1,148 matches
-
piroman în priviri, dar Tîrnăcop nu-l mai ia în seamă, iese și el valvîrtej din chichineață izbind cu toată puterea ușa în urma sa. Închide ochii și capul începe să i se învîrtească cu tot cu cameră, în timp ce o nouă senzație de vomă i se instalează în gît. Cu ochii împăienjeniți, reuși după o ultimă sforțare supraomenească să se agațe de marginea pervazului și să privească în măruntaiele nopții. Prin nările transpirate își adulmecă duhorile de rachiu pe care stomacul i le pompează
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deranj, zise, făcîndu-i un semn scurt peste umăr s-o urmeze. La intrarea în Gang îl trăsni un miros puternic de urină. Ținîndu-se de nas, foarte atent pe unde calcă, începu să slalomeze printre movilițele de excremente și băltoacele de vomă. Nu mai e loc nici cît să arunci un ac în tot Bucureștiul de atîta mizerie. Cum să nu ți se facă silă de un oraș ca ăsta? Nu e de mirare că nu mai auzi de la nimeni nici un cuvînt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Galapagos, o să trăiesc veșnic. Gemu din nou și, copleșit de durere, printre dinții Încleștați, zise: Blestematele astea de crampe la stomac. Vrei niște apă? — Apă, da. Mi-e limba la fel de uscată ca și... Fu cuprins de un alt acces de vomă. M-am dat jos binișor și am luat polonicul de pe o găleată de lângă pat. Cu dinții clănțănind ca un buton de telegraf, Mutschmann sorbi apa cu zgomot. Când termină de băut, oftă și se Întinse pe spate. — Mersi, amice, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca brânza Roquefort stricată. Miroase-mi picioarele. Pedeapsa rituală pentru orice abatere a ei, începând din anul când el o întrecuse ca forță fizică. Îi mirosi din nou trupul inert, pentru prima oară de când nu mai erau copii. Roquefort și vomă închegată. Ca pisoii vagabonzi pe care-i găsiseră ascunși sub verandă când ea avea nouă ani. Un miros dulce-acrișor, ca pădurea de mucegai de pe felia umedă de pâine pe care Mark o lăsase într-un vas acoperit deasupra cuptorului, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ridicat puțin câte puțin de la podea până a stat în două picioare. Nu e atât de ușor cum ați putea crede. Poștașul s-a dat cu un pas înapoi, fără îndoială având ceva experiență în identificarea unui potențial proiectil de vomă la distanță de-un prag de ușă. Mi-a împins o foaie s-o semnez, mi-a pus în mână plicurile și a bătut imediat în retragere. M-am prăbușit recunoscătoare pe podea și am deschis scrisoarea recomandată. Era de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dintre gunoaie și verdeață s-ar fi inversat. Ar fi fost ca o mică excursie pentru mine. Puteam să trimit vederi de acolo. în depărtare am observat silueta cuiva care zăcea acolo, ghemuit sub niște copaci, stând probabil în propria vomă uscată. Asta ar completa decorul. Gazonul, neîngrijit și gol, era acoperit de frunze uscate. Se micșora până când dispărea într-un pâlc de copaci înalți și pe jumătate goi, cu crengile gravate strident pe fundalul unui cer palid al unei dimineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o parte și de alta a ei, ca niște bodyguarzi de efect. Unii dintre noi vor merge la Altered States ceva mai târziu, a spus Baby. Vrea vreuna din voi să vină? De obicei aș prefera să îmi înghit propria vomă decât să fiu văzută în compania lui Baby. Nu am spus asta. Harriet părea dezamăgită. — Nu pot, a spus cu regret. Mă duc să iau cina cu Johnny și niște prieteni de-ai lui. — Dar tu, Sam? a întrebat Baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că s-au aruncat toți deodată asupra mea. Mi-am dat seama că o să cad pe spate și am ajuns la pământ cu ei peste mine. Stomacul meu a scos un sunet ascuțit și bolnav și am început să simt voma urcându-mi din nou în gât. Pe buze și în gură aveam gust de sânge și o frică groaznică mi se târa din tălpi în sus prin picioare. Am simțit spaima asta cum urcă până când m-a prins acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Iar eu am rămas acolo să zac, și soarele era fierbinte, și eram plin de praf din cap până-n picioare. Seara, când a venit tata să mă ia, eu stăteam pe veranda din fața casei lui Bruce. Praful și sângele și voma rămăseseră pe mine, dar se întăriseră deja. S-a uitat la mine o vreme, și eu nu i-am zis nimic. M-a luat de mână. A trebuit să străbatem pe jos jumătate de oraș ca să ajungem acasă. În tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să doarmă cu tata, nu în noaptea aceea. M-a întrebat dacă mă simt mai bine și era plăcut să o am lângă mine. M-a făcut să uit de dureri și de stomac, care încă îmi dădea stări de vomă. După asta, n-am mai fost niciodată la fel de apropiat de tata cum fusesem până atunci, și el simțea același lucru în privința mea. Nu-mi plăcea deloc. Uneori îmi doream să fim prieteni din nou, dar ceva se stricase și nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
moment de relaxare. Ocolesc reflex un individ negricios care se interesează dacă nu vând dolari. Merg și lirele englezești. "Fără mărci, te ștergi la cur cu ele." Pătrund în gangul care duce către curtea din spate. Un iz puternic de vomă și mortar îmbibat cu urină le izbește violent nările. Printre tomberoanele pline, emanând mirosul unei degradări avansate, câteva pisici își dispută cu miorlăituri agresive diferite resturi alimentare. Tăcuți, escaladează gardul și aproape în pas alergător, traversează curtea scrutând fațada întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lumini intermitente lovind într-un ochi suferind. Un aflux de greață îi asaltase trupul și vomase îndelung, până ce nu mai avusese ce scoate afară. Din acel moment împietrise, parcă tot ceea ce fusese sentiment sau emoție, ieșise odată cu lichidul incolor al vomei. Într-un colț al minții rămăsese totuși responsabilitatea față de ordinele primite și subordonații săi. Secondat de Lazăr, organizase o subțire linie defensivă, folosind puținul armament funcționabil găsit. Scoate încărcătorul din automat. Este gol. Rămăsese fără muniție și nici nu speră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de scris. Într-un fel, e ca și cum ai râgâi. Aici, în București, toată lumea se exprimă. Uită-te la oameni când mergi pe stradă : oricine, de la puștiul de paișpe ani până la femeile cu fițe îți aruncă mesajul lor, ca pe o vomă, în față : sunt dur, sunt sexi, am bani și așa mai departe. Tricouri, mașini, expresii faciale, totul face parte din Stilul Personal. Oamenii își creează în jurul lor un fel de nor care-i ajută să se simtă speciali, deosebiți de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
New York. Acum lumina electrică funcționa numai la clasa Întâi și chiar și acolo sporadic. Balustradele de fier erau ruginite. Fumul din coș murdărise steagul grecesc. Vaporul mirosea a cârpe vechi de spălat pe jos și a o Întreagă istorie de vome. Lefty Încă nu se ținea bine pe picioare. Se tot sprijinea de balustradă. Rămase un timp, cât era nevoie, lângă lanțul despărțitor apoi, traversă la babord și se Întoarse la pupa. Desdemona, stătea singură lângă balustradă, așa cum plănuiseră. Lefty trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deja li se făcea rău În barcă. Zece minute pe valuri și marinarii se aplecau și regurgitau tocana de vită și cartofii piure din fulgi de la masa de seară pe podeaua ondulată de metal. Lucrul acesta nu stârnea nici un comentariu. Voma, care la lumina lunii avea o culoare albăstruie stranie, vălurea la rândul ei, plescăind Înainte și Înapoi peste bocancii tuturor. Milton se uita În sus, Încercând să ia o gură de aer curat. Barca se apleca și se legăna. Aluneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urmat jos, trecând prin bucătărie. Pe când traversam sufrageria, am auzit voci afară. ― Așa că Selfridge, tăntălăul ăla, borăște, spunea Rex Reese. Nici măcar n-ajunge În baie. Borăște direct pe bar. ― Nu-mi vine să cred! Selfridge! Era Obiectul, care, striga amuzată. ― Voma În valuri. Direct În cocteilul pe care-l avea În față. Nu-mi venea să cred. Era ca un fel de Cascada Niagara de vomă. Selfridge se pune să borască pe bar și toată lumea sare de pe scaune, da? Selfridge cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Borăște direct pe bar. ― Nu-mi vine să cred! Selfridge! Era Obiectul, care, striga amuzată. ― Voma În valuri. Direct În cocteilul pe care-l avea În față. Nu-mi venea să cred. Era ca un fel de Cascada Niagara de vomă. Selfridge se pune să borască pe bar și toată lumea sare de pe scaune, da? Selfridge cade cu fața În propria vomă. Timp de un minut se lasă o tăcere totală. Apoi fata asta Începe și ea să borască... și urmează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cocteilul pe care-l avea În față. Nu-mi venea să cred. Era ca un fel de Cascada Niagara de vomă. Selfridge se pune să borască pe bar și toată lumea sare de pe scaune, da? Selfridge cade cu fața În propria vomă. Timp de un minut se lasă o tăcere totală. Apoi fata asta Începe și ea să borască... și urmează o reacție În lanț. În tot localul se borăște, peste tot curge voma, iar barmanului Îi sare țandăra. E imens tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scaune, da? Selfridge cade cu fața În propria vomă. Timp de un minut se lasă o tăcere totală. Apoi fata asta Începe și ea să borască... și urmează o reacție În lanț. În tot localul se borăște, peste tot curge voma, iar barmanului Îi sare țandăra. E imens tipul. Al dracului de imens. Se apropie de Selfridge și se uită În jos la el. Eu mă fac că nu-l cunosc. De parcă nu l-aș fi văzut În viața mea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe rafturile vopsite de asemenea în stacojiu. Noi ne îndreptam spre tejgheaua de pe o latură a primei odăi, dincolo de care, pe rafturi, erau tot felul de obiecte jalnice (dar extrem de atrăgătoare pentru mine): pistoale cu apă din plastic de culoarea vomei, mingi descentrate, roșii cu buline albe, un fel de cărucioare de tablă pictată trase de căluți tot de tablă... Pe tejghea țopăiau mereu câteva jucării mecanice, extrem de primitive, din aceeași universală tablă: crocodili care clămpăneau din fălci, broaște și cocoși
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
puse o frână bruscă și iranianca nu mai avu ce face, vomită pe picioarele ei, pe jos și pe banchetă. — Iisuse! țipă Robinson fără nici o urmă de compasiune. Ești bine, Vaughn? Fitzgerald se uită Îngrozit și observă o picătură de vomă pe uniforma lui. — Ce dezgustător! strigă. Luă un șervețel și Își șterse cămașa. De-aia urăsc eu munca asta! șuieră el. — Doamne, ce pute! mormăia Robinson cu o privire cruntă. Opri mașina dezgustat și merseră pe jos cât mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a rămas în iarbă tărcată și speriată, eu mi-am turtit nasul de geamul portierei, l-am mânjit cu lacrimi și muci, pe urmă, tot ce-am mai putut să fac, am vărsat pe ceafa și pe haina unchiului, o vomă plină de jale și ură. Mama tăcea. Ar fi cazul, pe urmă, ca prietenii și amicii din Drumul Taberei, amintiți în treacăt la punctul A (Problema prieteniei și a singurătății), subpunctele d și e, să se transforme și ei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
celor trei bărbați. De regulă se știa un om curajos...! Vântul dela Nord Își mărise intensitatea, pătruzând prin Îmbrăcămintea lor sumară obligăndu-i să iuțească pasul, să se grăbească. Tony Pavone nu se mai gândea la nimic, nici măcar la senzația de vomă, mai ales la glandele salivare care Începuse să-și diminueze activitatea, la ochii ce Începuse să’l usture În timp ce Întregul organism vibra abea perceptibil...! Destul de Înfricoșat totuși, privi luciul gheții, se balansă de câteva ori Încercând să-i masoare rezistența
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încercând să-i introducă limba În cavitatea bucală, hotărâtă să-i probeze densitatea salivei...! O fracțiune de secundă Tony Pavone Închise ochii. Prostia țigăncii Întrecea orice măsură, având amețeală Întrucât sursa de emanare a mirosului Îi provoca o stare de vomă, de pierdere a echilibrului mintal. Dar, În ciuda acestei paradoxale situații umilitoare, Tony Pavone Își păstră calmul, să nu azvârle În stradă hoitul de alături...!! Câteva bătăi violente În ușă, mai ales vocea stridentă a Șefului de Șantier răsturnă situația. Țiganca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fragile sunt aceste construcții?? În afară de Scala, numai În drumul nostru am văzut o adevărată măreție a tragediei, În care unele clădiri ce aparent păreau bine construite În câteva secunde au dispărut! Numai la statuia lui Rosseti simpt o stare de vomă, de leșin, când Îmi aduc aminte. Ai văzut cu ochii tăi, oameni arși de vii, amestecați cu dărâmăturile, o adevărată tragedie umană. Fiind noapte n’am putut să mă documentez Însă am convingerea mai mult decât sigură, toate clădirile indiferent
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]