1,110 matches
-
nou Ted, — Greu de spus, doctore Adams. Dar nu trebuie să vă faceți griji. Serios! Mi-e rău, spuse Ted. Harry Îl bătu ușor pe spate. — Ei, haide, n-o să mori din asta. Hai să dormim puțin. Cred c-o să vomit. Intrară În dormitor. Ted dădu fuga la dușuri, de unde Îl auziră icnind și tușind. — Bietul Ted, zise Harry, clătinând din cap. — Care-i treaba cu gaura neagră, În fond? Întrebă Norman. — O gaură neagră este o stea moartă, comprimată, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înspre pântece. Îl simți mișcându-se iute Înapoi. Beth Îl trăgea afară, de coadă! — Doamne Dumnezeule, ai grijă... Șarpele era afară din pantaloni și Beth Îl aruncă peste umăr. — Poți să te ridici, Norman, spuse ea. Sări În picioare și vomită imediat. 07.00 ORE Pe Norman Îl durea capul Îngrozitor. Asta Îl făcea să recepționeze neplăcut de puternic luminile din Încăpere. Și Îi era frig. Beth Îl Înfășurase În niște pături și Îl mutase lângă Încălzitorul cel mare din Cilindrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
înflori femeia și-n jur, parfumuri de vin și pucioasă vor pluti!“. Urmează un soi de senzație pe care, matur fiind, n-o pot ghici decît ca moarte sau ca disperare. Tînărul simte greață. De tot. Chiar și de aer. Vomită. Dar găsește iute leacul miraculos: o gură de oțet ce, pînă la proxima experiență, jugulează greața organică și-culmea, scîrba de a mai privi în jur. Maturul V. observ că nici măcar vîrsta nu m-a scăpat. Îmbătrînind ne visăm sfinți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
luptînd cu furtuna, ai șansa de a trece marea. Și chiar dacă însuși Dumnezeu ți-ar ține barca fixă, ar începe atunci să se clatine apele și orizontul și tot așa, pînă te-ai apuca de marginea bărcii și te-ai vomita.” Undeva în trecut, fără a-mi vedea trupul bolnav peste ani, V. tînăr are o îndoială. Se oprește. Presimte că, studiind moartea, o face să se grăbească înspre el. Dar imediat o voce interioară îl liniștește:“-Nu, nu e realitate
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pieire ca să se bucure ca un regizor diabolic de perfecțiunea tragediei sale sau chiar să-și bată joc de ea. Să ia în bășcălie chipul din oglindă. Să rîdă de inutilitatea propriei sale zbateri care, altminteri, l-ar face să vomite. Perfecțiunea pe care o caută este o șansă dată inutilității de a avea sens. V. tînăr sînt sătul de propria-mi persoană. De ce s-o salvez? Cuvîntul ăsta vine de la masca greacă pe care în teatru și-o schimbau actorii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nimic de ceea ce vezi”-mi-a explicat prietenul meu. „-Nici nu știi cîtă bucurie tîmpită s-ar citi pe chipul tău dacă Elena ți-ar fi născut așa și aici copilul tău.” A fost singura dată în întreaga săptaămînă cînd am vomitat. Asta am și dorit, ca vărsînd amăreala din mine să mă eliberez de resturile placentare ale dragostei care m-a umilit. „-Ai văzut ce urît e omul”-mi-a spus Doctorul. „-Noroc că nu-i miros și gîndurile altfel îți dai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
perplexe, la farfuriile din fața noastră. Apoi, într-un final, una dintre noi spunea: —Aveți vreo idee? —Să fie pui? zicea Margaret neconvinsă, împungând mâncarea cu furculița. A, nu, eu am crezut că e conopidă, a sărit Rachel, vegetariana, fugind să vomite. —Orice-ar fi, eu nu mă ating de farfurie, a anunțat Helen. Cel puțin, când mănânci fulgi de porumb, știi ce bagi în gură, a concluzionat ea ridicându-se de la masă ca să-și ia un castron. Așa că, atunci când ajungea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se întâmplase în realitate și că el era cu o altă femeie. Conștientizarea acestui fapt era la fel de dureroasă de fiecare dată. A zecea oară când am realizat asta a fost la fel de groaznic și de șocant și mi-a venit să vomit la fel de tare ca prima dată. Așa că fie aruncam cu o carte în televizor, fie dădeam cu un pantof de perete sau spărgeam biberonul lui Kate proiectându-l în fereastră. Sau orice obiect aflat prin preajmă, la îndemână, era trântit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
secole. Cu toate astea, am decis totuși să le arunc. Mă simțeam rușinată în ultimul hal de felul în care mă comportasem. Eram egoistă și iresponsabilă. —Ești egoistă și iresponsabilă, a zis tata. —Știu, am bolborosit eu. Îmi venea să vomit din cauza sentimentului de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate? Și ce fel de mamă ești pentru Kate? m-a întrebat el. —Una de rahat, am murmurat. Bietul copil, m-am gândit, destul c-a fost abandonat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
femeile.) De ele era mai greu de scăpat decât de arsurile de pe tavan. Sau de arsurile de țigară de pe covor. Trupurile zăceau prin cameră cam jumătate de zi, gemând și solicitând ceaiuri și paracetamol și zicând că dacă se mișcă, vomită. Iar eu iar o comiteam. Adică amânam. Făceam tot ce puteam să evit să fac ceea ce trebuia să fac. Încercarea de a mă hotărî să mă gândesc la detaliile practice ale despărțirii de James era ca și cum aș fi încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu o fustă lungă și cu o bluză pe gât. A stat cu mine în sala de judecată și m-a ținut de mână în timp ce așteptam să-mi vină rândul. Când eu stăteam încremenită, albă la față și gata să vomit din cauza șocului, James mi-a fredonat tot felul de cântece. Iar cântecele pe care mi l-a fredonat m-au alinat teribil. Asta până când am prins din zbor versurile uneia dintre melodii. Era ceva cu spartul bolovanilor în timp ce ești legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lucrul ăsta. Preț de-o secundă. Am început să respir din ce în ce mai greu. Aerul parcă nu mai reușea să-mi pătrundă până-n fundul plămânilor. Telefonul a făcut legătura și a început să sune. M-am cutremurat și-am crezut c-o să vomit. A răspuns recepționista. Ăăă, aș dori să vorbesc cu James Webster, vă rog, am spus cu o voce tremurândă. Aveam senzația că mi se injectase ceva în buze ca să le amorțească. Au urmat câteva declicuri. O să vorbesc cu el imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iar Adam a oftat. —N-aș mai fi suportat, ne-a explicat el obosit. Altă petrecere studențească. Cutii calde de Heineken. Nu poți să te duci la baie pentru că cineva face sex înăuntru. Îți lași haina pe pat și cineva vomită pe ea. Și toată lumea să pupă pe melodii. Sunt prea bătrân pentru așa ceva. Dintr-odată mi s-a făcut sincer milă de el. Mi s-a părut că fusese sincer atunci când îmi spusese că se bucura de conversația inteligentă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cer scuze că a durat atât. Dar am crezut c-o să mă aștepți. Am crezut c-ai plecat, am bolborosit. — Dar de ce? m-a întrebat el exasperat. De ce să fi plecat? Nu știu, am răspuns simțind că-mi vine să vomit de jenă. De data asta ai făcut-o lată de tot, mi-am spus singură. Uite! a strigat el trântind tava pe masă și vărsând cafeaua peste tot. Am sărit în picioare speriată. Stai jos, mi-a spus el furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sunase. Helen a venit la mine în cameră pe la șapte și jumătate, s-a repezit la pătuțul lui Kate și-a zis: — A, foarte bine! Ai făcut-o s-arate superb! Să se-nvețe minte! Să sperăm că n-o să vomite pe el sau că n-o să umple scutecul cât o ține în brațe. A luat-o în brațe pe Kate și i-a admirat salopeta. — Crezi c-am putea să-i punem în păr și o fundiță roz ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din cap în semn de aprobare. —Bine, a zis mama. Să zâmbești des. — Cât e ceasul acum? am întrebat. — Aproape nouă și jumătate, mi-a răspuns mama. Încă o jumătate de oră, am constatat eu simțind că-mi vine să vomit. M-am așezat pe pat. Mama, Anna, Helen și Kate erau deja urcate în pat. —Dă-te mai încolo, am zis. Mă așezasem pe piciorul Annei. —Auuu, a strigat Helen când Anna s-a mutat și i-a tras un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci când plecase strâmbându-se îngrozitor de la fereastra de la etaj sau dacă-i arătase fundul - sau ceva și mai rău -, atunci eu, personal, aveam să ofer niște recompense. Dar trebuia să-i cânt în strună lui James. Cu toate că-mi venea să vomit din cauza cuvintelor mele politicoase, o aveam mereu în minte, în prim-plan, pe Kate. Nimic altceva nu mi-ar fi făcut mai mare plăcere decât să-l anunț pe James că nu era deloc bine-venit, dar asta ar fi însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
știam cu siguranță că era roșie de mânie. Vrei să-mi spui, am reușit într-un final să-i șoptesc printre dinți, că ai mutat-o pe femeia aia în casa mea? Am crezut c-o să mă sufoc, c-o să vomit sau c-o să fac ceva antisocial. Nu, nu, Claire, a sărit el grăbit, îngrijorat, înfricoșat că - Doamne ferește - aș fi putut să fac o scenă. M-am mutat înapoi în apartamentul nostru. Dar Deni... ăăă... ea nu s-a mutat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de pierdere, din cauza tuturor posibilităților ratate, din cauză că fusesem greșit înțeleasă. A urmat o pauză scurtă și destul de stranie. După care James a zis: —Ăăăă, mda, probabil că da, a oftat grăbit. Și-acum ce urma? Simțeam că-mi venea să vomit. Eram tristă și plină de regrete. Eram tristă pentru noi, amândoi. Eram tristă pentru James, care purtase singur povara atâtor griji. Eram tristă pentru mine fiindcă fusesem atât de greșit înțeleasă. Sau poate că mai corect era să fiu tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
imposibil să recunoască faptul că a făcut o greșeală groaznică și apoi să-și mai și ceară iertare pentru asta. Deși, după ce am spus asta, sunt sigur că ai senzația că dacă mai auzi o singură dată „iartă-mă“, o să vomiți. Probabil că te-ai săturat să tot auzi asta! La care George a izbucnit din nou într-un râs sănătos. De-acum mă convinsesem că George nu-și bătea joc de mine. Că nu aveam parte de o glumă elaborată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fie acoperite cu loțiune de corp parfumată, părul umed le e strâns într-un prosop din care scapă niște șuvițe, și reușesc să arate absolut superbe, într-un fel absolut inocent și natural. Ceea ce e destul ca să te facă să vomiți. Dar în viața reală, poți să pariezi că atunci când bărbatul pe care îl placi/iubești/de care ești atrasă apare pe nepregătite, tu arăți cel mai prost posibil. Ei, sau cel puțin eu așa am pățit. Poate că voi ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În hohote de aluniță, mîrÎi gemi tremuri spargi vomiți te-ncrunți calci În picioare iei pastile și-odată te trezești că te dai cu capul de scrin. Trebuie să-ncerci să te menții la nivelul de dramatică imbecilitate al lumii, acolo unde, de arunci o singură privire rotundă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînge. Panicat, o Întoarce cu fața-n sus și descoperă că secretara nu era atît adormită cît mai ales măcelărită cu metodă. Urlă. Tace. Se ascunde. În cele din urmă Își cheamă-n ajutor vecinul. Agentul vine prompt, vede scena, vomită, și Îi promite lui Fink că va rezolva el lucrurile, se va ocupa de toate, să nu-și facă griji. Îl asigură că-l crede, evident, un scenarist neajutorat nu ar fi putut comite o asemenea crimă oribilă. Așa că ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la două cvartale distanță. Băutura Îl asalta cu brutalitate. Jack traversă strada pînă la o benzinărie. Intră la toaletă și-și aruncă haina la coșul de gunoi. Se spălă pe față, Își năclăi cămașa cu săpun lichid și Încercă să vomite, ca să nu mai simtă gustul de pileală. Degeaba. Turnă apă cu săpun În chiuvetă. O sorbi, făcu gargară, borî. Își reveni. Inima nu-i mai bătea nebunește, iar picioarele erau acum ferme pe poziție. Își scoase tocul armei, Îl Înfășură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
după ora opt, uneori mai târziu, dar înainte ca soarele să înceapă a fierbe. Neauzind nici un zgomot în camera lui, nici nu-l credea acasă. Nici în cursul nopții nu-l auzise cum, de câteva ori, ieșise din cameră să vomite în closetul din vestibul, iar dacă ar fi ajuns până la ea vreun zgomot, oricum n-ar fi pus ieșirile lui pe seama vreunei indispoziții. Fusese mai mult decât o indispoziție, iar dimineața nu mișca pentru că nu mai era în stare. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]