136,121 matches
-
că e gata oricînd să se supună unei expertize psihiatrice aflăm din ROMÂNIA LIBERĂ. În eventualitatea unui proces, observă COTIDIANUL, Ristea Priboi ar fi acoperit de blocajul din CNSAS. În privința atitudinii lui Ristea Priboi, să ne amintim că șI în vremea cînd a fost dovedit că s-a ocupat de ascultarea "Europei Libere", acesta a emis un comunicat în care se jura că e nevinovat. Acum însă, Priboi ar putea intra în pușcărie pentru că a mințit Parlamentul, dacă se dovedește că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
manifestă ea în registrul dramatic al operei sale - Artă narativa a "Scrisorii pierdute"). Un motiv pentru reluarea unor teme caragialiene din perspective diferite, "oblice", este sugerat de autorul însuși în Arta compoziției din 1983: Cine mai percepe astăzi, ca în vremea premierelor absolute, știința dramaturgului de a trezi și întreține curiozitatea, de a crea suspensii și de a rezervă surprize, de a produce lovituri de teatru, când aproape orice ins care pășește în sala de spectacol cunoaște piesă pe dinafara? (...) Remediul
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
de supraviețuirea lui; și nimeni nu este mai departe de sinucidere decât cel pregătit să supraviețuiască. Conștiința e o achiziție recentă în ordinea naturii și, după cum spunea Jung, aflată încă în faza experimentală. De aceea ea e prima sacrificata atunci cand vremile trec, grele, peste noi. Iar valorile pe care le credeam eterne și pe care spiritul le naște sunt înecate în supă biologică. Fără spiritualitate adevărată, noi nu trăim - supraviețuim, ne perpetuam." O practică foarte răspândită în volumul de față o
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
la altceva decât la îngropat burghezimea, chiaburimea, intelectualimea, popimea, ofițerimea" (ournet.md/Îpaulgoma), și creații prin analogie: "Burtăroșimea" (titlu, în Luceafărul, 43, 1992, 3); "își bat joc de doctorime" (divers.ro / ARHIVA/ 2002). Destul de răspîndit pare a fi în ultima vreme termenul securime, format de la securist (prin substituție de sufix, pentru a evita o formă prea greoaie): "la finele ceaușismului, securimea vehicula în toată capitala zeci de videocasete" (LA&I 33, 2002, 1), "Noua Fostă Securime îi umbla la dosar" (monitorul
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
sînt rele. Toate, de extremă dreaptă ori de extremă stîngă, sînt aberante. Chiar dacă nu în același fel. Și chiar dacă unele trăsături se amestecă în mod aproape inexplicabil. Ceaușismul a fost, de exemplu, un național-comunism pe care l-am socotit multă vreme original, ca o soluție curat românească. Pînă cînd l-am citit pe Czeslaw Milosz și am descoperit că toate comunismele au virat spre dreapta și unele deja din tinerețe. Diferențele există însă și sînt importante. Una se explică așa-zicînd genetic
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
decît un privilegiu, este o adevărată garanție că biruința culturală este posibilă și în teritoriile impure. Proveniți, cu toții, din sistemul de învățămînt interbelic, formați în ambianța universitară dominată de marile nume ale literaturii, istoriei și filosofiei românești, ei prelungesc în vremurile de astăzi, marcate de tehnicism și ideologizate pînă în pragul unui nou dogmatism, largi orizonturi umaniste și o respirație culturală în care pulsează deopotrivă responsabilitatea gravă și jubilația pură. Deși, în enumerarea de mai sus, numele Ameliei Pavel apare la
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
pentru numărătoare, un coridor sufocant, o fotografie de pe noptieră, o vînătoare de fazani...? De semnalat că lansarea acestui Altman în România a marcat aniversarea vîrstei de 30 de ani a vechiului distribuitor numit "RomâniaFilm", care, în strategiile de adaptare la vremurile noi, a încheiat un parteneriat, în materie de distribuție de film străin, cu firma germană ProRom; rămîne de văzut unde se va plasa ștacheta selecției; deocamdată, pachetul anunțat pentru 2002, inaugurat cu Robert Altman, se încheie cu Asoka, gladiatorul Asiei
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
din pliantul publicitar: de ce filmul figurează, printre nominalizările la Globul de Aur, drept "cea mai bună comedie muzicală", de vreme ce nu e nici muzical și nici comedie! Printre altele, aflăm, din acel caiet, și cam ce se întîmpla în lume "pe vremea lui Gosford Park", adică în 1932: Partidul nazist conducea în alegerile din Germania cu 230 de voturi; John Galsworthy a cîștigat Nobel-ul pentru Literatură; pentru prima dată o femeie - Amelia Earhart - a zburat singură peste Oceanul Atlantic; iar în Anglia
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
un vis?")... Descoperi rezonanțe de tragedie antică ("Blestemată fie ziua nenorocită în care te-ai născut!", urlă un tată, într-o dezlănțuire de iubire-ură) în povestea unei crime și a unei răzbunări din America de la începutul anilor '30 (tot "pe vremea lui... Gosford Park", cînd, aflăm, dincolo de Ocean, Congresul înființa Corporația Finanțării pentru Reconstrucție, în vederea stimulării economiei, iar veteranii Primului Război Mondial mergeau la Washington ca să facă lobby pentru bonusuri cash, idee respinsă de Senat!)... O secvență antologică din Drumul spre pierzanie: pe
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
Deeds al lui Frank Capra (din 1935), în care, dincolo de mesajul oricînd stenic "banii n-aduc fericirea", veți constata - comparînd stilul lui Adam Sandler cu stilul lui Gary Cooper și umorul lui Steven Bril cu umorul lui Capra - că "pe vremea lui Gosford Park" totul era, parcă, mai rafinat, chiar și culoarea banilor...
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
comunism: acea persoană trecută de la beznă la lumina alfabetului și având conștiința importanței păstrării păcii. Gândirea abstractă era inutilă în comunism, necesară era doar eficiența practică. Ana Roșculeț realizează astfel destinul absolut al femeii despre care simțul comun afirma, pe vremea ei și astăzi, că este incapabilă de utilizare a emisferei drepte. Ana contrazice astfel implicit ideea lui Schopenhauer (și o dată cu el pe toți misoginii): "Cele mai eminente capete femeiești s-au dovedit incapabile de măcar o singură mare, originală și
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
dintre ei care n-au înțeles regulile jocului s-au văzut puși pe lista neagră. Un exemplu mai apropiat e C.N.S.A.S.-ul. Instituție care, tot așa, trebuia să funcționeze independent și la distanță de presiuni de tot felul. Cîtă vreme aici au fost dați în vileag numai informatori, de preferință cei din partidele istorice, C.N.S.A.S. și-a putut vedea de treabă relativ liniștit. Cînd însă unii membri ai Colegiului acestei instituții au ajuns la concluzia că trebuie făcute publice
Misterele anticorupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14638_a_15963]
-
de departe, ne-am asumat riscul de a ne implica în dezbatere. Mărturisim că am ezitat: dar editorialul d-lui Nicolae Manolescu Cum scriem, în România literară, 38) ne-a adus aminte că, lingvist și filolog fiind, așa cum parafraza pe vremuri Roman Jakobson, nihil linguistici me alienum puto. Cu atît mai mult cu cît, în perioada post-decembrie 1989, despre ortografie și despre schimbarea ei s-a tot scris - deși, cum am mai spus-o, era mai necesar a schimba țara și
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
cu un biet tînăr asistent universitar numit Boris Cazacu, care își permitea să afirme că româna nu e o limbă slavă căreia să i se potrivească alfabetul chirilic! Incultura și ideologia pro-sovietică ascunsă sub numele de "comunism" considera de multă vreme - este drept, cu concursul unor valoroși lingviști români - ortografia din 1932 "naționalistă", latinizantă, deci, opus igne dignum! "Reforma" ortografică este decretată în 1953 și declarată obligatorie prin ucazuri politice! Și de această dată cei care avem astăzi o vîrstă înaintată
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
propunea de-gît-legău în loc de cravată, cuvîntămînt în loc de poetică, stelămînt în loc de astronomie, limbămînt în loc de etimologie, scriemînt în loc de ortografie, rostemînt în loc de prozodie, numerămînt în loc de aritmetică sau descriemîntul pămîntului în loc de geografie. Și mai amintesc de un anume Timoleon Pisani, care, în ziarul Universul de pe vremuri, voia să se renunțe la cuvinte cu sonorități obscene, precum curcan! Este drept, nici unul, nici celălalt, nu erau parlamentari. Pe de altă parte, ar trebui să fie clar: limba a creat-o și a transmis-o, din tată în fiu
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
prindere. Vitalitatea și extravaganța, elaborarea, aluziile culturale, iată principalele virtuți ale acestui roman scris "cu toată orchestra", neevitând emfaza trombonilor. Când te lasă puterile și suflul ce te mână din urmă abia se mai simte, e semn că a sosit vremea mărturisirilor... Așa că se cuvine să ridicăm în slăvi sfârșiturile; ceea ce a fost și nu mai poate fi; ceea ce a fost cum se cuvine și ceea ce nu. Un ultim suspin pentru o lume pierdută... dar și un "ura" de final. Povestea
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
neregulă". Nu își mai găsea odihna (de altfel, în finalul romanului, sfârșește sărind din ce în ce mai sus, sub ochii fiului său Asmaan, nume sugerând cerurile, as-saman. Viața e furie, care ne mână spre înălțimi și adâncuri - iată cât de modern era pe vremuri ironizatul, de către elevii noștri, Coșbuc, adăpat și el la înțelepciunea indiană, cu "o luptă-i viața"!) Dar pulsul pe care Rushdie vrea să-l salveze dintr-o posibilă bruscă uitare (posibilă bruscă și finală pace) e chiar vârful, tensiunea Americii
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
să fie exclus. Ortega își închipuia că omul maselor nu va controla procesul civilizației, că va fi zdrobit de complexitatea evenimentelor. Așa s-a dovedit a fi, dar a durat ceva. în comunism, "omul de rând" a făcut destul de multă vreme față, am spune astăzi. Ortega y Gasset presimțea deja barbaria (lipsa culturii, individualizante), absența standardelor, fascismul care impunea "rațiunea non-rațiunii", forța maselor capabile de a guverna fără să fie capabile de asta, moartea idealurilor, năvala mediocrității, incapacitatea de comunicare (omul
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
Roxana Racaru Istoric de artă, critic, poet, traducător, Ion Frunzetti a scris în ziarele vremii, în perioada 1938-1985, articole, eseuri și analize, reflecții pe marginea artei, literaturii sau a temelor filosofiei și moralei. Volumul Disparate, apărut la Editura Meridiane, al patrulea din seria restituirii scrierilor publicate în periodice, grupează tocmai aceste articole pe teme diverse
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
păgubos, în urma căruia "setea de valori a oamenilor medii se satisface [...] cu străluciri de a doua mînă", refuzîn-du-le astfel participarea la valorile extreme. în texte se perindă, în încercarea de a risipi confuziile, intelectualul (titulatură dăruită cu multă generozitate la vremea scrierii articolului, 1941, și cu mult diminuată ca prestigiu astăzi), poetul (incluzînd atît creatorul, cît și "precupețul de poezie"), scepticul (scepticul român, pierdut în mare parte pe traseul istoriei), diletantul și amatorul (diletant fiind cel care, într-o epocă a
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
în timpuri incerte. Ca semne ale supraviețuirii, acestea fac posibilă amintirea, absolvind de vină ceea ce, din perspectivă absolută, poate părea impardonabil. Pentru delicata situație a intelectualilor care au colaborat ocazional cu Securitatea este găsit un concept: "membri corespondenți" (într-o vreme în care "toată lumea a fost" membru corespondent), "nu poți să judeci global și mai ales nu poți să construiești un concept a priori despre această chestie" (Alexandru Paleologu). Nu este ceva general, ci un număr foarte mare de cazuri individuale
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
al povestirii, decât amenințarea comunismului? Viziunea terifiantă se compune unitar din sintagme cu subînțeles, creatoare de atmosferă imposibilă, din care nu se poate ieși decât pe calea magiei, un fel de magia desperatorum, ca ultimă soluție: "plouase mult cu sânge", "vremurile veneau roșii", "moșierilor li se stârpise până și sămânța", băștinașilor li se "ridicase și cea din urmă țeavă de pușcă", "bestiile se înmulțiră nestingherite". Dar, spaima cea mare e provocată de pagubele imense aduse de "o boală de urs jăcman
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
numită "pre-șaizecistă" (de Gh. Grigurcu). În același timp se mai poate identifica o pastă omogenă de simbolism și expresionism autohton, bine absorbită de "jocurile mari" ale cuvântului. Citite prin anii '50 -'60, poeziile trebuie că se detașau net de creațiile vremii, ștrangulate de presiunile extraesteticului. Citite astăzi, în fața unei generații pretențioase și educate în școala lui N. Stănescu, M. Sorescu, M. Cărtărescu etc., mai găsesc totuși o anume putere de seducție. Unele poezii pot convinge și această generație: Ca într-un
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
fiind preluate disparat în cărți vechi. Datarea protografului și a copiei păstrate a rămas încă nerezolvată (se estimează totuși că data traducerii s-ar plasa în sec. al XVII-lea), la fel și pro-blema localizării, căci manuscrisul a rămas multă vreme inaccesibil. Alexandra Moraru și Mihai Moraru scriu în studiul filologic care deschide volumul: Se crede că scrierea, a cărei tradiție se sprijină pe un protograf grec conservat doar prin copii mult mai recente, ar fi fost alcătuit în Bizanț, probabil
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
generațiile ulterioare preferând expedientele și scrisul-hobby. Până la urmă, și din interviul ca o biografie indirectă, luat de Mihai Drăghici și pus în ultimele pagini ale cărții, ar reieși că acest Constantin Stan, profesor azi la jurnalistică, cenaclist și boem pe vremuri în "Junimea" lui Crohmălniceanu, devine el însuși personaj de reportaj sau portret mai mult sau mai puțin autocreat și impus lumii cititoare, dar rezistent. În 2002 a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii un volum de proză scurtă a lui Marius
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]