1,324 matches
-
peste cearceaful boțit. Se așezase pe el și o clipă picioarele Îi atârnaseră peste marginea patului. Apoi, În timp ce se rotea, Își săltase genunchii spre bărbie; Își cuprinsese picioarele În brațe, așteptându-l, Învăluită În lumina neîmplinită a dimineții. Soldatul Cătănuță, vrăjit de acea mișcare, Își dăduse seama că nu izbutise niciodată să-și Închipuie că o femeie putea fi atât de frumoasă. Văzând-o așa liniștită, nu-i fusese rușine că nu se pricepea și o lăsase să-l atingă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un sarafan roșu, aștepta desăvârșita Închipuire a firii: Marianti. Grecul, tată-său, o Împinsese să se mărite cu un jandarm și ea nu se Împotrivise. La foarte puțină vreme după nuntă, Începuseră să zboare zvonurile: cineva i-ar fi făcut vrăji jandarmului, Îi legase bărbăția și acela nu se putuse apropia de mireasă. După câteva luni, Marianti fugise din casa soțului, care, dezamăgit de toate vrăjitoarele ce Încercaseră să-l dezlege, se aruncase În patima beției și o bătea. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
îndrăciți ieșeau duhuri necurate, și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. 8. și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9. În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei. 10. Toți, de la mic pînă la mare, îl ascultau cu luare aminte, și ziceau: Aceasta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește "mare." 11. Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
știu - viața mea va depinde mereu de Dumnezeu, își spuse Lotti. Rămpsese aceeași femeie delicată, frumoasă și cuminte. Roșea, era pudică și asta era ceva extrem de rar în secolul XXI. Îl atrăgea în continuare pe Richard, care continua să fie vrăjit și să aibă aceași dorință tandră de a o ocroti. Ardea mereu de nerăbdare să o vadă, să o strângă -n brațe, s-o iubească. Se sărutau plini de dorință, chiar și acum, după 15 ani. Inimile lor băteau în
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
sclipiri de diamant în lumina dimineții și parcă mi-a șoptit: “De când te așteaptă bătrânul și... nu numai el”. “Și mai cine, mehenghiule?” “Ei, asta-i poveste veche. Ai s-o afli. Totul la timpul sorocit de Cel de Sus”... Vrăjit de liniștea din jur, m-am întors în chilie. Am mâncat cu o poftă deosebită. Ca niciodată. Într-un târziu, un dangăt de clopot plutind în valuri pe aripile vântului a pătruns în chilie, căutându-și parcă un loc unde
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
grădinița din fața chiliei. Purpura asfințitului se topea la orizont odată cu vălul răcoros al înserării plecat să cotropească firea. Am rămas o vreme să privesc la răsăritul lunii. Când poiana a devenit un loc plin de mister, am pornit spre vale... Vrăjit de frumusețe, m-am așezat pe iarbă și am rămas până toată poiana a devenit o oază argintie... Într-un târziu, am plecat spre chilie, unde din nou m-a întâmpinat lampa aprinsă. “Uite că zâna mea își arată din
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-mi noapte bună, într-un fel alintat, ca unui copil... Sărut dreapta, părinte, și noapte bună! - i-am răspuns eu recunoscător pentru toate cele. După rugăciune, m-am culcat cu gândul la cele citite peste zi...Ca și cum locul ar fi vrăjit, am adormit pe dată...Ori de câte ori când adorm în așternutul aspru al laiței din chilie, visul nu întârzie nici o clipită...Mă văd umblând pe niște ulițe ce șerpuiesc colburos printre casele de pe margine...Puține din acestea sunt văruite, restul sunt din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
reversul fiecărui lucru și ai să vezi cum ți se limpezește orizontul... Și, ca să-ți vină mai ușor, începe cu căutarea înțelesului zicătorilor și proverbelor populare și ai să vezi câte învățăminte minunate ai să capeți! Îl ascult pe călugăr vrăjit de gândirea lui și poate mai mult de faptul cum mi le spune. Totul se leagă într-o armonie desăvârșită: ton, privire, gest, zâmbet și acea aplecare spre tine care te face să crezi că îți destăinuie un mare secret
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o vorbădouă acolo... Ca între oameni”... După cină, am făcut ordine în chilie și, cu o carte în mână, m-am aciuat în crivat. N-am reușit să citesc prea multă vreme, fiindcă somnul a venit tiptil... și m-a vrăjit... În zori, pe când o lumină difuză se strecura prin perdea dând încet-încet contur lucrurilor din odaie... am deschis ochii și, coborând din pat, fără să vreau gândul m-a dus la bătrân. Îl vedeam aevea în imaginație... „Da’ ia stai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
surprinzătoare intimitate care m-a făcut să mă simt jenată, dar mi-a făcut și plăcere. Sunt aici de două săptămâni și am auzit o grămadă de chestionare. Sunt sigur că nu poți fi mai rea decât noi ceilalți. Eram vrăjită de apropierea aceea, de căldura mâinii acestui bărbat puternic, mână care se plimba ușor de-a lungul mânecii mele. Dar am ieșit din transă ca să protestez înlăcrimată. Nu înțelegi! Sunt aici numai fiindc-am crezut că baraca asta e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întreb dacă James stă acum bosumflat, pe canapea. — Ne vedem într-o oră, am bolborosit ridicându-mă. Trebuia să recunosc că-și jucase cartea la mare artă. Așa cum știam amândouă, existau șanse foarte mari ca, în secunda aia, James să vrăjească o gagică indie-rock, care i s-a aruncat probabil în brațe în timpul cântării din deschiderea concertului. Slăbiciunea lui pentru genul ăsta de tipe fusese unul dintre factorii care precipitaseră despărțirea noastră. — N-o să-ți pară rău, Claire, a exclamat Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu apă aflat Într-un echilibru precar, care, În clipa În care am deschide ușa, ni s-ar vărsa În cap. Ce vacă ! spune Lissy În timp ce eu mă Întind să-l iau. Aseară mi-am pierdut nu știu câte ore ca să-i vrăjesc pe toți ăia care au sunat-o că nu e acasă, și nici măcar nu mi-a mulțumit. Așteaptă până pun paharul jos În siguranță, după care deschide ușa. — Gata ? — Gata. Lissy trage aer În piept adânc, după care deschide ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mama a reușit sa ne mobilizeze pe toți pentru un transport de prune brumării de magiun din Obor, unde asistaserăm la doborârea de pe soclu a țăranului monstruos revoltat. Sunt ani de zile de când în piața asta mă pierd de mama, vrăjit de muzica tare din stație. Mă trezesc în furnicarul care bântuia „cea mai mare piață din sud-estul Europei“ (așa spune unchiu’ Tony) înconjurat numai de sacoșele burdușite, trebuia să prind puteri pentru târârea lor până acasă, „puteri“ care nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ușa, mă simt și mai amețită. O, Doamne. E mai decât credeam. Muzica bubuie în boxe, fetele se vântură sub reflectoare, iar tipi îmbrăcați foarte la modă, cu tricouri polo și șepci negre, înmânează pungi cu cadouri. Mă uit ca vrăjită în jur: n‑am văzut în viața mea atâtea farduri. Șiruri întregi de rujuri. Șiruri întregi de lacuri de unghii. În toate culorile curcubeului. Și uite, sunt și niște scăunele pe care poți să stai și să încerci tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
iar. Cum am putut fi atât de tâmpită? Cum am să mai îndrăznesc vreodată să dau ochii cu cineva? Mă simt de parcă, din momentul când am ajuns la New York, aș fi fost cu un montagne russe dement. Ca o călătorie vrăjită în lumea Disney, în care, în loc să vâjâi prin spațiu, am vâjâit prin magazine, hoteluri, interviuri și mese de afaceri, înconjurată de lumini, strălucire și voci care‑mi spuneau că o să fac senzație. Iar eu n‑am avut nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
eroină, Zi-zhen, încearcă să-l omoare. Deși mai târziu Mao se va comporta ca un împărat și își va lua multe concubine, în 1938 el este modest și umil. E un bandit fără un ban și încearcă să cucerească fata vrăjind-o cu mintea și viziunea lui. Într-o zi, garda lui vine și-mi lasă o mostră din scrierile lui, un nou poem pe care l-a compus în noaptea precedentă. El vrea comentariile mele. Despăturesc hârtia și aud cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui Mao de a se adapta la schimbările emoționale îl ține în siguranță în toată această perioadă. Nu-l văd să sufere din cauza vreunui regret. E convins că lipsa de inimă este prețul pe care trebuie să-l plătească. Ea vrăjește publicul. Cinci sute de mii de Gărzi Roșii din întreaga țară se află sub comanda ei. Sunt mult mai puternici decât soldații. Au spiritul liber și sunt creativi. Mitingul ține cinci ore. Se încheie cu ridiculizarea bărbaților, după care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
hârtiilor, arătând cu mult mai cocoșat decât îl făcea scolioza. Atunci când se simțea bântuit de imaginație, potrivea câteva rime. Dar asta i se întâmpla destul de rar. De obicei meșterea tot felul de mașinării și mecanisme, experimenta ultimele teorii sau citea. Vrăjit de noile descoperiri științifice, Nicolae urmărea cu interes evenimentele politice și credea cu tărie că secolul al nouăsprezecelea va fi un secol al exploziilor. Prima dintre acestea zguduise deja întreaga lume. Cea mai mare dintre revoluțiile europene călcase în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu era proastă. Știa cum merge jocul și avea întotdeauna grijă să arate fantastic pentru soțul ei. Pentru el, era important să aibă o femeie frumoasă la braț, atunci când mergea la diverse întâlniri de afaceri, o femeie care să-i vrăjească clienții cu frumusețea ei uluitoare și conversația inteligentă. Julia era mereu atentă să se documenteze de pe internet asupra subiectului zilei, astfel încât să pară la curent cu ceea ce trebuia, în fața cui trebuia. La o petrecere de înalt nivel, extrem de fițoasă, Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Lesley, e viața ta, e slujba ta, OK? spuse Rachel. Dar Sam are dreptate. Nu te apropia de Derek. Nu face deranjul. — Dar nu e corect! protestă ea. Ce treabă are cu slujba mea faptul că Derek Încearcă să mă vrăjească? — Aș avea și eu o curiozitate În legătură cu o chestie măruntă, am spus eu. Se Întâmplă cumva să fii singurul copil răsfățat al unor părinți peste măsură de iubitori care ți-au făcut toate mofturile? — Mami și tati s-au purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am rumegat dilema, care suna astfel: date fiind opțiunile, ar fi bine să aleg ceva elegant, indicând astfel faptul aș fi suficient de prezentabilă ca să iau parte la cocktailuri, unde aș putea să vorbesc despre lucrările mele și să-i vrăjesc pe viitorii clienți? M-am oprit o clipă asupra unui costumaș de pânză albastră pe care-l cumpărasem de la Jigsaw, la reducere; de fapt, nu purtasem niciodată ambele piese În același timp, dar poate că ăsta era momentul potrivit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
capătu’ străzii e un război din care poți pleca pentru a intra aici. — Și pe urmă ieși de aici și te Întorci În război. — Ce-ai zice de-o fată? SÎnt două americance la Florida. Corespondente de război. Poate-o vrăjești pe una. — N-am chef să stau să vorbesc cu ele. SÎnt prea obosit. — Uite, la masa aia din colț sînt două maure din Ceuta. Le privi. Amîndouă erau Închise la culoare și cu părul vîlvoi. Una era grasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se lăuda cu succesul lui în intermedierea contractelor de fuziune, cu Jaguarul din dotare, cu talentul său în materie de cricket sau - de ce nu? - cu scula lui. Oricum, altceva nu cred că mai știe. S-a dus pe urmă să vrăjească două fetișoare de teapa lui, pe nume Flopsy și Mopsy (nu fabulez!), care par să-i savureze poantele inteligente. Judecând după gesturile lui, trebuie să fi ajuns la subiectul de discuție numărul patru. Aș vrea să vorbesc cu Daisy, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de rubin, Criști contorsionați de suferință, cu picioarele roșii de hemoragie. Într-o fulgerare de aur din barocul târziu, am văzut Îngeri cu fețe etrusce, grifoni romanici și sirene orientale care se ițeau din capiteluri. Mă preumblam pe străzi străvechi, vrăjit de numele lor ce păreau niște cântece, Rua da Agonia, Avenida dos Amores, Travessa de Chico Diabo... Mă nimerisem la Salvador În epoca În care guvernul, sau cine Îl reprezenta, tocmai curăța vechiul oraș, expulzând din el miile de bordeluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar drăculeții voștri cred În el, am luat scapularul de la Carmel și i-am făcut contrasemn, envoûtement retourné, uite-așa. Abatele dumneatale, l-au făcut să joace tontoroiul, na!” Vedeți, vedeți?”, gâfâia Bramanti, „vedeți că el e cel care face vrăji?” „Domnilor, gata, ajunge”, zise Agliè, Înțelegător, dar ferm. „Acum ascultați-mă pe mine. Știți cât de mult apreciez planul cunoașterii acestei reexaminări de ritualuri depășite, și pentru mine biserica luciferiană sau ordinul Satanei sunt la fel de respectabile, dincolo de diferențele demonologice. Cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]