981 matches
-
Bălăceanu-Stolnici. Primul dintre ei, membru important al Școlii Gusti, considera magia ca pe un corpus de elemente afective și spirituale la care participă o întreagă comunitate. Este asemenea unei lumi de fantasme care funcționează pentru o întreagă unitate socială. Or, vrăjitoria ar cuprinde tocmai ansamblul tehnicilor pragmatice de introducere în jocul social al mentalității magice. Pe scurt, vrăjitoria ar fi magia în acțiune. Vrăjitorii ar fi elita spirituală a comunității la care recurg deseori oamenii în situații grele, ultime, marcate de
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
afective și spirituale la care participă o întreagă comunitate. Este asemenea unei lumi de fantasme care funcționează pentru o întreagă unitate socială. Or, vrăjitoria ar cuprinde tocmai ansamblul tehnicilor pragmatice de introducere în jocul social al mentalității magice. Pe scurt, vrăjitoria ar fi magia în acțiune. Vrăjitorii ar fi elita spirituală a comunității la care recurg deseori oamenii în situații grele, ultime, marcate de o maximă gravitate. O remarcă specială ar fi că nu se întrevăd urme de malițiozitate sau negativitate
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Vrăjitorii ar fi elita spirituală a comunității la care recurg deseori oamenii în situații grele, ultime, marcate de o maximă gravitate. O remarcă specială ar fi că nu se întrevăd urme de malițiozitate sau negativitate în paginile lui Pavelescu despre vrăjitorie. De o cu totul altă părere este însă Constantin Bălăceanu-Stolnici. În Dialoguri despre cele văzute și cele nevăzute, academicianul român scrie că "magia față de vrăjitorie este ca muzica simfonică (și în genere cea cultă) față de muzica populară"29. Veritabilii magicieni
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
fi că nu se întrevăd urme de malițiozitate sau negativitate în paginile lui Pavelescu despre vrăjitorie. De o cu totul altă părere este însă Constantin Bălăceanu-Stolnici. În Dialoguri despre cele văzute și cele nevăzute, academicianul român scrie că "magia față de vrăjitorie este ca muzica simfonică (și în genere cea cultă) față de muzica populară"29. Veritabilii magicieni au fost (și sunt) minți cultivate, care cunosc simbolistica textelor sacre și scrierile esoterice. Sunt printre puținii care le și interpretează corect. "Vrăjitoarele în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
decolonială, ediție originală 2014, traducere din limbile engleză și spaniolă de Ovidiu Țichindeleanu, Editura Ideea Desing & Print, Cluj-Napoca, 2014. Mcguire, William, "Eranos", în Echinox, nr. 1-2-3, 1996. Nicolaescu, Sergiu, Un senator acuză, Editura Pro, București, 1996. Pop-Curșeu, Ioan, Magie și vrăjitorie în cultura română. Istorie, literatură, mentalități, Editura Polirom, Iași, 2013. Raiha,Valentin, În decembrie'89 K.G.B. a aruncat în aer România cu complicitatea unui grup de militari, Editura Ziua-Omega Press Investment, București, 1995. Raiha,Valentin, Revoluția română și jocul serviciilor
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ritualuri magico-religioase, Iași, 1998; Monica Budiș, Microcosmosul gospodăresc. Practici magice și religioase de apărare, București, 1998; Marianne Mesnil, Etnologul, între șarpe și balaur; Assia Popova - Marianne Mesnil, Eseuri de mitologie balcanică, București, 1997; Antoaneta Olteanu, Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat, București, 1999. Nu în ultimul rînd amintesc excelenta carte a Otiliei Hedeșan, Șapte eseuri despre strigoi, Timișoara, 1999, din păcate insuficient difuzată; Ion Taloș, Gândirea magico-religioasă la români. Dicționar, București, Editura Enciclopedică, 2001; Constantin Eretescu, Fata Pădurii
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Constantin Eretescu, Fata Pădurii și Omul Nopții. În compania ființelor supranaturale, București, Editura Compania, 2007; Cristina Gavriluță, Socioantropologia fenomenelor divinatorii, Editura Institutul European, Iași, 2010. De referința pentru o abordare interdisciplinară, aproape exhaustivă, este cartea lui Ioan Pop-Curșeu, Magie și vrăjitorie în cultura română. Istorie, literatură, mentalități, Editura Polirom, Iași, 2013. 29 Constantin Bălăceanu-Stolnici, op. cit., p. 260. 30 Ibidem. 31 Jean Servier, op. cit., p. 58. 32 Paul Diel, Divinitatea. Simbolul și semnificația ei, Editura Institutul European, Iași, 2002, p. 114. 33
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cutărui sfînt tămăduitor, fie descîntecelor unui * descîntător. Or, dacă Biserica spune că boala este o pedeapsă trimisă de Dumnezeu pentru a-i pedepsi pe oameni pentru păcatele lor și încurajează cultul sfinților, tot ea condamnă recurgerea la vrăjitori; represiunea împotriva vrăjitoriei va deveni violentă o dată cu începutul secolului al XIV-lea și mai ales la sfîrșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Practicile. Practicile pe care le antrenează aderarea la creștinism se observă pretutindeni. Unele sînt obligatorii, ca
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
găsit, într-un început de martie, la Pietrărie. Fulguia. Planșa de pe genunchi era o nebunie. Fulgii aterizau, mari și grei, pe hîrtie și, topindu-se, dispersau necontenit culoarea, fluidizînd, abstractizînd desenul atît de material, de concret. Ce-l mai amuza vrăjitoria asta! Rîdea cu gura lui de zmeu tabagic, iar marele amfiteatru de stînci îi amplifica rîsul ca-n basme. Nefericitul Craiu rîzînd... Goi, cu Mercedesul alături, din care ies, bubuind, ritmurile lumii, și-au ales, pentru asfințitul ăsta otrăvitor, platoul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trucînd enciclopedic), în titlul la fel de celebru al lui Irving Stone: Agonie și extaz. 9 noiembrie Pictori care n-au ieșit, o viață, din ulița lor. Dacă la enigmaticul Chardin (1699-1779), despre pictura căruia Diderot spunea că nu pricepe nimic din "vrăjitoria asta", dacă la acesta situația nu ne miră, "interioarele" francezului, ca și ale maeștrilor flamanzi sugerîndu-ne oricum claustrarea, la Utrillo (1883-1955) aceeași situație pare cumva paradoxală, pictorul revendicîndu-se din plainair-iști, din "dependenții" de natură. Plimbăreții. Ei bine, marele consumator de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu boruri enorme, marcate de panglica albastră. Trecerea printre fotolii, pînă la locul ei, trebuia să fie vizibilă, șocantă. În sala în care majoritatea melomanilor era una discret-rafinată. Neîndurătoare, la o adică. În stagiunea următoare, dusă a fost. Atacase altceva: vrăjitoria. Uitase de speculațiile scrise, uitase de Filarmonică. Acum, cînd îmi citește palma, o și văd trecînd la... hipism. Altcineva, imediat după '90, deschisese, în plin centru, primul magazin de birotică. Arătînd excelent și printre ai cărei vînzători fete și băieți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Tours, un Rembrandt modest (totuși, un Rembrandt).Iată spre ce. O singură obsesie, majoră, după ieșirea din clădire, după trecerea zilelor, acută și acum: culoarea lui Velázquez, unică toga bărbatului sfînt a cărui stîngă sprijină toiagul pe umăr: de unde începe vrăjitoria perfectă a faldurilor. O secundă, o secundă doar, mă deranjează mîna (parcă) prea mică, ieșită de sub ultimul fald. (Cîtă impertinență, nu?) Știu prea bine că ocrul tutelar mă va urmări, nevrotic, în sărmanu-mi mare atelier din Armeană. Trotuarele au parfumul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plan orizontal, muntele și arborele (axis mundi) −, în viața privată cotidiană această dimensiune a sacralității se pierde. În același mod, pădurea și pustiul, de la semnificațiile lor creștine inițiale, ca locuri ale ascezei, ajung să intre și sub incidența maleficului (a vrăjitoriei). Pentru imaginarul medieval, propun mai curând o tripletă specializată: un timp aferent religiosului așezat sub semnul pozitiv al divinității, cu topoï aferenți - rai, biserică și grotă christică; un timp laic (al existenței obișnuite și al cotidianului); un timp al religiosului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
De nuptiis Mercurii et Philologiae. București: Ed. Fundației Culturale Române, 1997. ---. "Dioptra". Chițimia și Toma. 66-73. Morel, Philippe. Les grotesques. Les figures de l'imaginaire dans la peinture italienne de la fin de la Renaissance. Paris: Flammarion, 2001. Muchembled, Robert. Magia și vrăjitoria în Europa din evul mediu până astăzi. București: Humanitas, 1997. [1994] ---. Culture populaire et culture des élites dans la France moderne(XVe-XVIIIe siècle). Paris: Flammarion, 1978. ---. O istorie a diavolului. Civilizația occidentală în secolele XII-XX. București: Cartier, 2002. [2000] Murgescu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
P. doi: ...merge... Gh. P. unu: Să nu te iubești trei zile... Gh. P. doi: Trei zile?! Gh. P. unu: Bine..., trei minute... Gh. P. doi: ...Am să încerc... Gh. P. unu: După aceea... (vorbește ca într-un descîntec, sau vrăjitorie...), în șaptea zi a săptămînii, înainte de apusul soarelui, te speli bine, bine de tot..., te îmbraci ci haine curate, ca acum, îți pui lavaliera..., și cînd orologiul va bate ora șapte, intri... într-o sală de teatru..., unde se joacă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dintre antropologia anglo-saxonă și etnologia europeană (John Cole), clivajul de identitate dintre Est și Vest (Marianne Mesnil), tribulațiile sociopolitice ale etnonimelor (Michael Herzfeld), mitul lui Eminescu și mitologia daco-romană (Ioana Bot), antropologia românească avant la lettre (Nicolae Constantinescu), șamanism și vrăjitorie În Europa Orientală (Giovanni Pizza), contextul sociopolitic al elaborării crucilor pictate de la Săpânța (Marinella Lörinczi), analiza etnofolclorică a ritului funerar din Maramureș (Ileana Benga și Oana Benga), semnificațiile identitare ale sarmalei În raport cu ,,civilizația” și ,,cultura” (Vintilă Mihăilescu), etnografia zonelor industriale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Giovanni Pizza face mai Întâi o corelație Între ritualul ,,căderii Rusaliilor” descris de Mircea Eliade (1970) și tarantismul din Puglia studiat de Ernesto de Martino (1961), pe linia definirii unui ,,spirit feminin vrăjitoresc”, urmată și de Marianne Mesnil (1987). Tema vrăjitoriei avea să prilejuiască În anii ’90 un dialog Între istorici și antropologi (colaborarea dintre Carlo Ginsburg și Daniel Fabre este un exemplu În acest sens). Cum o atare temă de studiu intersectează și cu religia, și cu medicina, G. Pizza
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
altă analogie pusă În discuția asupra practicilor vrăjitorești și ,,șamanice” din Europa Orientală Îi aparține lui C. Ginsburg, care compară (1966) pe benandanti-i din Friule cu figura taltos-ului maghiar. G. Pizza menționează aici tipologia propusă de Eva Pócs (1998) cu privire la vrăjitoria din aria europeană centrală și răsăriteană, cu distincția dintre ,,tipul A” (,,vrăjitoarele de vecinătate”, legate de conflicte sociale imediate), ,,tipul B” (,,vrăjitoarele magice”, vindecătoare sau ghicitoare) și ,,tipul C” (,,vrăjitoarele supranaturale”, ,,nocturne”). O concluzie a autorului În această dezbatere este
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociale imediate), ,,tipul B” (,,vrăjitoarele magice”, vindecătoare sau ghicitoare) și ,,tipul C” (,,vrăjitoarele supranaturale”, ,,nocturne”). O concluzie a autorului În această dezbatere este refuzul de a considera șamanismul drept o ,,fază istorică” În originea sabatului și a ,,figurilor nocturne” ale vrăjitoriei din aria amintită. Marinella Lörinczi Își propune să clarifice contextul originar al apariției ,,Cimitirului vesel” de la Săpânța, declarat ,,muzeu” Încă din anii ’70. Autoarea constată ,,aspectul sever și artificial” al cimitirului vesel (aliniat), față de vechiul cimitir din sat, care, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dovadă foarte minunată a dumnezeirii Mântuitorului: care dintre oamenii de odinioară - fie el om simplu, sau vrăjitor, sau tiran, sau împărat - a putut lua sarcina să lupte împotriva întregii închinări la idoli și a toată oastea drăcească și a toată vrăjitoria și a toată înțelepciunea elinilor, care erau atât de tari și înfloreau și înfricoșau pe toți, și să se împotrivească cu o unică pornire tuturor, ca Domnul nostru, Fiul adevărat al lui Dumnezeu, Care dând pe față în chip nevăzut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pornire tuturor, ca Domnul nostru, Fiul adevărat al lui Dumnezeu, Care dând pe față în chip nevăzut rătăcirea fiecăruia, îi atrage pe toți oamenii de la toate, încât unii calcă în picioare idolii cărora li se închinau, alții ard cărțile cu vrăjitoriile de care se minunau, iar în locul înțelepților aleg tâlcuirea Evangheliilor; pe cei cărora mai înainte li se închinau îi părăsesc, iar lui Hristos celui răstignit, de Care râdeau, I se închină, mărturisindu-L ca Dumnezeu; și așa numiții de ei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. VI, XLIV, în PSB, vol. 15, p. 141) „De când au început oamenii să părăsească credința în idoli, dacă nu de când a venit Dumnezeu-Cuvântul cel adevărat la oameni? De când au început să înceteze pretutindeni vrăjitoriile, dacă nu de când S-a arătat pe pământ Mântuitorul? De când au început să fie disprețuiți așa numiții de poeți zei și eroi, ca niște simpli oameni muritori, dacă nu de când Domnul a săvârșit biruința asupra morții și de când a făcut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
n. s. 102, p. 141) 43 a fost disprețuită înșelăciunea și nebunia dracilor, dacă nu de când Puterea și Cuvântul lui Dumnezeu, Care e și Stăpânul tuturor acestora, pogorând pentru slăbiciunea oamenilor, S-a arătat pe pământ? De când meșteșugul și școlile vrăjitoriei au început să fie părăsite, dacă nu de când s-a produs arătarea dumnezeiască a Cuvântului între oameni? Și peste tot, de când a înnebunit înțelepciunea elinilor, dacă nu de când Înțelepciunea cea adevărată a lui Dumnezeu S-a arătat pe pământ?44
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
așteptau la o adevărată efuziune a puterii divine manifestată prin vitalitate și fertilitate (cf. modalitate inversă în Is 47,9: „Pierderea copiilor și văduvia ți se vor întâmpla în aceeași zi; vor cădea asupra ta cu putere mare în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descântece”). Printre sutele de amulete găsite, le putem aminti aici pe cele cu chipul lui Sachmet „cel puternic”, divinitate egipteană reprezentată printr-o femeie cu cap de leu, cu calități apotropaice împotriva forțelor rele și a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
activiștilor proprii, vizînd probabil maximizarea beneficiului. 10 Pozițiile refractarilor Pentru Denis de Rougemont, naționalismul reprezenta "un om care se teme să nu piardă o putere magică ce de fapt nu există"388. Dar oare toți europenii au căzut pradă acestei vrăjitorii? N-au existat printre ei și refractari, la nivel de individ ca și la nivel de colectivitate, care s-au sustras pasiunii naționaliste? Nu există refractari și astăzi chiar, cînd orientarea europeană încurajează cucerirea de noi identități cetățenești simultan cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]