931 matches
-
16. Șt. Olteanu, Societatea românească la cumpăna de milenii (secolele VIII-XI), Bucuirești, 1983; Istoria Românilor, vol. III, p. 212-213. 17. Istoria Românilor, vol. III, p. 213-221. 18. I. Bogdan, Originea voievodatului la români, în Scrieri alese, București, 1968; I. Moga, Voievodatul Transilvaniei. Fapte și interpretări istorice, în AIIN, 1, 1945, p. 55-148; Istoria României (tratat), București, 1962; Șt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1972; Istoria Românilor, vol. III, p. 229-231. 19. Al. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
17. Istoria Românilor, vol. III, p. 213-221. 18. I. Bogdan, Originea voievodatului la români, în Scrieri alese, București, 1968; I. Moga, Voievodatul Transilvaniei. Fapte și interpretări istorice, în AIIN, 1, 1945, p. 55-148; Istoria României (tratat), București, 1962; Șt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, 1972; Istoria Românilor, vol. III, p. 229-231. 19. Al. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj, 2001; K. Horedt, Contribuții la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII, București, 1958; Istoria Românilor, vol. III, p. 231-232. 20. I.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cărora se afla centrul de schimb și de apărare-reședința voievodală. Aici veneau și negustori străini ce-și vindeau mărfurile și tot aici s-au închegat primele orașe. Unele din ele au nume dublu: unul al așezării, altul al funcției în voievodatul văii (Hârlău, Baia). Aceste târguri de văi s-au născut, mai întâi, în regiunea deluroasă (superioară a văilor), iar mai târziu, și în regiunea de câmpie-de pildă, Tg. Jiu, apoi Craiova, Curtea de Argeș, apoi Pitești. Târgurile de văi sunt mărturia unei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de uniuni de obști. Chiar și în secolul al XVIII-lea, banul Mihai Cantacuzino putea afirma că Țara Românească cuprindea 17 ținuturi (județe), adică 17 "voievodaturi"! El echivala, în cunoștință de cauză, unitățile administrative existente (județele) cu vechile formațiuni politice, voievodatele.32 Situația social-politică la sud de Carpați Diploma Ioaniților După încercarea regalității de a organiza banatul de Severin, în 1233, se face deja simțită acolo propaganda catolică, după cum rezultă din scrisoarea papei adresate dominicanilor și celor convertiți, în 1237 (Doc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
existente sau a celor viitoare, iar cavalerii trebuiau "să lase neatinse cinstea și drepturile înaltului cler, ale arhiepiscopilor și episcopilor, pe care se știe că le au". Veniturile de la mori, existente sau viitoare, exceptându-le pe cele din "țara Litua" (voievodatul lui Litovoi), ca și alte clădiri, semănături, fânețe și pășuni pentru vite și oi rămân cavalerilor. Se împart în două veniturile din pescării și iazuri, cavalerii având "în plus, permisiunea să strângă, pentru ei, jumătate din veniturile și foloasele regale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istoric general. Astfel, se confirmă, în primul rând, că teritoriul românesc de la sud de Carpați era împânzit de "țări" ce dăinuiau acolo din vechime, de multe generații (secole), înainte de 1247. Aceste "țări" aveau un anumit statut politic-juridic: erau "cnezate" și "voievodate", conduse de cneji și voievozi cu nume precise. Cnezatele erau supuse coroanei ungare, iar voievodatele își păstrau autonomia politică, voievozii fiind vasali ai regelui. Strict geografic, se vădește că partea aflată la apus de Olt, situată în orbita Țării Severinului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era împânzit de "țări" ce dăinuiau acolo din vechime, de multe generații (secole), înainte de 1247. Aceste "țări" aveau un anumit statut politic-juridic: erau "cnezate" și "voievodate", conduse de cneji și voievozi cu nume precise. Cnezatele erau supuse coroanei ungare, iar voievodatele își păstrau autonomia politică, voievozii fiind vasali ai regelui. Strict geografic, se vădește că partea aflată la apus de Olt, situată în orbita Țării Severinului, era fărâmițată teritorial în patru formațiuni politice distincte. Stăpânirea lui Litovoi, situată dincolo de Olt, se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nord-vest a Munteniei. Ea cuprindea ținutul istoric Argeș-Muscel, dar se extindea și pe versantul nordic al Carpaților, până la Olt, asupra Țării Făgărașului, includea și Țara Loviștei, la nord, iar la sud, se întindea până în Vlașca și Teleorman. Centrul acestui mare voievodat era valea superioară a Argeșului, fiind o veche țară românească. Seneslau moștenise curtea veche ctitorită anterior, în secolele XI-XII, de înaintașii săi la conducerea voievodatului. Cele două voievodate, aflate de o parte și de alta a Oltului, erau realități social-politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Loviștei, la nord, iar la sud, se întindea până în Vlașca și Teleorman. Centrul acestui mare voievodat era valea superioară a Argeșului, fiind o veche țară românească. Seneslau moștenise curtea veche ctitorită anterior, în secolele XI-XII, de înaintașii săi la conducerea voievodatului. Cele două voievodate, aflate de o parte și de alta a Oltului, erau realități social-politice românești de mult constituite și consolidate. Pentru teritoriile situate la est de Carpați, pentru realitățile etnice și politice din aceste secole, avem puține informații provenite
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu cele 80 de sate românești, să intre în stăpânirea episcopiei de Oradea. Stadiul de organizare politică și instituțională a acestor "țări" românești, în secolele XII-XIII, reprezintă în istoria noastră medievală, etapa premergătoare a constituirii statului. "Țările" aveau dimensiunea unui voievodat și erau alcătuite din mai multe "cnezate de vale", vechile uniuni de obști. "Țările" mai mici, Oașul și Amlașul, nu au fost voievodate. Astfel, conform documentelor, la începutul secolului al XIV-lea, voievodatul (țara) Maramureșului era alcătuit din șapte "cnezate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a constituirii statului. "Țările" aveau dimensiunea unui voievodat și erau alcătuite din mai multe "cnezate de vale", vechile uniuni de obști. "Țările" mai mici, Oașul și Amlașul, nu au fost voievodate. Astfel, conform documentelor, la începutul secolului al XIV-lea, voievodatul (țara) Maramureșului era alcătuit din șapte "cnezate de vale", situate pe văile principale ale acestui ținut. În Țara Hațegului, existau șase asemenea "cnezate", structuri teritoriale mai mici, conduse de familiile feudale, având ca reședințe cetăți și biserici, formațiuni teritoriale autonome
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din secolele XII-XIII, tind să devină ereditari în familiile respective, concret, în Maramureș, familiile Codrea și Bogdan. În Banat, documente numeroase menționează, înainte de mijlocul secolului al XIII-lea, un voievod ale cărui teritorii uzurpate sunt recuperate de urmașul său, așadar, voievodatul devine o instituție ereditară.36 Transilvania sub regii unguri După stabilirea lor în Panonia, ungurii au adoptat creștinismul apusean, în jurul anului 1000, apoi și-au extins stăpânirea asupra teritoriilor învecinate, Slovacia, Transilvania ș. a. Noii veniți au încercat să înlocuiască vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fictiv, pe hârtie. Mercurius nu și-a exercitat efectiv atribuțiile de principe, nu există nici o urmă a prezenței sale în Transilvania. Nici instituția (apuseană) a principatului nu s-a impus, fiind respinsă ca străină de tradiția populației românești. Cnezatele și voievodatele aflate pe văile râurilor și în regiuni natural organizate, în "țările românești", prezente pe întreg cuprinsul Transilvaniei și organizarea politică mai cuprinzătoare a voievodatului au continuat să existe și după 1111. Deoarece "Terra Transilvaniae" nu fusese încadrată organic, administrativ și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a principatului nu s-a impus, fiind respinsă ca străină de tradiția populației românești. Cnezatele și voievodatele aflate pe văile râurilor și în regiuni natural organizate, în "țările românești", prezente pe întreg cuprinsul Transilvaniei și organizarea politică mai cuprinzătoare a voievodatului au continuat să existe și după 1111. Deoarece "Terra Transilvaniae" nu fusese încadrată organic, administrativ și politic, în regatul Ungariei, voievodatul Transilvaniei, ca instituție politică, nu intra încă în preocupările cancelariei regale.37 În schimb, regatul ungar a reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și în regiuni natural organizate, în "țările românești", prezente pe întreg cuprinsul Transilvaniei și organizarea politică mai cuprinzătoare a voievodatului au continuat să existe și după 1111. Deoarece "Terra Transilvaniae" nu fusese încadrată organic, administrativ și politic, în regatul Ungariei, voievodatul Transilvaniei, ca instituție politică, nu intra încă în preocupările cancelariei regale.37 În schimb, regatul ungar a reușit să impună comitatele, ca instituții locale politice-administrative. Acestea își vor căuta loc între vechile instituții ale țării, districte și cnezate, care n-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
districte" delimitate teritorial, cu un hinterland variabil în jurul unei cetăți și care ulterior devenea comitat. În fruntea comitatului, regele numea un om de încredere, comitele, cu atribuții administrative, juridice, fiscale și militare. La început, comitatele erau foarte întinse teritorial, corespunzând voievodatelor din secolele X-XI: Bihor, Timiș, Solnoc, Alba aveau dimensiuni mari. După consolidarea regatului ungar, comitatele și-au micșorat dimensiunile, iar numărul lor a crescut. Comitatele erau alcătuite din două entități dependente una de cealaltă: cea militară, garnizoana ce ocupa cetatea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
monede bizantine denotă intensele legături economice, politice și culturale cu Bizanțul din secolele XI-XII ale ținuturilor din sudul Transilvaniei. La acestea se adaugă descoperirile de la Morești și tezaurul de la Sălacea (jud. Bihor), cu 800 monede.38 Sistemul de guvernare al voievodatului Transilvaniei a fost rezultatul a două procese corelate: 1. pe de o parte, constituirea unor arii teritorial-sociale și teritorial-etnice, autonome și privilegiate, cele ale nobilimii în comitate, cele ale sașilor și secuilor în unitățile lor teritoriale, entități social-etnice de confesiune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țării și apărarea privilegiilor; 2. pe de altă parte, suprimarea progresivă, dar și cu reveniri, a autonomiilor teritorial-politice ale autohtonilor (românilor) și, în cele din urmă, în secolul al XIV-lea, excluderea lor din congregații și din sistemul "constituțional" al voievodatului, în calitatea lor de "schismatici" (ortodocși). Spațiul intra-carpatic a fost integrat în limitele (hotarele) voievodatului, în a doua jumătate a secolului al XII-lea și prima a celui de-al XIII-lea, când s-a fixat definitiv și configurația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autonomiilor teritorial-politice ale autohtonilor (românilor) și, în cele din urmă, în secolul al XIV-lea, excluderea lor din congregații și din sistemul "constituțional" al voievodatului, în calitatea lor de "schismatici" (ortodocși). Spațiul intra-carpatic a fost integrat în limitele (hotarele) voievodatului, în a doua jumătate a secolului al XII-lea și prima a celui de-al XIII-lea, când s-a fixat definitiv și configurația etnică a țării, în urma colonizărilor masive de elemente germanice între Târnave, Olt și Carpații sudici, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În limitele (interiorul) acestui spațiu, integrat sub autoritatea regalității ungare, au fost înființate și s-au dezvoltat comitatele, cadru teritorial al puterii regale, și, în cadrul acestora, s-au instituit autonomiile teritorial-politice ale nobilimii ungare, mai ales în nordul și apusul voievodatului, și acelea teritorial-etnice ale sașilor și secuilor, în sudul și răsăritul Transsilvaniei. Pe baza acestor trei arii fundamentale de autonomie teritorial-politică și etnică, s-a constituit în Transilvania sistemul de guvernare medieval, caracterizat prin cooperarea între puterea centrală (regalitatea) și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin cooperarea între puterea centrală (regalitatea) și corpurile privilegiate-forțele politice reprezentate în adunări nobiliare (congregații) și prin excluderea din sânul sistemului politic a masei neprivilegiaților (românii "schismatici"). Cea dintâi în ordinea constituirii și însemnătății politice, în sistemul de guvernare al voievodatului, a fost nobilimea. Aceasta s-a dezvoltat pe temelia stăpânirii pământului, în cuprinsul teritorial al comitatelor regale, o parte din atribuțiile lor trece la reprezentanții nobilimii. În secolul al XIII-lea, stăpânirea nobiliară de pământ s-a consolidat, iar dominația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și largă scutire de dări nobililor și oamenilor lor, imunitatea fiscală a domeniului nobiliar, completată, sub Ludovic, cu imunitatea judiciară. Sub Ladislau Cumanul și Andrei III, afirmarea socială a nobilimii se convertește în forță politică. Funcția juridică a nobilimii din voievodat a permis constituirea adunării generale a nobililor Transilvaniei, astfel încât din stare socială privilegiată, nobilimea devine corp politic, asociat la exercițiul puterii. Afirmarea autonomă a voievodatului Transilvaniei se va accentua în anii următori și adunarea stării nobiliare se transformă în instituție
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
III, afirmarea socială a nobilimii se convertește în forță politică. Funcția juridică a nobilimii din voievodat a permis constituirea adunării generale a nobililor Transilvaniei, astfel încât din stare socială privilegiată, nobilimea devine corp politic, asociat la exercițiul puterii. Afirmarea autonomă a voievodatului Transilvaniei se va accentua în anii următori și adunarea stării nobiliare se transformă în instituție permanentă, prin care nobilimea participă la conducerea politică a voievodatului. În acest fel, corpul nobilimii Transilvaniei ("universitas nobilium"), stare privilegiată în secolul al XIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din stare socială privilegiată, nobilimea devine corp politic, asociat la exercițiul puterii. Afirmarea autonomă a voievodatului Transilvaniei se va accentua în anii următori și adunarea stării nobiliare se transformă în instituție permanentă, prin care nobilimea participă la conducerea politică a voievodatului. În acest fel, corpul nobilimii Transilvaniei ("universitas nobilium"), stare privilegiată în secolul al XIII-lea, devine stare politică. Consacrarea rolului constituțional al nobilimii a impus această stare, ca factor asociat la exercițiul puterii publice (statale), într-un cadru instituționalizat. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tron, regele Andrei III confirma privilegiile stărilor, în februarie 1291, apoi sosea în Transilvania, la Alba Iulia, și conducea congregația stărilor. De fapt, Andrei III încerca să atragă stările Transilvaniei în adunările de stări ale regatului, pentru a curma autonomia voievodatului, dar acțiunea sa n-a reușit. Puterea centrală a regatului ungar se fărâmițează în tranziția de la Arpadieni la Angevini, la sfârșitul secolului al XIII-lea, când închegarea nobilimii ca factor politic instituționalizat era încheiată și ireversibilă.39 Societatea transilvană a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]