1,651 matches
-
îmi declamam pohemele pe un teren de rugby/ gâfâind la grămadă/ mă credeam în concepții mâncam în spasmele lor crepusculare atât de pă/ rintești/ la masă îmi scoteam firește bascul meu de lemn/ mâncam frumos în imensa lor tristețe/ eram voios de felul lor aveam motive serioase”. Poetul visează „în colaborare cu Isaac Newton”, dovezile științei astfel descoperite fiind pălăriile de floarea-soarelui și nasturii. În lumina principiilor proaspăt inventate - și care seamănă cu cele ale „patafizicii” lui Alfred Jarry - lumea dobândește
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
adeseori/ privirea sa calmă. și încet, câte unul se încumetă// animalele pisicâine, crocomur, rinocalul/ să-i iasă întru întâmpinare. v. înnopteanu/ trece nestânjenit. vremea - ea nu/ mai trece. S-a oprit. mai departe, dr. cabalu/ de la geamul serei sale privește voios/ cum v. înnopteanu cu delicata sa bufniță blondă trece./ cu încetul, pe câmpul heraldic se lasă o noapte cam rece.// și steaua lumină de scut se înalță încet, migălos/ dantelând cu lumină și umbră o inscripție peste noapte./ v. înnopteanu
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
carne și mai vin aici și le preiau; le duc la abatoare (...) Oul se vinde cu 1.000 de lei.” „Ajungi la mâna unuia care îți face analizele la lapte după cum a dormit noapte. Dacă a dormit bine și e voios, ai speranța să aibă 3,5-3,6% grăsime... Dacă e prost dispus, maestrul îți face 2,7. Reclamă-l cui? Restul de bai îi bagă în buzunar. O fost prins de poliție...” (fost lider formal). Foto 3. Pășunea satului. Gospodăriile
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
tot printr-un eseu (Il Cortegiano, 1528) critica autorității despotice. Evident, reproșurile la adresa acestui experimentalism cultural nu au întârziat să apară, venind mai cu seamă din partea elitei formate la școala umanismului teuton. Oarecum ironic, într-un fragment nemilos din Știința voioasă (1882), tocmai Nietzsche acuza „încercările” lui Montaigne de patima limbuției; pentru filozof, eseistica lui Montaigne nu reprezintă decât eroarea „născută din bucuria de a da mereu noi întorsături aceluiași lucru” (¬97). Problema centrului dispare, fiind înlocuită de criteriile exclusive ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
corsete. Dar cererea pentru aceste articole e în scădere de multă vreme. Oasele de balenă au cunoscut apogeul gloriei lor pe vremea reginei Ana, cînd era la modă așa numita farthingale; la fel cum cucoanele de pe vremea aceea se mișcau voioase, între fălcile balenei, ca să spunem așa, obișnuim noi să ne ferim capetele de ploaie, vîrîndu-le, cu aceeași nepăsare, sub o umbrelă, care, nu-i altceva decît un cort întins peste pomenitele oase de balenă. Să dăm uitării, o clipă, toate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să viseze mai tîrziu; și ea și copiii ar fi trăit într-o îndestulare, capabilă să îndepărteze grijile. Dar Moartea l-a doborît nu pe el, ci pe un frate mai mare, un om vrednic, de a cărui zilnică și voioasă trudă atîrna soarta unei alte familii - lăsîndu-l pe bătrînul fierar, mai mult decît nefolositor acum, să-și aștepte sorocul, pînă ce hidosul putregai al vieții îl va face să fie mai ușor de secerat. La ce bun să povestim totul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Valoarea vieții în măsura în care ea constă în ceea ce putem resimți drept bun este supraapreciată, dar dacă este apreciată după ceea ce putem face bine, atunci ea este demnă să fie păstrată cu cea mai mare atenție și grijă și să fie folosită voios pentru țeluri bune”39. Raportate la învătătura morală a lui Kant în ansamblul ei, aceste scurte observații pot fi socotite revelatoare. În spiritul eticii sale a datoriei, viața unui individ este apreciată drept importantă, nu atât prin satisfacțiile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Hamburg, 1974, p. 226. 27. Metafizica moravurilor, Hamburg, p. 306. Filosofii stoici subliniau că a trăi în acord cu rațiunea înseamnă a trăi în seninătate și voioșie. Iată o însemnare, în acest sens, a împăratului-filosof Marcus Aurelius: „Eu mă simt voios ori de câte ori îmi păstrez sănătoasă rațiunea conducătoare și cu o astfel de predispoziție încât să nu respingă nici un om și nici vreuna din întâmplările care survin oamenilor, ci să primească totul cu voie bună, folosind fiecare împrejurare potrivit cu valoarea ei”. (Marcus
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la care mă gândesc e o proiecție a personalității și trebuie să existe deja o personalitate pe care s-o poți proiecta (Chandler, 1977, p. 75). Deși romanele lui Raymond Chandler îți lasă, la lectură, impresia cursivității dezinhibate, a lejerității voioase și a transparenței, percepția nu e motivată de felul în care scrie: căznit, cu mari întreruperi, cu un consum nervos disproporționat, chinuit de coșmaruri, de sărăcie, de nefericire. Faptul că, în decursul anilor, a locuit în peste o sută de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dar mai cu seamă din futurism (energetismul, scriitura „de aparat Morse”, proprie unui „secol-viteză”, disprețul pentru metafizică ori pentru arta ca mimesis). Ilarie Voronca, St. Roll, Ion Vinea practică o poezie sincopată, din care lirismul este izgonit cu o brutalitate voioasă, cuvintele ajungând „în libertate” prin abolirea oricăror restricții gramaticale și a punctuației. Cu „Integral” (1925-1928), radicalismul primei faze se domolește și a. capătă o exprimare teoretică mai clară, ceea ce determină impunerea rapidă a revistei în peisajul literar al momentului. Interesul
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
în picioare rămase doar poiata lângă care se refugiase oarba. Nevestele muncitorilor adunară din casă țoale și cioveie, clituindu-le lângă bătrâna care, cu privirea goală, sta neclintită. îi tremura doar bărbia iar pe obraji îi curgeau, tulburi, două dâre ude. Voioși, copiii încărcau lemnele într-o remorcă și cărau snopii din acoperiș sub malul gârlei, să le dea foc. - Bunică, strigă către oarbă unul din ei, a zis mama să vii la masă ! O fetiță se apropie de ea și-o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
polară cea șireată și gurmandă. Se ascunseră după niște blocuri de gheață și o pândiră, în timp ce vulpea își umplea cămările. Apoi râzând de norocul ivit, porniră să golească câteva cămări pline de ale vulpii, pentru a putea merge mai departe voioși și cu stomacul plin. După câteva săptămâni, în sfârșit ajunseră acasă, la Martin. Ursoaica în timp ce purta puiul în pântece, se apucase să construiască un adăpost. Ea săpa un coridor lung de câțiva metri, continuat cu o peșteră adâncă de doi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
privire sau aluzie ... și dansează cu Zâna salsa, cu ardoare, în culorile agatelor. Pătrunjelul aventurin stă pe scaun, e nerăbdător, nu-l cheamă nimeni la dans... dar îl invită Zâna prin surprindere și îl învață samba. Bujorul, cu capul lui voios de bordo, așteaptă la rând și în timp ce Zâna îi mângâie fața rotundă, o ia pe nepregătite și o rotește în ritmul înfloririlor spaniole, o amețește în focul dansului de passo doble. La plecare, castraveții fac o plecăciune adâncă în fața Zânei
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
-Asta era surpriza, exclama fericit tatăl fetiței. Peter Pan a fost văzut de toți vizitatorii dumbravei Sibiului, copiii se entuziasmau și aplaudau dezinvolți, iar adulții trăiau un fel de șoc și se întrebau neîncrezători, chiar există Peter Pan? El era voios și simpatic cum îl știm din povești, activ și inventiv. După ce a salutat lumea cu un zâmbet larg și cald, s-a apropiat de pământ, ținând-o pe Beti în brațul drept, parcă ar fi vrut s-o lase să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ca un jongler fără ambiții, Îl transporta În camera de zi. Noi așteptam În Întuneric În timp ce el orbecăia prin casă, ciocnindu-se de mobile. În cele din urmă se vedea o dâră de lumină undeva În depărtare și Milton striga voios: ― Gata! Reușea să păstreze aparențele. Spăla trotuarul din fața bufetului cu furtunul și ținea geamurile impecabil de curate. Continua să-și Întâmpine clienții inimos, Întrebând: ― Cum mai merge? sau spunând: ― Yahsou, patriote! Dar muzica swing și jucătorii de baseball de la Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a sesizat. Am înaintat. Sunetul pașilor mei era estompat și doar eu îl percepeam. Când eram pe la jumătatea potecii, și-a întors leneș capul spre mine. M-am oprit derutat. Ce urma să se întâmple? Bine ai venit! zise el voios. Eram fără cuvinte. Mă aflam sub pământ, într-o peșteră în care nu știu cum am intrat, cu un moșneag ce părea să aibă douăzeci de ani și deasupra mea trebuiau să fie trupele Guvernului. Oare ce trebuia să-i spun? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am dreptate? se înfierbântă veteranul. A ucis un om, nu? — Și ce te bagi tu? — Dacă a omorât, trebuie să plătească la fel. De ce îi e atât de frică de sabie? De ce nu e gata să moară un pic mai voios? — Ajunge cu vorbăria! se înfurie Rufus. Treceți la treabă! — Cel ce a ucis e pus în fața altuia pentru a fi ucis și el, continuă nepăsător Ganymedes. — Am zis gata! tună instructorul. — Sfârșitul luptei e întotdeauna moartea, termină flegmatic gladiatorul. Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și o rostește cu glas tare: — Thaos ăsta, ce hram poartă? — E îmblânzitor de fiare, mormăie Rufus cu ochii în tavan, după vreo deschizătură mascată. — Și lucrează pe cont propriu? — Ei aș! se strâmbă plictisit instructorul. În clipa următoare exclamă voios: — Cred că acolo e o bortă! Își aduce aminte de ce vorbeau: — Nu sunt sigur, dar parcă e angajat la grădina zoologică, dincolo de Porta Prenestina. — Ce-i acolo? face curios germanul. — Menajeria, deșteptule, ți-am zis doar, îl repede Rufus. Cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mărirea în cercul lor de legi; Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră Și le subjugă munca vieții lor întregi. Unii plini de plăcere petrec a lor vieață, Trec zilele voioase și orele surâd. În cupe vin de ambră - iarna grădini, verdeață, Vara petreceri, Alpii cu frunțile de ghiață Ei fac din noapte ziua, ș-a zilei ochi închid. Virtutea pentru dânșii ea nu există. Însă V-o predică, căci trebui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sfânt Ce nu-l mai pot pricepe". {EminescuOpI 176} - " Tu ești copilă, asta e... Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Și nu ne-or ști de nume, Căci amândoi vom fi cuminți, Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi". * * * Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele de desupt, Deasupra-i cer de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
duc ca clipele, Scuturând aripele, Și mă lasă pustiit, Vestejit și amorțit Și cu doru-mi singurel, De mă-ngîn numai cu el! {EminescuOpI 215} LA MIJLOC DE CODRU... La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș La voiosul luminiș, Luminiș de lângă baltă, Care-n trestia înaltă Legănîndu-se din unde, În adîncu-i se pătrunde Și de lună și de soare Și de păsări călătoare, Și de lună și de stele Și de sbor de rîndurele Și de chipul dragei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mai avea putere să încolțească. Samuraiul avea sentimentul că Velasco era un om la fel de vrednic de plâns ca și el. De câte ori treceau printr-un sat, oamenii de pe marginea drumului îi priveau cu ochi temători sau îi strigau câteodată cu glasuri voioase, dar japonezii mergeau neclintiți înainte ca și cum nici n-ar fi băgat de seamă toate acestea. Erau aidoma unui convoi de înmormântare mergând în urma sicriului. Seara căzu o ploaie de primăvară. Când se opri, erau deja în vârful colinei Torre Vecchia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stea Din zare de cer adunat În aer miresmele fac hore mari Sărută și cer și pământ Iar merele coapte-și plec fruntea spre zari Și vezi o livadă plângând E-un haos plăcut amalgam de culori Și vântul colindă voios Când raze de soare tiptil cad pe flori El fața-și ascunde milos Sub vișin pe bancă m-așez suspinând Of, iarba e tristă și ea Iar zilele-aleargă de zor într-un gând S-apropie iarna cea grea Și totuși
De toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83229_a_84554]
-
ia cu ei drept suvenir sau ca s-o vândă. Nu-i plăcea să vadă oameni care nu dau doi bani pe reguli. Plus că detesta să fie chiar el vinovat de acest lucru. Esmé stătea lângă mama ei, fredonând voioasă Jingle Bells. Spera ca oamenii aceia să folosească totuși partea cu ea cântând. Când autocarul a ajuns la hotel, domnișoara Rong i-a murmurat câteva cuvinte laconice șoferului care s-a dat jos, lăsând-o singură cu pasagerii. Continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de sânge din scalpul lui Bennie se contractară instantaneu și apoi se dilatară, motiv pentru care bătăile inimii i se accelerară gata să explodeze. Ce dracu’ Însemna asta? Unde Îi era Xanaxul? Și cum putea Lulu să afișeze o expresie voioasă când Îi spunea vești atât de groaznice? Creierul lui epuizat Încerca să-și accelereze activitatea, dar sfârșea În tot felul de fundături. Și nu putea să termine naibii cu expresia aia, „fără griji“? Aici trebuie să intervin. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]