4,976 matches
-
el în câteva rânduri la Stelian acasă, pentru a-l iscodi în privința intențiilor cu vânzarea locuinței, promițând că ar fi fost dispus, la o adică, să-i mai achite ulterior o sumă asupra căreia ar fi putut cădea de acord vreo două-trei mii de lei, de exemplu. I-auzi! Cu zece mii de lei vrea rusnacul ăsta să cumpere o casă așa de bună și cu o curte atât de mare?!... se indignă Sever, cu prilejul unei vizite pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
casei. A, ce bine-mi pare!... exclamă cu fals entuziasm huiduma, strângându-l zdravăn, ca să nu poată face nici o mișcare. Ce mai faci, tovarășe Popescu?... De când așteptam să ne-ntâlnim noi iar!... Scena falsei revederi păru atât de naturală, încât vreo doi trecători care se nimeriră atunci prin preajmă nu băgară de seamă nimic neobișnuit și își văzură liniștiți de drumul lor. Nu mă cheamă Popescu! Și ia-ți imediat labele de pe mine!...protestă Nando, încercând să scape din îmbrățișarea celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spate. Poți să-l bei și fără zahăr, că e vin curat!... Dar, dacă n-o să-ți placă, tot nu-i bai... Dă-l și tu de pomană cuiva... Pentru sufletul răposaților!... Generalul, bine operat de hernia lui, îl ținuse vreo șapte ceasuri, pentru a-l lămuri cum se cuvine în legătură cu proiectele sale politice vizionare, despre imperativul eliberării țării de ocupația sovietică, precum și despre regenerarea morală a poporului român și despre progresele organizatorice ale Ligii sale, punându-i solemn în vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
are ceva cărți de lectură pentru copii, poveștile fraților Grimm sau ale lui Ispirescu, pentru că la ei, acolo, în fund de țară, este mare lipsă de cărți. Dora își mai amintește seara în care tata scosese din mica ei biblioteca vreo câteva cărți de care, deși citite și recitite, se despărțise cu greu... "Iată deci încă o pistă, satul Arbore din nordul Moldovei, de unde fusese expediată scrisoarea domnului Frunză cu o jumătate de secol în urmă...", își spune Dora, căutând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care îi călăreau. "Cavaleria ! Cavaleria !", exclamau cei mari. Atunci cioplise cai din lemn, pentru el și pentru cei doi băiețași ai învățătorului lui, domnul Ovidiu, mobilizat și el. El era comandantul cu coif din ziar în cap ; Dragoș, care avea vreo cinci ani și cel mic, Ciprian care abia făcuse primii pași, încălecați și ei pe ciomegele cu capătul imaginând cel al unui cal, trebuiau să îl urmeze. Bucuriile copilăriei au trebuit uitate repede, căci îndeletnicirile bărbaților plecați pe front trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce pare o jucărie. Cămăruța nu are nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se auzeau tușituri înfundate de motor iar a doua zi, constatam îngroziți că încă o familie a dispărut fără urmă. Cuvintele "deportare în Siberia" care se vehiculau din ce în ce mai des, îmi înghețau sângele în vine. În locul familiilor ridicate s-au instalat vreo câteva rusoaice cu copii. Bărbații, indiferent de nație, erau foarte rari. Eram complet rupți de lume, aparatul de radio cu galenă era de mult proprietatea lui Stahurschi. Gazetele care îmi ajungeau din întâmplare sub ochi erau în limba rusă. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar vreo treime. S-a închinat, a scos de la brâu un cuțit, și-a acoperit genunchii cu o batistă mare de culoare îndoielnică, a pus bucata de pâine pe ea și a împărțit-o în nouă bucăți de grosimea a vreo două degete și patru bucăți aproape duble. Ca farmacistă în devenire nu puteam decât să mă minunez de precizia cu care reușise să taie felii absolut egale în condițiile din acel compartiment supraaglomerat. A dat copiilor, inclusiv Minodorei, bucățile mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vom îndrepta numai către viitor, cinstite voievoade! Numaidecât, Luminăția Voastră! Și oștirea invincibilă își continua marșul triumfal către Iași, cu toată partea de Sus a Țării Moldovei la picioare și cu roadele toamnei la îndemână, fără să întâmpine măcar și vreo mică rezistență, spre marea veselie a nesățioșilor năvălitori. * * * Da' ce târg se ivește la orizont, vornice Moțoace? Că doar n-o fi Iașul către care țintim... Nu, slăvite Rex! Este Târgul cel Frumos... De acolo și până la Iași ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
hăcuială. Ai noștri n-au apucat nici măcar să pună mâna pe săbii ori să-și potrivească armura. Cât despre încălecat pe cai, nici pomeneală. Lovitura a fost ca un fulger, mărite rege! Ea fu condusă de cineva pe nume Răzașu... Vreo trei-patru sute dintre ai noștri care au mai rămas în viață i-au jurat credință acestuia și au cerut să fie trecuți la pravoslavnici ca apoi să se sălășluiască în vreo Slobozie în partea de sus a Moldovei. O psea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înzestrați fiecare cu câte două hârlețe, două lopeți, două cazmale și două tărăboanțe s-au apucat să mute ditamai muntele! Lucrau zi-lumină, iarna-vara, fără întrerupere, nu mai puțin de cincizeci de ani, măi fraților! Adică numai tata că bunicul după vreo douăzeci și cinci s-a prăpădit. Numai ce trebușoara asta fu desăvârșită, au poposit prin zonă niște angineri cu șfare care au constatat că parcela neînregistrată în Registrul agricol de la Sfat are o suprafață de 1,8 ha teren arabil de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
scena căminului cultural din localitate cu repertoriul complet al formației noastre corale. Frumosul din noi mai dăinuie încă în adâncuri. Îl vom aduce la suprafață spre încântarea celor însetați de adevărata artă... a hotărât cuplul sărbătorit fără să fi receptat vreo te miri ce împotrivire sau observație. Noi vom dirija cu rândul, a mai adăugat doamna. Și acum, poftiți la tortul miresei! Glicemia... Colesterolul... Glanda... s-au auzit câteva glasuri ceva mai timide, dar care au fost numaidecât receptate de urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au adus bună dispoziție și multe zâmbete pe buzele tuturor. Stropii de pergamute și licorile volatile își făceau lucrarea. * * * Un grup de trei-patru domni au polarizat, ca un magnet, în jurul unei mese încărcate cu bucate și udătură din belșug, încă vreo câteva doamne din rândul celor mai puțin interesate de dansul din ring și au purces la depănarea unor amintiri din viață, la evocarea unor întâmplări ce le-au marcat existența și la condamnarea vehementă a clasei politice pentru neaplicarea legii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai bea ceva sfecleancă sau câte o bere de doi jumătate pentru doi... și cam atât... Asta-i toată băutura lor. * * * Voi să știți, cioară aista de-ai lui Gătej are dreptate, măi oameni buni! El îi oleacă școlit... are vreo două clase de Industrial pe la Suceavă... și nevastă corcitură de român. Nepotu-meu de la Madrid nici nu vrea s-audă de români și de vorba românească... și zice că el îi spaniol... și refuză să comunice cu mine pe mobil... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
copii care vara-s bogăție și iarna curată sărăcie la casa omului. Noroc că se mai descurcă și singuri că altminteri ar trebui să-mi iau lumea în cap, fără șagă! Lasă, mă Tăloi! Stai acasă că poate mai faci vreo doi!.. Tu ești un om fericit!.. Anu' și cârlanu'!.. Cum or crește? Lasă că 'om vedea noi... Dumnezeu cu mila!.. l-a liniștit un tovarăș-ziler ca și el. * * * Am o fetiță nou-venită la a VI-a B, liniștită, curățică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că și la română se descurcă foarte bine! A completat colega de-alături. Mai alaltăieri o lăuda și Cristina pentru testul la biologie... Păcat numai că-s săraci lipiți pământului! Și mulți, și mărunței nevoie mare! La I-IV sunt vreo trei, la a VII-a și la a VIII-a, câte unul. Se pare că ar mai fi și pe la treaptă, dar aceia încă n-au venit la școală, că îi iau părinții la munca câmpului pentru o brumă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
civilizație, dar tot oameni cu două picioare, cu doi ochi, cu... Băieții, mai ales, de gașcă și curioși, gata oricând să-ți dea o mână de ajutor, ca să nu rămâi de râsul curcilor... Ei, gringo, care-i șpilul?... Mă înconjuraseră vreo cinci, șase și așteptau. Auzisem că aici limba este mijloc sigur de supraviețuire, dar treaba cu șpilul îmi era străină. Joc la două capete, zâmbesc ambiguu, fac semne că-i așa și-așa, o dau cotită, cum s-ar zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în temporara de mine? Dar în fața titularelor Voastre soții, tot atât de mult trebuie să mă aplec? Și-apoi, să știi că mă cam dezamăgești. Ai numai trei soții? Dar știu că un străstrăstrămoș de-al tău s-a învrednicit să aibă vreo nouă mii de soții. Ăsta da bărbat! Dar tu, cu numai trei soții, nu văd cum mi-ai putea garanta libertatea. Hai, Ahmad, dacă tot ți-a căzut cu așa tronc jerpelita asta de șapcă, uite, fac un act de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să-i pictez. Mi-au devenit atât de familiari, încât nu cred că mai am nevoie de schițe pentru ei. Dar nu doar banii și timpul sunt problema, ci și teama mea proverbială de înălțime, pentru că, atunci când urc pe schele vreo patru metri, simt deja că sunt în punctul cel mai înalt al cerurilor la care au acces muritorii. Habar n-am până în ce punct voi ajunge cu proiectul acestei capele. S-ar putea ca într-o bună zi să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
circulat cu viteză mică și destul de lejer. Noi am venit cu două zile înaintea voastră, spuse Hélène. Ne-a prins o ploaie soră cu o bătaie de soartă. Am avut și pană, continuă Eduard. Nu ne-a ajutat nimeni, deși vreo trei mașini trecură pe lângă noi. A trebuit să mă întorc până în localitate pe jos, timp în care Charles le-a luat pe fete și a plecat spre cabană. Când am ajuns eu era gata masa. Ei, și ce planuri avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mă întrebați? I-am văzut azi prin oraș cu o fată. —Azi? — Da, azi. —Pe la ce oră? — Cred că pe la vreo unsprezece. Nu se poate! L-ați confundat! i-a răspuns Tatiana foarte mirată știind că îl sunase cam pe la vreo zece. Nu avea cum să ajungă într-o oră în oraș s a gândit ea. În aceeași zi, i-a mai fost confirmată prezența lui Gelu în oraș și de alte persoane. Și-a dat seama imediat că el o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mulțumește Matei. Timpul petrecut în casa Ceciliei îl bucurase. Se simțise atât de aproape de ea. Crăciunul l-a petrecut în familie, așa cum se obișnuiește și s-a vizitat cu logodnicii, care își propusese să petreacă Revelionul la cabana „Miorița”, la vreo 10 km de oraș. —Matei, unde petrecem Revelionul? l-a întrebat atunci Gelu. Depinde unde găsim locuri. — N-ar fi bine să mergem la cabana „Miorița”? așa m-am gândit cu Leontina. —Au mult spațiu și este foarte frumos acolo
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
toți, ci adevărul pe care-l simte el că-i adevărat! Acum, decizia îți aparține întru totul ție. Poftim, meditează. Pe urmă, alege. Eu mi-am terminat treaba aici! Și, sfârșindu și lunga tiradă pe un ton triumfător, Luiza, nemaiașteptând vreo posibilă replică din partea celeilalte, ca un călău care și-a încheiat misiunea sa pe eșafod, ieși în grabă din cameră și, pe urmă, din locuință, închizând după ea ușa cu zgomot. În urma ei, rămase Adriana, dezorientată și de-a dreptul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
scrie? Sigur, știa să scrie. Dar, ca să spun așa, indescifrabil. Din nefericire. Acum ei aveau să meargă undeva în pădurile de dincolo de Lillholmträsk și Norrbränna, ca să caute o mașină de gătit din fier pe care Elis din Lillåberg o transportase vreo doi kilometri, într-o legătură de piele prinsă pe spinare. Acasă, pentru soția lui. Ea avea nume diferite, după generații. Când întreaga asociație de rude a plecat, bătând puternic cu tălpile pământul și poate un pic dezamăgiți de lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
repede, va ieși la joacă, s-a învoit. După nici un ceas, a bătut la ușă. Mai neelaborate, fiindcă se grăbise, sonetele erau totuși mai frumoase ca niciodată. La șase ani, avea scrisă o epopee. Un fel de basm în versuri. Vreo cincisprezece mii. La nouă ani a refuzat să mai aștearnă un rând. Zicea că nu mai poate. Nici bătut. Fiindcă tata ne bătea. Spunea că suntem leneși. Mezinului i se cereau diferite lucrări pentru reviste, era filmat, publicat în volum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]