1,117 matches
-
în stare să-mi declanșeze anumite resorturi imaginative. Un criteriu asemănător mă îndemna, de pildă, să prefer subtextele magistrului Eckhart textelor lui Jacob Boehme sau, pe alt plan, să-mi placă lectura lui Raymond Roussel în timp ce Joyce mă făcea să vomit. (știu că aluziile acestea necesare ar putea sugera un sistem de referințe culthurale, dar eu încerc să exprim altceva.) Pe Agrippa îl întâlnisem de câteva ori în împrejurări și localități diferite (Călărași, Jibou, Câmpulung-Muscel, București), totdeauna sub înfățișarea aceluiași câine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe placa de ciment mucegăită, un trup de om, zdrobit, însângerat. Nu mai avea nici formă, nici figură. Ceva nedefinit și trist mi-a amintit de Petru... Am vrut să țip, dar am izbutit să mă stăpânesc. Îmi venea să vomit. Apoi lumina reflectorului s-a stins, n-am mai văzut nimic. Când m-am întors de la fereastră, Jeni Pop dispăruse, cu cărucior cu tot. Am tras zăvorul, am ieșit din W.C. Stătusem, pesemne, mult timp acolo. Vizitatoarea plecase. Pe coridor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din neatenția mea, pe cînd citeam slovele de pe tăblița prinsă În tăblia patului: „dă-mi un leu și te fac ateu!” De ce am mușcat din vis pînă la sîngele anei, anei cele adevărate, nici eu nu știu! De ce-am vomitat visul anei peste mormîntul tatei... , și de ce am lăsat-o pe ana să mi se urce-n vis!?... Acum, cînd trec pe curat toate acestea, cînd Împletesc o coroniță din ciupercile de pe mormîntul tatei, mă uit pofticios la grinda cea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
între el și ăla. „Bine, să fii sănătos. Ce treabă am eu?“ L-am trimis pe ăsta: „Du-te, bă, adu ceva de băut!“. Numai tării beam. Nu beam bere, că de la bere mă duc la veceu și de la vin vomit. Tăria era bună. Și-am zis: „Du-te și ia ceva de băut!“. Ăla a venit cu trei jumătăți de votcă. Ne-am apucat să bem... Deci, eu stăteam mai așa, ăia stăteau mai încolo. Și Toma îl bătea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu câteva probleme. „Visul e un lucru frumos făcut la om. Dacă ți se ia? Rămân ca la televizor, știri proaste“ - Lipoveanu 2 nes, 20 Carpați fără a câștigat pentru povestea lui. După ce i-am ascultat-o, în noiembrie, am vomitat, la ieșirea din pușcărie, în parcare. În iunie a spus că vrea să-și schimbe numele și să pună acest moto textului: Aștept să-mbătrânesc, Aștept să treacă timpul tinereții și Să vină mai repede anii bătrâneții.“ Cu goblenul pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sub coaste, a pus un furtun cu canea, l-a tras greu, i-a dat drumul, să iasă apa pe care-am înghițit-o. Și din mine tot curge apă cu mătasea-broaștei și mormoloci mici, negri-cenușii. - Dă-te de-acolo, vomiți pe trandafirii de dulceață ai maică-tii... Toți de lângă ștrand știu să-noate, numai eu nu, de obicei mă lasă să păzesc hainele sau mă trimit să le-aduc chiștoace mai mari, că unii nu fumează până la filtru, așa, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să te transformi într-o gâlmă. - Voievoade, eu nu pot să beau. A doua zi mi-e așa de rău, am capul plin de cioburi, scârțâie, se umflă și-mi plesnesc ochii, nici apă nu reușesc să înghit. Nu pot, vomit imediat. - Ai să mori de bătrânețe, după ce-ai devenit reprezentativ pentru locul de baștină. Cu bust în sat. Ai să-ți lipești în fiecare dimineață peruca linsă, cu cărare la mijloc, ai să ții conferințe, ai să iei pilule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de pulpă! Îmi lasă pene la cap, multe pene, dar pe mine nu mă pot păcăli, știu cine sunt, nu-i pot confunda așa de ușor. - Nu guițați degeaba! Gata, fac lumină! M-am săturat de tot tărăboiul! Vreau să vomit. Sunt prea multe obiecte și cel puțin câteva tăioase în calea ta când nu ai direcție, când țeasta-ți sună ca buhaiul de Anul Nou. Și, nu știu cum, ai uitat cu desăvârșire pe unde-s răspândite, acum te-agăți de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o altă densitate. Nu era o simplă amețeală care te ia când te ridici brusc, ci Îmi tremurau picioarele de parcă tocmai coborâsem dintr-un carusel din parcul de distracții, mi se făcuse pielea ca de găină și-mi venea să vomit. În timp ce mă Îndreptam spre lift, simțeam cum amorțeala din ceafă devenea din ce În ce mai acută și cum de-acolo se răspândea un miros acrișor În jurul meu. Când am ajuns În sala recepției, a trebuit să-mi astup gura cu mâna și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mâna și să o iau la fugă spre toaletă. În timp ce intram În cabina toaletei, am simțit cum stomacul și tubul digestiv Îmi erau cuprinse de spasme și printre degete Începu să mi se prelingă un lichid murdar și apos. Am vomitat dar asta nu mi-a Înlăturat deloc starea de rău. Stomacul, ceafa, tâmplele, gâtul, Întregul meu trup Îmi era agitat de tremurături pe care nu mi le puteam reprima oricât m-aș fi străduit, și care păreau să-mi răscolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
iar cea mai puternică combinație se numea Carribean Somerset Maugham, din care el mărturisise că luase vreo patruzeci de pilule. Oricât de slabe ar fi fost porcăriile alea, patruzeci de pilule ar fi omorât pe oricine! Cred că le-a vomitat În cea mai mare parte, Însă chiar faptul că a putut să le vomite dovedește cât de puternică Îi e constituția fizică. Majoritatea rataților dau colțul Înainte de a putea vomita ce-au Înghițit. Cred că și eu aș fi pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
că luase vreo patruzeci de pilule. Oricât de slabe ar fi fost porcăriile alea, patruzeci de pilule ar fi omorât pe oricine! Cred că le-a vomitat În cea mai mare parte, Însă chiar faptul că a putut să le vomite dovedește cât de puternică Îi e constituția fizică. Majoritatea rataților dau colțul Înainte de a putea vomita ce-au Înghițit. Cred că și eu aș fi pățit la fel. Când am fost la New York, ne-am cazat Într-un apartament de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pilule ar fi omorât pe oricine! Cred că le-a vomitat În cea mai mare parte, Însă chiar faptul că a putut să le vomite dovedește cât de puternică Îi e constituția fizică. Majoritatea rataților dau colțul Înainte de a putea vomita ce-au Înghițit. Cred că și eu aș fi pățit la fel. Când am fost la New York, ne-am cazat Într-un apartament de lux de două mii de dolari și am prizat cocaină toată noaptea. Dimineața am trasat, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care o mie sau două mii de oameni se așază pe vine În același timp pentru a-și face nevoile; Îmi Închipui că trebuie să fi fost un spectacol Îngrozitor, probabil că unii aveau diaree sau eliminau sânge odată cu fecalele, alții vomitau, sau alții Își scărpinau crustele sau furunculii. Pe scurt, toaletele alea de la Auschwitz erau pentru mine reprezentarea concretă a celei mai insuportabile terori, pe care numai un Château Latour 1976, cocaina columbiană, cu cristalele ei lucioase, de culoarea fildeșului, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
planurile nostre s-au dus naibii. Când am simțit lovitura puternică, de ciocan, deja mă eliberasem de hainele de pe mine și mă aruncasem asupra trupului de zeiță al lui Reiko, pe care o lingeam plescăind cu putere. Din cauza șocului, Mie vomita de zor la baie. Numai că asta n-o mai ajuta cu nimic acum, efectele drogului se făceau deja simțite, substanța Îi atinsese toți nervii, i se impregnase În toate celulele corpului și tremura ca varga. Când a ieșit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu lux de amănunte, Însoțind derularea evenimentelor cu propriile comentarii și interpretări. În starea aceea de semiinconștiență și pierdere parțială a identității, mi le imaginasem pe Mie și Noriko complet goale, excitându-mă În așa hal, că Îmi venise să vomit. Despre Reiko nu știam prea multe lucruri, dar tocmai asta mă făcea să fabulez și mai mult. Persista În mintea mea ca un fel de gol care se cerea umplut, exact așa cum se exprimase Keiko Kataoka: ca o gaură neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aceasta era o suedeză. I-am lins timp de două ore degetele de la picioare, oprindu-mă doar din când În când ca să mai trag pe nas cocaină. Am ejaculat de trei sau patru ori frecându-mi penisul fără Încetare, am vomitat de două ori și, Înainte de a mă culca, am sunat-o pe Keiko Kataoka și i-am lăsat un mesaj pe robotul telefonic, anunțând-o că urma să plec spre Paris. Ceasul deșteptător a sunat prelung, de nenumărate ori. Cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
recunoscând locul. Eram în fața colibei unde îi văzusem pe îmblînzitori și pe care o căutasem în zadar. Mă izbea un miros îngrozitor pe care nu-l puteam defini. Era un miros dulceag și grețos în același timp. Te făcea să vomiți. Știți cum miroase lemnul de santal? Ei bine, imaginați-vă acest miros dulceag amestecat cu miros de baltă stătută. Ceva de-ți venea să-ți verși mațele. Apropiindu-ne, eram mirat că nu vedeam pe nimeni în jurul focului. Locul părea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aici. Arta magiei - dacă într-adevăr o deține - nu poate fi împărtășită unor grobieni. Nu știu pe nimeni, în urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când se îmbată, are viziuni apocaliptice; trage bășini devastatoare, vomită, plânge. Filozoful s-a ramolit și el, și-a pierdut toată sensibilitatea față de Frumos și Adevăr. O fantoșă. Eremitul era - dintre toți - cel mai potrivit să devină un inițiat, avea o experiență, dar precis că s-ar fi împotmolit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ăsta. Kulfi privi în sus la el. Normal că nu va pleca. Putem oricând să-i otrăvim, să știi, zise ea, încercând să-l liniștească. Iar el zâmbi, fără să vrea, gândindu-se la ziua când fusese dus în grabă, vomitând și vânăt, la Camera de Urgență a Institutului Medical al Guvernului, după ce mâncase una din mâncăruruile pregătite de ea. Plin de bucurie, lipsise o săptămână întreagă de la școală. Privind-o, se simți cuprins de un acces de tandrețe. Mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Îi era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cap: — Te rog să ai grijă, Bernie, zise ea fără suflare, capul căzându-i în față pe piept. — Te simți bine, Hildegard? Ea bâjbâi după mânerul portierei: — Cred că o să mi se facă rău. Căzu într-o parte spre caldarâm, vomitând în rigolă și pe mânecă, în timp ce-și opri căderea cu mâna. Am sărit din mașină și am alergat roată spre portiera din dreapta ca să o ajut, dar Korsch fu acolo înaintea mea, susținând-o de după umeri până când ea putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
toate barele alea de fier. — Ca să nu uităm de toți tipii ăia boemi care vor fi acolo și care fac viața de noapte a Berlinului faimoasă în toată lumea. Violatorii, ucigașii, hoții, bețivii - au o grămadă de bețivi în pușcărie, care vomită peste tot.... — Este într-adevăr groaznic, domnule. Așa e. — Știi, Becker, nu cred că putem să băgăm pe cineva ca Herr Lange acolo. Nu cred că ar considera-o pe gustul lui, ce zici? — Nemernicilor. Nu cred că ar rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
podeaua murdară, gălețile murdare pe post de latrine, barele murdare, oamenii murdari și păduchii. Gestapoul ținea o mulțime de arestați acolo pentru care nu mai era loc pe Prinz Albrecht Strasse. Orpo băga acolo bețivii nopții ca să se bată, să vomite și să se trezească din beție. Kripo folosea locul așa cum Gestapoul folosea canalizarea: ca o toaletă pentru lăturile umane. Un loc groaznic pentru o ființă umană. Chiar și una ca Reinhard Lange. A trebuit să-mi tot repet în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
verze, nu mai cumpăr pepeni galbeni. Nici gulii, conopidă și nici nuci de cocos. Din octombrie nu m-am mai atins de ele. Nu mai cumpăr nimic de mărimea unui cap de nou-născut. Mă apucă amețeala și îmi vine să vomit. Nu mai cumpăr nimic tare și rotund care ar putea să se rostogolească la vale și să rupă, să sfâșie. Nici nu mă mai pot uita le verze. Știu unde sunt și nu trec prin fața lor. Ocolesc prin dreptul raftului
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]