. Parson nu era singur. Era împreună cu trei-patru tipi pe care, după toate aparențele, îi făcea să rîdă de cîtva timp cu glumele lui. - Beți un scotch cu
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
de geam, spre Neva, se pot încă vedea câteva slove scrijelite de ultima țarină, în timp ce privea gânditoare la Nicolae al II-lea, soțul ei, căruia i se prezenta garda. Dacă zidurile ar putea să vorbească, ne-ar povesti ele, nu vocea monocordă de pe casetele tip ghid, despre mărirea și decăderea dinastiei Romanovilor. Este și motivul pentru care regizorul Aleksandr Sokurov a ales să creeze, pentru sărbătorirea celor 300 de ani de existență a orașului Sankt-Petersburg, al cărui simbol este, fără îndoială
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
timp, mi s-a părut suprarealistă. În felul ei. Era, de fapt, un minireportaj. Știrista anunță că într-un sat de țigani de lângă București, copii "de nici 7 ani" conduc autoturisme și provoacă numeroase accidente. Urmează reportajul filmat unde o voce de bărbat ne spune că mașinile sunt conduse de copii de "12 ani și chiar mai mici". Este întrebat un sătean dacă este adevărat și săteanul confirmă că se mai întâmplă ca tineri minori, de "14-17 ani" să conducă mașinile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
Tudorel Urian Emigrat în Statele Unite la mijlocul anilor '80 Andrei Brezianu este cunoscut în țară (cel puțin de generațiile mai tinere) mai degrabă în calitate de jurnalist (între 1991 și 2001 a fost directorul serviciului în limba română al postului de radio "Vocea Americii") decît de scriitor. Puțini își mai aduc aminte astăzi de cărțile sale de proză publicate la începutul deceniului nouă (cel puțin una dintre ele, Castelul romanului, a stîrnit ceva vîlvă la vremea apariției), așa cum, pentru mulți tineri formați după
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
că face voia lui Dumnezeu, cu care se afla în relații privilegiate, impunea familiei sale o disciplină de fier. Soția, blînda și ștearsa Evghenia Iakovlevna, fiii, Alexandr, Nikolai, Anton, Ivan și Mihail, fiica lui Maria, cu toții tremurau de îndată ce ridica el vocea. Cînd apărea, aveau impresia că i-a și prins cu o greșeală. La cea mai mică abatere, clocotea de mînie, înjura, gesticula, tuna și fulgera, lovea. Dădea potop de palme, iar în cazurile mai grave lua biciul din cui și
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
zi. Cum în bisericile ortodoxe nu erau scaune, copiii stăteau în picioare ceasuri întregi, uluiți de desfășurarea solemnă a ceremoniei. Dar în curînd, lui Pavel Egorovici i s-a părut că osteneala aceasta nu era de ajuns. Înzestrat cu o voce frumoasă și cu ureche muzicală, și-a pus în cap să alcătuiască un cor bisericesc. Repetițiile se țineau de la zece seara la miezul nopții într-o sală de lîngă prăvălie. Majoritatea coriștilor erau fierari cu pieptul puternic. Pentru a echilibra
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
și cu ureche muzicală, și-a pus în cap să alcătuiască un cor bisericesc. Repetițiile se țineau de la zece seara la miezul nopții într-o sală de lîngă prăvălie. Majoritatea coriștilor erau fierari cu pieptul puternic. Pentru a echilibra efectul vocilor cavernoase de bași și baritoni virili, dirijorul improvizat și-a adus și băieții în echipă. Pe Alexandr și pe Nikolai i-a pus să cînte pe post de soprane, iar lui Anton i-a atribuit rolul de contralto. Se așezau
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
uite ciocanul! Am întins brațul cât am putut de sus și am început să bat în măciulia cuiului. La cea de-a treia lovitură bătăi furioase în ușă. -Fiodor Vasilievici, dacă nu încetați imediat tărăboiul ăsta, chem respnsabilul de la JEK! Vocea Mirovnei este tot atât de ascuțită ca vârful cuiului în pantof. -Ei, ce-i, i-am spus eu, ducându-mă șonticăind la ușă ca s-o deschid. Nu mai poate omul acum nici să-și bată un cui în perete, fără să
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
asta bătrână, unchiu Fedia! mi-a strigat ea înainte de a dispărea pe ușa de la intrare. M-am instalat în fotoliu satisfăcut. Ce poate fi mai îmbucurător decât un cui frumos, înfipt la un loc potrivit într-un perete? Le aud vocile în bucătărie. Strigătele copiilor și ale femeilor certându-se care să ocupe cuptorul. N-au decât să respecte graficul, totul este planificat. Eu unul îi cedez rândul meu la cuptor Annei, scumpetea de ea. De când răposata m-a părăsit, nu
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
cu toată bunăvoința și căldura, fără nici un reproș. Dacă, totuși, voi face câteva, ele trebuie înțelese ca pe o datorie profesională de a contribui la perfecționarea acestui instrument de lucru: întotdeauna e loc de mai bine. Cercetătorii implicați recunosc, prin vocea lui Dan Grigorescu din cuvântul înainte, inevitabila subiectivitate a selecției de scriitori și chiar a modului de lucru, de punere în pagină a informațiilor, de aceea e cu atât mai justificat (și chiar așteptat) dialogul cu alte opinii și posibile
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
existență. în clipa în care interesele comunicării se schimbă, prin reevaluarea limbajului și prin resemnificarea textului, realitatea însăși își modifică natura și își primenește fizionomia. Așa cum textualiștii generației 80 exhibă auctorialitatea și lasă cititorului deplina libertate de a percepe nemijlocit vocea naratorului, Dumitriu se autoreflectă în propriile sale compoziții nu doar ca prezență morală și ca portret psihologic, ci pur și simplu ca prezență somatică, ușor adusă spre echivoc, prin conturarea umbrei.
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
o dovadă a păstrării unor datini de la sfârșitul veacului trecut... l În sfârșit! La Etno Tv, Ileana Rus - o interpretă de muzică populară mai puțin cunoscută, sau văzută pe micul ecran - într-o vestimentație adecvată și specifică, dotată cu o voce în perfectă simbioză cu melodiile prezentate, a interpretat câteva cântece țigănești care l-au impresionat până și pe Haralampy al cărui cumnat este fabricant de ceaune din tuci. Interesante și de bun simț și textele interpretate românește, care eclipsează periculos
" Români de români" și la TVR1 - cu felicitări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12224_a_13549]
-
O singură dată camera se mișcă rapid: în scena în care protagoniștii iau cina într-un restaurant și joacă roluri, fiecare comandând pentru celălalt mâncarea preferată a soțului sau soției. Figurile consorților nici nu apar pe ecran, auzi doar o voce sau le vezi doar părul sau ceafa. Lui Wong Kar Wai îi place și, de dragul misterului, să-și ascundă personajele, filmându-le în așa fel încât anumite obstacole te împiedică să le vezi în întregime; există chiar și cazuri în
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
doar părul sau ceafa. Lui Wong Kar Wai îi place și, de dragul misterului, să-și ascundă personajele, filmându-le în așa fel încât anumite obstacole te împiedică să le vezi în întregime; există chiar și cazuri în care auzi o voce fără ca cel ce vorbește să apară în cadru. Nu degeaba a luat filmul Premiul tehnic (adică pentru montaj, cinematografie și designul producției) la Cannes. În schimb, 2046 a fost motiv de scandal la același festival; a venit târziu și a
Wong Kar Wai la rampă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12218_a_13543]
-
cu luminile nopții: deschideai fereastra și o adiere prelungă, fierbinte, cu murmure de oameni în ea, asemănători cu minuscule animale emoționate. Un poet din Azerbaidjan s-a ridicat de la masă, a început să cânte și atâta bucurie, atâta suferință în voce. Cânta cu paharul în mână, cu ochii închiși, a sfârșit brusc, s-a așezat, a luat furculița și cuțitul, a continuat să mănânce: cântecul nu existase niciodată. Casa Micaelei Ghițescu, bântuită de amintiri, mobile, tablouri, fantome, fratele ei, părinții ei
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
de altă parte, în toate structurile politice criminale caracteristice secolului XX literatura a ocupat, prin reflex, o situație privilegiată: nu numai pentru că visul cenzurii din statul totalitar l-a reprezentat întotdeauna producția literară complet aservită propagandei politice, dar și pentru vocile nonconformiste căpătau în aceste condiții un relief sporit. Purtătorii lor s-au transformat uneori în eroi naționali. Niciodată importanța socială a scriitorului n-a ajuns la fel de mare ca sub regimurile ce-și făcuseră din aservirea totală a literaturii (proiect el-însuși
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
de Rodica Negrea simplu, cu ironie, cu lacrimi uscate, înghițite, cu un tip de umor negru, rafinat și sec, cu o precizie matematică, cu accente pe stări, pe cuvînt, pe locuri, pe oameni. Rodica Negrea singură într-o polifonie de voci, față-n față cu Roșe. Mi s-a părut formidabilă această izbîndă a simplității, a unei interpretări care ma marca tocmai prin iluzia că actrița nu face mai nimic. Că se petrec prea multe în text că el să mai
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
din romanțele lui Minulescu, fără a fi însă din Minulescu ("De-un an de cînd mă arzi pe jar/ cu ochii tăi de ametist,/ sunt cel mai punctual acar/ și cel mai tragic navetist" - p. 28). În altele recunoaștem parcă vocea lipsită de vlagă a lui Bacovia ("Duminică din cap pînă-n picioare,/ Cu fete triste sus, pe eșafod,/ Citindu-și moartea ce va fi-n ziare,/ Jelite doar de vreun amant schilod"- p. 33). Într-un mic filigran poetic parcă s-
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
astăzi, cu radioul și cu televiziunea care joacă un rol deosebit, oralitatea a revenit și ea poate influența mult scrisul. În micul meu volum ce tocmai a apărut "Le bonheur en Alemagne", relatez cum acolo, citesc bucuros pasaje întregi cu voce tare deoarece germanii acordă o mare însemnătate acestui fel de lectură. Cînd o carte de a mea apare în traducere la ei, sînt invitat în librării să citesc fragmente în fața publicului. E un fenomen de neconceput în Franța. R: Literatura
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
a mea apare în traducere la ei, sînt invitat în librării să citesc fragmente în fața publicului. E un fenomen de neconceput în Franța. R: Literatura germana contemporană chiar tratează, sub semnul dramei unui destin, tema povestirii și a lecturii cu voce tare în romanul Cititorul de Bernard Schlink. M.T.: Cu atît mai bine, fiindcă lectura cu voce tare e un amestec complet al scrisului și al oralului. Dar există oralitatea pură, fără scris, iar eu pe aceea o prefer, arta de
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
E un fenomen de neconceput în Franța. R: Literatura germana contemporană chiar tratează, sub semnul dramei unui destin, tema povestirii și a lecturii cu voce tare în romanul Cititorul de Bernard Schlink. M.T.: Cu atît mai bine, fiindcă lectura cu voce tare e un amestec complet al scrisului și al oralului. Dar există oralitatea pură, fără scris, iar eu pe aceea o prefer, arta de a spune povești în public. Povestea e făcută ca să fie povestită, povestea scrisă e deja o
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
foarte relaxat atunci și adeseori total indiferent. Capitolele supraintitulate Retorica avandardei se constituie în studiul de caz al problematizării curentului literar. Încă de la început, Antoaneta Tănăsescu identifică două strategii comportamentale în retorica avangardei: expresia inițiativelor unui grup VS. expresia unei voci solitare. "Avangarda ca noi are aplomb, impulsivitate, prezență zgomotoasă, voit zgomotoasă, prea voit, uneori, zgomotoasă. Avangarda ca eu e retractilă, reticentă, tăcută, voit tăcută, uneori, prea voit tăcută. Cea dintâi privește spre prezent, cea de-a doua gândește la viitor
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]