2,142 matches
-
ascultător decât să vizeze cu ochii deschiși în beznă, așa cum știe el s-o facă, până la ivirea zorilor. Precum a spus Vrăjitorul. *** Pentru că nu e încă un om împlinit i se spune "Omulețul". Dar știe că îi va fi urmaș Vrăjitorului la conducerea tribului. Și porecla nu-l supără. Deși de copil a trecut sub aripa și în grija acestuia, Mama i-a rămas o ființă iubită, lângă care se simte bine și acum. Aproape matur, se îngrijește la rândul lui
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
unde cele două ape sunt foarte aproape una de alta. E un fel de cumpănă între ele, un mal înalt, din care izvoarele Apei care Curge mușcă mereu, apropiindu-se pe nesimțite de Apa Mare care Dă Nori. Este ceea ce Vrăjitorul i-a explicat Ucenicului. Ceea ce și el aflase de la moșii și strămoșii lui. Și așa, din om în om, pricepuseră cum cele două ape se apropie puțin câte puțin, ghicind astfel că va veni și o zi când ele se
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
așa, din om în om, pricepuseră cum cele două ape se apropie puțin câte puțin, ghicind astfel că va veni și o zi când ele se vor uni, cumva. Zi a cărei apropiere o pândeau și o temeau acum și Vrăjitorul și Omulețul, ucenicul lui, așa cum le fusese rânduit. La toate astea se gândea și le visa cu ochii deschiși, așa cum îi era obiceiul. Se afla într-o astfel de zi de pândă, cuibărit la soare, cu fața către miazăzi, pe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
care îi tremurau, Omulețul a înțeles mai bine cum face Apa care Curge să se apropie de coada Apei care Dă Nori. Întors la peștera tribului, cu gura ei pe peretele de stâncă de deasupra Apei Mari, i-a povestit Vrăjitorului, cu vorbe multe, ceea ce văzuse. Înțelegând acesta că i se dezvăluise Ucenicului ceea ce el așteptase și pândise toată viața, a socotit că a venit vremea să-l facă cunoscut tribului ca urmaș al său. Seara, când toți cei de pe afară
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
mijlocul a fost umplut cu ocrul, din cel mai greu de aflat. Și așa l-a legat de șirul Moșilor ce urmăriseră, viață după viață, mersul încet dar negreșit al contopirii Apelor. *** După o noapte de nesomn și așteptare, Moșul Vrăjitor și ucenicul lui se află acum în drum spre coada Apei Mari, urmați de mai toți bărbații tribului. E o primăvară timpurie, cu un vânt călduț dinspre Soare-Apune care a împins și a adunat ghețurile de pe fața Apei Mari către
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
genetic” pentru G. Mendel, „vitalismul medical”, „endogenul” pentru Moebius etc). 5) Modelul aditiv consideră boala ca pe o „prezență străină” care a penetrat în interiorul persoanei umane. Această prezență este legată de o acțiune agresivă deliberată a unui „adversar” al bolnavului (vrăjitor, deochi, practici magice etc). În acest caz boala este trăită ca o „prezență” a unui obiect care nu a mai existat pâînă la data îmbolnăvirii și care, prin îmbolnăvire (acțiunea malefică indusă), a fost implantat în corpul bolnavului. Asemenea exemple
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nici o critică. Aceste modele sunt reprezentate prin personalități exaltate (lideri politici, reformatori religioși sau moraliști), personalități captative (staruri, vedete, idoli de cinema etc.), personalități mesianice, salvatoare (cu rol profetic), personalități enigmatice (vindecători, traumaturgi, persoane dotate cu forțe benefice sau malefice, vrăjitori, terapeuți bioenergeticieni etc.), în fine personalități oculte (diavolul, forțele răului, extratereștrii, organizații oculte mondiale etc.). Aceste modele umane de referință, exemplare, ajung să exercite o presiune extrem de puternică, directă și permanentă asupra maselor de indivizi, care vor fi dominați de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
construită pentru figuri mitice și istorice precum Orfeu, Pitagora, Socrate, Porfirius, Raymundus Lullus, Paracelsus și Pico della Mirandola, cărora le erau alăturați și „nevăzuții”. Dar efectul a fost invers decât cel scontat. Parizienii credeau în zvonul că „invizibilii” ar fi „vrăjitori” - și Naudé nu a făcut altceva decât să-l confirme. Astfel încât, când s-a întors la Paris, Descartes s-a pomenit într-un ocean de suspiciune. Ce făcuse el oare în timpul peregrinărilor sale prin Moravia, Boemia, Silezia? Nu cumva aderase
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cu Andrei Ivanovschi); V.G. Korolenko, Muzicantul orb, București, 1951 (în colaborare cu Isabella Dumbravă), Opere alese, București, 1953; A. S. Pușkin, Poezii, București, 1953, Povestea pescarului și a peștișorului, București, 1954; L.N. Tolstoi, După bal, București, 1953; Thomas Mann, Mario și vrăjitorul, pref. Alfred Margul Sperber, București, [1955], Lotte la Weimar, București, 1964, Moartea la Veneția, pref. Eugen Schileru, București, 1965 (în colaborare cu Lazăr Iliescu); Friedrich Schiller, Don Carlos, infante de Spania, București, 1955; Jules Vallès, Jacques Vingtras, I-III, pref.
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
încăierare între nuntași, ce ar putea aminti de spectacolul grotesc stârnit de Mefisto în pivnița lui Auerbach. După spargerea nunții îi însoțește pe Emil și pe Viviana în locuința ei, unde își dezvăluie și virtuți de hipnotizator. Cu complicitatea gazdei vrăjitorul face cu soldatul-student ce vrea. În final îl determină să plece în plină noapte, fără ca ea să încerce serios să îl rețină. Când, peste câteva zile, o caută la telefon, o voce de bărbat (probabil a lui) îl îndeamnă să
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
ordinea ei, pref. trad., București, 1995 (în colaborare). Repere bibliografice: Ioan Buduca, „Zbor în bătaia săgeții”, LCF, 1995, 22; Gabriel Liiceanu, [„Zbor în bătaia săgeții”], „22”, 1995, 24; Adrian Mihalache, Noua figură a intelectualului, LAI, 1995, 26; Ioana Pârvulescu, Ucenicul vrăjitor, RL, 1995, 31; Cornel Ungureanu, Patapievici - spectacol nonstop, O, 1995, 9; Ierunca, Semnul, 100-102; Ovidiu Nimigean, Patetica dlui Patapievici, „Timpul”, 1996, 8; George Pruteanu, Eseurile împotrivirii, „Dilema”, 1996, 173-174; Liviu Antonesei, În jurul „cazului” Patapievici, „Sfera politicii”, 1996, 40; Gheorghe Grigurcu
PATAPIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
în cartea de eseuri Dorință și sinapsă (1992), pe care autorul o numește, în antologia Profetul la marginea imperiilor (2000), studiu de interferență. Alt segment al liricii lui este reprezentat de volumele Astrul cojilor de ou (1982), tripticul Falii (1983-2000), Vrăjitorii marelui vid (1997) și de Legenda (1998). Aici textele joacă rolul unor nuclee care, deși sunt marcate prin titluri, alcătuiesc poeme ample, unitare semantic. În culegerea de însemnări de călătorie Drumuri prin Moldova (1987), scriitorul nu își dezminte vocația: imaginile
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
de ou, Vaslui, 1982; Falii 1, Iași, 1983; Cabinetul doctorului Apollon, București, 1984; Tihna scoicilor, Iași, 1985; Falii 2, Iași, 1986; Drumuri prin Moldova, București, 1987; Căruța cu nebuni, Iași, 1992; Dorință și sinapsă, Iași, 1992; Mișcarea cerească, Iași, 1993; Vrăjitorii marelui vid - Magicians of the Emptiness, Iași-Springfield, 1997; Legenda, Iași, 1998; Falii 3, Iași, 2000; Profetul la marginea imperiilor, București, 2000. Traduceri: Antonietta Dell’Arte, Bagheta magică, Iași, 1995; Luigi Attardi, Nonsens, Iași, 1995; Souleiman Awwad, Între trandafiri și cer
PENDEFUNDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288753_a_290082]
-
la alta, de la o personalitate la alta. Cadrul analizat se lărgește mult atât spre vestul, cât și spre estul Europei. Sunt înregistrate, în epoca de după creștinare, actele de pedepsire a persoanelor care se ocupau de magie. Ample capitole prezintă apariția vrăjitorilor, inițierea lor, bestiarul demonic, plantele și ingredientele magice, instrumentarul casnic, principalele forme de magie și de farmece. O. este preocupată și de cercetarea mitologiei, ca în Mitologie comparată (1998) și Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară (1998). Primul studiu înfățișează
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
cu greu ar putea fi înțeleasă de o alta ce trăiește într-un cadru cultural în care un asemenea sentiment lipsește cu desăvârșire. Nu putem înțelege ce se petrece în mintea unui șaman căzut în transă sau în cea a vrăjitorului tribului Bororo, luptându-se cu spiritele răuvoitoare. Rezultatele obținute prin metoda comprehensiunii nu sunt verificabile. Ele pot fi doar estimate ca rezonabile, verosimile, dar nu există nici un criteriu clar de validare a lor. Metoda ca atare este mai mult ceea ce
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
discreția, decența, distincția și generozitatea. P. se vrea și un Zarathustra, conștient de propria valoare, un învingător cu „sistem”, care vrea să se impună, să domine și să cucerească, dar un Zarathustra al iubirii, un războinic al binelui, un ortodox vrăjitor al lumii, care visează „o revoluție a sensibilității, a emoției, a simțirii”, „umanizarea” unei lumi „dezumanizate” de „înstrăinare”, „nesimțire”, „lehamite”, boli grave ale lumii în care trăim. Salvarea este tot iubirea: iubirea care vrăjește, care transformă, nu doar individul - „iubirea
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
București, 1998; Vargarnas himlafärd [Lupii urcă în cer], tr. Inger Johansson, Stockholm, 1981; ed. București, 1993; Casa de fum, Stockholm, 1982; En solitär egoists dagbok [Jurnalul unui egoist solitar], Stockholm, 1982; Kvinnans spegel [Oglinda femeii], Stockholm, 1986; Trollkarlen från Gallipoli [Vrăjitorul din Gallipoli. Jurnal 2], Stockholm, 1986; Trädet i blåsten [Arborele în vânt], Stockholm, 1987; [Regina străzii], Stockholm, 1988; ed. tr. Diana Alexandru, pref. Dan Cristea, București, 1997; Fågelmannen [Omul pasăre], Stockholm, 1991; Ljus mot ljus [Lumină din lumină], Stockholm, 1993
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
acesta se află de obicei într-o situație de inferioritate (este sărac, de nivel social inferior, considerat prea puțin inteligent, cel mai mic dintre frați și disprețuit de aceștia). El reușește însă să treacă de obstacolele cele mai variate: fantome, vrăjitori și zâne rele, dragoni și animale feroce. Tema romanului familial apare adesea în basme. Copii de sânge regesc sunt furați, apoi găsiți de oameni simpli și abia mai târziu își descoperă adevărații părinți. Tovarășul imaginar este de obicei un animal
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
stânga. Într-o carte târzie, Hârca piratului. Peisaje dunărene (1957), dincolo de comentarii și epicizări mediocre, dialoguri imaginare, tonul vag festivist, răzbat imagini pregnante ale reporterului de altădată: Delta mirifică - o Amazonia locală - sau haloul fantastic al dostoievskianului Igor Radomirski, ultimul „vrăjitor” de albine de la Isaccea. O figură a secolului al XX-lea, „însuși reporterul” (Geo Bogza), B.-F. rămâne egalul marilor jurnaliști ai lumii moderne. SCRIERI: Cinci zile printre leproși, pref. D-rul Ygrec, București, [1929]; Orașul măcelului, pref. A. L. Zissu
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
fel în destinele breslei scriitoricești. Discret, de-a dreptul solitar, a resimțit „indexarea” sa pentru România - hotar de răsărit al Europei (1943) ca pe o posibilă amenințare, și, ca atare, a preferat retragerea, de fapt, recluziunea. În volumele Endymion și Vrăjitorul apelor (1942), se simt, așa cum s-a remarcat, influențe din lirica blagiană, dar și din poezia romantică germană din sau cea rilkeeană. Delicatețea, suavitatea, sensibilitatea, uneori exacerbată sunt doar câteva dintre caracteristicile versurilor lui C., extrem de cizelate, de „lucrate”, fără ca
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
ceasuri, întinsele-amare” ( Poetul). Ca autor al antologiei 13 poeți - 13 poezii de dragoste (1943), C. rămâne același poet sensibil, receptiv însă și la producțiile lirice ale confraților, dovedindu-și astfel, încă o dată, generozitatea, dar și modestia. SCRIERI: Endymion, București, 1937; Vrăjitorul apelor, București, 1942; România - hotar de răsărit al Europei, București, 1943; Pasărea de foc, Iași, 1973. Antologii: 13 poeți - 13 poezii de dragoste, cu 13 portrete de Neagu Rădulescu, București, 1943. Repere bibliografice: Vintilă Horia, Despre poezia lui Ovid Caledoniu
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
1943. Repere bibliografice: Vintilă Horia, Despre poezia lui Ovid Caledoniu, „Front literar”, 1937, 10-11; O. Papadima, „Endymion”, G, 1937, 5; G. Călinescu, „Endymion”, ALA, 1937, 858; Mihail Chirnoagă, Medalioane lirice: Vintilă Horia și Ovid Caledoniu, „Pământul”, 1938, 184; Dan Petrașincu, „Vrăjitorul apelor”, VAA, 1942, 465; Pompiliu Constantinescu, „Endymion”, „Vrăjitorul apelor”, VRA, 1942, 660; Virgil Ierunca, „Vrăjitorul apelor”, TIL, 1942, 866; Ion Șiugariu, „Vrăjitorul apelor”, RFR, 1942, 8; Ulysse, Catalog, „Tribuna poporului”, 1944, 37; Const. Ciopraga, „Pasărea de foc”, CRC, 1973, 46
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
Ovid Caledoniu, „Front literar”, 1937, 10-11; O. Papadima, „Endymion”, G, 1937, 5; G. Călinescu, „Endymion”, ALA, 1937, 858; Mihail Chirnoagă, Medalioane lirice: Vintilă Horia și Ovid Caledoniu, „Pământul”, 1938, 184; Dan Petrașincu, „Vrăjitorul apelor”, VAA, 1942, 465; Pompiliu Constantinescu, „Endymion”, „Vrăjitorul apelor”, VRA, 1942, 660; Virgil Ierunca, „Vrăjitorul apelor”, TIL, 1942, 866; Ion Șiugariu, „Vrăjitorul apelor”, RFR, 1942, 8; Ulysse, Catalog, „Tribuna poporului”, 1944, 37; Const. Ciopraga, „Pasărea de foc”, CRC, 1973, 46; Al. Raicu, Ovid Caledoniu, RL, 1974, 4; Micu
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
Papadima, „Endymion”, G, 1937, 5; G. Călinescu, „Endymion”, ALA, 1937, 858; Mihail Chirnoagă, Medalioane lirice: Vintilă Horia și Ovid Caledoniu, „Pământul”, 1938, 184; Dan Petrașincu, „Vrăjitorul apelor”, VAA, 1942, 465; Pompiliu Constantinescu, „Endymion”, „Vrăjitorul apelor”, VRA, 1942, 660; Virgil Ierunca, „Vrăjitorul apelor”, TIL, 1942, 866; Ion Șiugariu, „Vrăjitorul apelor”, RFR, 1942, 8; Ulysse, Catalog, „Tribuna poporului”, 1944, 37; Const. Ciopraga, „Pasărea de foc”, CRC, 1973, 46; Al. Raicu, Ovid Caledoniu, RL, 1974, 4; Micu, Scurtă ist., II, 11, 48; Dicț. scriit
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]
-
Endymion”, ALA, 1937, 858; Mihail Chirnoagă, Medalioane lirice: Vintilă Horia și Ovid Caledoniu, „Pământul”, 1938, 184; Dan Petrașincu, „Vrăjitorul apelor”, VAA, 1942, 465; Pompiliu Constantinescu, „Endymion”, „Vrăjitorul apelor”, VRA, 1942, 660; Virgil Ierunca, „Vrăjitorul apelor”, TIL, 1942, 866; Ion Șiugariu, „Vrăjitorul apelor”, RFR, 1942, 8; Ulysse, Catalog, „Tribuna poporului”, 1944, 37; Const. Ciopraga, „Pasărea de foc”, CRC, 1973, 46; Al. Raicu, Ovid Caledoniu, RL, 1974, 4; Micu, Scurtă ist., II, 11, 48; Dicț. scriit. rom., I, 424-425; Popa, Ist. lit., II
CALEDONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286012_a_287341]