1,096 matches
-
ce vrea Nestor! - spuse primul voinic. Al doilea voinic se sculă într-o rână. — Ce vrei tu, murgule băiatule? - întrebă el. Calul arătă cu capul în direcția dealului. — Foicica bradului, zice ca să ne uităm în direcția dealului - spuse al doilea voinic. — Uită-te tu - răspunse primul. Ne-a mai arătat tot așa și alaltăieri și când m-am sculat să văd, era o vulpe. Al doilea voinic se urni în sus și-și puse mâna streașină la ochi. — Verișcane frățioare - anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
direcția dealului. — Foicica bradului, zice ca să ne uităm în direcția dealului - spuse al doilea voinic. — Uită-te tu - răspunse primul. Ne-a mai arătat tot așa și alaltăieri și când m-am sculat să văd, era o vulpe. Al doilea voinic se urni în sus și-și puse mâna streașină la ochi. — Verișcane frățioare - anunță el - scoală-mi-te în picioare puțin. — Ce-i? - întrebă primul. — Vin doi spre noi. — Lasă-i să ajungă aici. A ce arată? — A popi. — Apăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scoală-mi-te în picioare puțin. — Ce-i? - întrebă primul. — Vin doi spre noi. — Lasă-i să ajungă aici. A ce arată? — A popi. — Apăi, ierte-ne Cel care precum se zice pe toate le știe. Cel de-al doilea voinic se așeză înapoi în iarbă. Când cei doi călugări ajunseră în dreptul lor, primul voinic strigă: — Hei, preacuvioșiile voastre! Ia veniți puțin încoace! — Sfinte Haralambie, apără-ne! - sări ca fript Metodiu, uitându-se în jur. Piei, drace! Domol, domol! - grăi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Lasă-i să ajungă aici. A ce arată? — A popi. — Apăi, ierte-ne Cel care precum se zice pe toate le știe. Cel de-al doilea voinic se așeză înapoi în iarbă. Când cei doi călugări ajunseră în dreptul lor, primul voinic strigă: — Hei, preacuvioșiile voastre! Ia veniți puțin încoace! — Sfinte Haralambie, apără-ne! - sări ca fript Metodiu, uitându-se în jur. Piei, drace! Domol, domol! - grăi din iarbă primul voinic, sculându-se în capul oaselor. Nu e necuratul, preacuvioase. — Bată-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înapoi în iarbă. Când cei doi călugări ajunseră în dreptul lor, primul voinic strigă: — Hei, preacuvioșiile voastre! Ia veniți puțin încoace! — Sfinte Haralambie, apără-ne! - sări ca fript Metodiu, uitându-se în jur. Piei, drace! Domol, domol! - grăi din iarbă primul voinic, sculându-se în capul oaselor. Nu e necuratul, preacuvioase. — Bată-vă să vă bată - zise Metodiu, ținându-se cu mâna de piept - cum ne-ați mai speriat! Dar ce faceți acolo în șanț, oameni buni? Facem dreptate - zise primul voinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voinic, sculându-se în capul oaselor. Nu e necuratul, preacuvioase. — Bată-vă să vă bată - zise Metodiu, ținându-se cu mâna de piept - cum ne-ați mai speriat! Dar ce faceți acolo în șanț, oameni buni? Facem dreptate - zise primul voinic. Auzit-ai dumneata de frații Stănciulescu? — Auzit, de bună seamă - răspunse Metodiu. O țară întreagă le poartă frica. Ei, noi suntem - zise voinicul. Fiți buni și scoateți dumneavoastră tot ce-aveați asupră-vă. — Păi, ce s-avem, păcatele noastre?! - începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cum ne-ați mai speriat! Dar ce faceți acolo în șanț, oameni buni? Facem dreptate - zise primul voinic. Auzit-ai dumneata de frații Stănciulescu? — Auzit, de bună seamă - răspunse Metodiu. O țară întreagă le poartă frica. Ei, noi suntem - zise voinicul. Fiți buni și scoateți dumneavoastră tot ce-aveați asupră-vă. — Păi, ce s-avem, păcatele noastre?! - începu să se tânguie Metodiu. Nu ne faceți să ne sculăm și să venim noi la voi - îl întrerupse primul voinic uitându-se pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noi suntem - zise voinicul. Fiți buni și scoateți dumneavoastră tot ce-aveați asupră-vă. — Păi, ce s-avem, păcatele noastre?! - începu să se tânguie Metodiu. Nu ne faceți să ne sculăm și să venim noi la voi - îl întrerupse primul voinic uitându-se pe sub gene - că e de rău. — Alelei - întări celălalt. Păi ce s-avem - repetă Metodiu, scotocindu-se prin traistă. Uite ce-avem! - și le arătă pe rând o psaltire, o scrumbie uscată, doi nasturi, o pană, o călimară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gene - că e de rău. — Alelei - întări celălalt. Păi ce s-avem - repetă Metodiu, scotocindu-se prin traistă. Uite ce-avem! - și le arătă pe rând o psaltire, o scrumbie uscată, doi nasturi, o pană, o călimară. — Și tu? - zise voinicul către Iovănuț. Iovănuț scotoci și el prin traistă și, oarecum încurcat, mai scoase două scrumbii. Episodul 44 FRAȚII STĂNCIULESCU Văzând puținele lucruri scoase de cei doi călugări din traistă, frații Stănciulescu ridicară a mirare din sprâncene. — Nestor! - strigă unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înapoie în iarbă, sub măr, alături de tovarășul său. — Preacuvioșiile voastre! - spuse cu bunăvoință unul dintre Stănciulești. Poftiți, rogu-vă, încoace! Nu vă facem nimic! Palizi, drepți, cu traista-n mână, călugării se apropiară de șanț. — Stănciulescu Vasile! - zise unul din voinici, întinzând brațul. — Stănciulescu Demeter! - spuse și celălalt, făcând aceeași mișcare. își strânseră îndelung mâinile, se îmbrățișară cu respect. — Poftiți, ședeți, nu vă sfiiți! - spuse Stănciulescu Demeter, lăsându-se în iarbă. Călugării, destinși, căutară din ochi un petec de pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i întinerea. Se aplecă spre oblând, desprinse plosca și trase o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă cazacii, văzând gestul atamanului, apoi scoaseră și ei ploștile. Era strict oprit să bei în expediție, dar acum bătrânul știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia să-și întărâte oamenii și-și luase și el una. Fiind ataman, era o rușine să ai o ploscă mai mică decât supușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Paltin dacă l-a văzut pe tata. - Aici Carpenul - mă auzi, Paltinule? Am lângă mine un flăcău, pe tatăl lui l-au ridicat Rușii, nu l-ați liberat voi cumva? Păi, cum să fie, nene, ca un tată de copil: voinic, frumos, bun... Bine, Paltinule, dacă dai de el, mă ții la curent - Paltinul a zis că Încă nu, tu știi, măi flăcău, ce-nseamnă «âncă nu»? - Știu, zic. Înseamnă: «dacă nu azi, atunci mâine»! O zbughesc de pe genunchii Carpenului, alerg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dudă. Stau culcat pe-o ladă de-a lor, de fier, Înfofolit În pătură. Îl ascult pe Fag (Carpenul doarme alături, pe altă ladă și vorbește, fără căști, cu mama lui - toți avem o mamă). Și uite-l pe tata: voinic, frumos, bun - rătăcește printr-o pădure-ntunecoasă, de refugiu, plină de arbori făr-de nume. Dar eu știu: n-o să rătăcească multă vreme, numai pân-la dacă-nu-azi-atunci-mâine, fiindcă știu, mi-au spus toți bieții soldăței, mie, personal: au pornit În căutarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
măsuri de precauție, pentru a nu provoca sărăcirea florei unei regiuni, prin dispariția speciilor rare sau mai sensibile. Este bine ca elevii să cunoască și să respecte plantele ocrotite prin lege cum ar fi : floarea de colț, papucul doamnei, sângele voinicului, bujorul românesc, laleaua pestriță etc; să nu se distrugă puieții de arbori, arborii tineri sau crengile și să se evite vătămarea trunchiului arborilor căci orice leziune a scoarței poate constitui o cale de pătrundere a unei boli care duce la
Coronița prieteniei by Inv. Constantinescu Adriana, Şcoala Sireţel, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93019]
-
sub ei, o exoftalmie reținută te făcea să-l privești mai tot timpul, îți atrăgeau atenția globii mari, de un alb de marmoră, ca ai unei statui, "Ei, e vorba de sărbătoare, ni s-a născut un flăcău nemaivăzut, un voinic în lege, ne-am bucurat, dar uite că au trecut zece ani și încă nu ne-am oprit din chef. Iar în vremea asta servitorii fură, neamurile se încaieră, gardul se rupe, podul e gol, în bătătură cresc bălării, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o cruce. Au intrat în țintirim și au așezat-o la căpătâiul străinului. Pe când bătătoreau țărâna, unul zise: —Dumnezeu să-l ierte, era voinic om și frumos; avea un păr negru... — Nu, răspunse celălalt, era bălan... dar, ce-i dreptu, voinic român... Cum s-a dus... parcă nici n-a fost! Apoi plecară. Cerul era căptușit cu nouri alburii; o liniște mare plutea pe mormintele sărace. Și în tăcere deodată răzbătu ropotul unui umblet de cal: crâșmarul Petrache trecea călare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
erau. Aici era pământ care trebuia lucrat, și boierul își aduna oameni de muncă cum putea. De aceea cuconu Jor nu mai întrebă mult pe Niță Lepădatu. Vedea că are a face cu un golan, fără părinți, și fără sat, voinic și muncitor după înfățișare, și-i era destul. —Bine, zise el cu bunăvoință, atuncea, măi Niță Lepădatu, eu te-oi lua la vite, și mi-i munci cum trebuie, și te-oi plăti cinstit. Ți-oi da și suman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-l apuce de pantalon. Însă, cu cât înainta spre poartă, mânia animalului față de străinul care pătrunsese neinvitat în ogradă se topea. Mirosul lui fin îi spunea că omul din fața sa e de-al casei, e unul din stăpâni. “Măi Grivei, voinicul tatei!” Iar când, de la bucătărie, l-au trimis pe ăla micu’ să vadă ce-i la poartă, puștiul a venit înapoi și a spus că un nene stă de vorbă cu câinele și Grivei nu-l mușcă, îl cunoaște și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
un pas de a-l cuceri. Un pas! Pierdea acum și o mare parte din principate. „La naiba! Le pot lua oricând pe toate! Acum, însă, trebuie să mă ocup de corsican. Avea dreptate bătrânul. «S-a întins cam mult voinicul ăsta.Ț Din păcate, Suvorov n-a mai apucat să-i vină de hac. Dar eu voi reuși!” Prințul își fuma ciubucul în salonul restaurantului. Îl aștepta pe Kutuzov ca să ia masa împreună. Privea apele Dâmboviței. Nu mai erau întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un salt de jivină, mi se așează în față. --O clipă de zăbavă, boierule! - îmi grăiește el cu glas ce nu îngăduie nici o împotrivire. M-am oprit privind la el cu nemăsurată teamă, dar și cu multă admirație... Chip de voinic abia ieșit de sub dalta unui neîntrecut meșter. Mânecile cămășii albe ca helgea suflecate. Chimir lat și ghintuit. Cizme în care pare turnat... Pălărie cu zagara întinsă... Ochii două țăndări de cer așezați sub fruntea înaltă, umbriți de sprâncene groase... Mă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și pentru totdeauna, o zicătoare veche ce i se Învârtise jucăuș În minte: „Puține lucruri contează și nimic nu contează prea mult“. Dimpotrivă, Amory era stăpânit de o dorință imensă de a oferi oamenilor un sentiment de siguranță. DOMNUL CEL VOINIC CU OCHELARI DE AUTOMOBILIST În ziua În care Amory a pornit pe jos spre Princeton, cerul era o boltă incoloră, rece, Înaltă și lipsit de amenințarea ploii. O zi gri, cea mai puțin corporală dintre vremi; o zi a viselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
umană. E o problemă mai grea. Nu viața e complicată, ci lupta pentru a ghida și controla viața. Aceasta este lupta În care se angajează el. El este un agent al progresului, pe când omul spiritualicește Însurat nu este. Bărbatul cel voinic a scos trei trabuce mari și le-a Întins În palma lui uriașă, deschisă. Omulețul a luat unul, dar Amory a scuturat din cap, scotocind În buzunar după o țigară. - Zi-i mai departe, l-a Îndemnat bărbatul cel voinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În țara asta sunt destui proprietari care nu vor permite așa ceva. Amory ar fi dorit să cunoască repartizarea statistică a deținătorilor de proprietate și a celor care nu aveau nimic, dar s-a hotărât să schimbe subiectul. Însă omul cel voinic fusese stârnit. - Când vorbești de „să-și ia singuri ceea ce doresc“ pășești pe un teren minat. - Dar cum pot obține ceea ce doresc fără să-și ia singuri? De ani de zile oamenii sunt ținuți În șah cu promisiuni. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la faptul că dacă nu-i salarizează pe needucați, copiii acestora vor rămâne și ei needucați și lucrurile se vor repeta mereu, ca Într-un cerc vicios. Asta... asta este magnifica burghezie! Cu un rânjet larg pe față, bărbatul cel voinic s-a aplecat spre bărbatul cel slab și i-a zâmbit: - O cam Încasezi, Garvin. Cum te simți? Pirpiriul a făcut o Încercare să zâmbească și să se comporte ca și cum toată situația era prea ridicolă pentru a fi luată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu este căutarea potirului sacru, poate fi În schimb un joc grozav de amuzant. Timp de un minut n-a mai vorbit nimeni, după care bărbatul cel solid s-a interesat: - La ce universitate ai fost? - Princeton. Brusc, bărbatul cel voinic a devenit interesat. Expresia ochelarilor săi uriași s-a modificat ușor. - Mi-am trimis fiul la Princeton. - Chiar? - Poate că l-ai cunoscut. Se numea Jesse Ferrenby. A fost ucis anul trecut În Franța. - L-am cunoscut foarte bine. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]