2,517 matches
-
Așa-i, precum ne-ai tălmăcit!” Ceilalți atuncea au făcut / Precum crezură c-a cerut Baba, ‘nainte ca să piară. Bătrâna a murit spre seară. Nurorile, căci au iubit-o, / S-au despletit și au bocit-o Încât tot satul a vuit / De necurmatul lor jelit. Trecut-au încă două zile, / Zburând din ale vremii file, Și-apoi cu cinste, au luat-o / Pe babă, de au îngropat-o. Femeile în sat aflate / Și cele din vecinătate Se strânseră la-nmormântare / Și
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
luminiș de pădure, chiar am îndrăznit pe faleza superioară, la miez de noapte. Doamne, câtă nebunie! Și cu cât eram mai nebuni, cu atât îmi plăcea mai mult. Dar cel mai mult îmi plăcea tot pe canapeaua din biroul lui. Vuia întreprinderea...Nici nu ne-am dat seama că se prinsese toată întreprinderea de aventura noastră. „Fostele”, acum părăsite, nu suportau afrontul acesta jignitor. Mai ales, cu cine? „Cu searbăda, tăntăloaica de dactilografă?” „Șleampăta asta, cu un cur cât un cuptor
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
și ochiul boului. Curte cu dud și coteț de găini, strânsă între calcanuri drișcuite gros și uluci... Din grădina copilăriei mele nu lipsește zgomotul, mișcarea, viața. Pe maidan roiesc copiii, jucându-și arșicele, țurca, poarca, șotronul și barul, pe când văzduhul vuiește de zbârnâitorile zmeelor. Pe băltoace măcăiesc rațele... Ulița răsună de lălăiala câinilor... Pe lavițele dinaintea porților se adună vecinii seara la taifas, ca să-și mai ușureze sufletul de povara vieții. Mi-a fost dragă grădina copilăriei mele, în care tovarăș
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
pas (Te plângi mereu că-i mută! Las-o-n pace!), Sonetul IX generează un vehement stop-cadru (autostopist la mare ananghie, făcând imperativ cu mâna), care te duce, involuntar la arhicunoscutul efect de vuiet din clasicul, ,,Prin vulturi vântul viu vuia’’ (George Coșbuc, Nunta Zamfirei) sau, mai degrabă, din ,,Care vine, vine, vine - calcă totul în picioare” (Mihai Eminescu, Scrisoarea III). La Theodor Răpan, în acest caz, aliterația nu este nici simplă, nici doar expresiv-imitativă, ci expresiv-simbolică, având și o semnificație
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
servicii Cloud, încurajează performanța tinerilor români prin programul „Cred în România” desfășurat de Fundația proprie, susținând cea de-a 66-a ediție a Olimpiadei Naționale de Matematică. Olimpiada Națională de Matematică din acest an s-a desfășurat la Liceul „Traian Vuia” din București în perioada 6 - 10 aprilie. Star Storage a dorit să le fie alături tuturor elevilor din clasele V-XII care au obținut cele mai bune rezultate și au ajuns până în această etapă, din cei peste 600 de participanți
Star Storage încurajează tinerii români performanți prin susținerea Olimpiadei Naționale de Matematică 2015 [Corola-blog/BlogPost/92794_a_94086]
-
că ar ține și de neimplicarea sa. L-aș numi ”blestemul unei nații”. Nație care a aflat și i-a prețuit pe cei mai buni fii ai săi abia după ce au trecut în lumea dreptății absolute. Mă gândesc la Cuza, Vuia, Vlaicu, Coandă, Brâncuși, Eliade, Cioran, Ionescu, Paulescu și câți alții. Și cei care spun, din necunoaștere, poate dorind a nu-și arăta ignoranța, că Ștefan Popa Popa’S e un mare caricaturist, că (urmează o argumentație frizând stupiditatea absolută) l-
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
ar face-o aici, ar fi șanse foarte puține să se știe despre ei. Avem foarte buni specialiști în toate domeniile, dar la televizor apar doar știri că românii au furat, au omorît, au escrocat. Oare numai românii fac asta? Vuiesc agențiile de presă cînd un român face o nelegiuire, dar nelegiuiri se-ntâmplă în toată lumea, făcute de oricine. Sînt scoase în evidență insa cele făcute de țiganii plecați din România, ca și cînd n-ai putea să deosebești un țigan
„CÂND BORDELUL E O MĂNĂSTIRE” – Interviu cu Ileana Vulpescu [Corola-blog/BlogPost/92815_a_94107]
-
Mari inovatori români”, organizată de Institutul Cultural Român, a readus în conștiința publicului imaginea unora ditre cei mai importanți inovatori români proiectată în patrimoniul universalității: Petrache Poenaru, Anghel Saligny, Victor Babeș, Grigore Antipa, Emil Racoviță, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Traian Vuia, George Emil Palade, Ioan Cantacuzino, Ana Aslan, Gheorghe Țițeica, Nicolae Constantin Paulescu, Spiru Haret și Gheorghe Marinescu. „Expoziții itinerante de fotografie și artefacte, un volum ilustrat, prezentări multimedia sunt integrate în acest demers, menit să omagieze, în perspectiva centenarului Marii
Istoria se repetă sau… cât de mică-i lumea mare!?! [Corola-blog/BlogPost/93292_a_94584]
-
se poate consolida chemarea sa. “E tare greu să vrei dreptate” dar lupta pe care o duce cu lumea poetul nu se va sfârși până când nu va readuce zâmbete acolo unde curg lacrimi, până nu va fi pace acolo unde vuiește răul, până când nu va îmbrăca pe cei sărmani și până când glia sa nu va avea strălucirea de altădată, “dreptatea fiind un lucru sfânt”. Vlăstar al munților și “fiu falnic din pelasgi”, Sandu Cătinean se închină doar Domnului și țării sale
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
Venea spre el Încet, cu mâinile pe lângă trup. Însă, de fapt, mușchii săi erau Încordați ca ai unei fiare gata să se repeadă asupra prăzii. Părea mai Înalt, acum când Își lepădase masca surghiunitului umil, iar sângele străbunilor corsari Îi vuia din nou În vine. Pentru o clipă, Dante avu impresia că se pregătea pentru priza cruciatului. Făcu un salt Înapoi, concentrându-și greutatea pe piciorul drept, plasat ușor În față, și se pregăti să administreze lovitura de picior ghibelină. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui de origine. Soarele străluci cu puterea sa dintotdeauna și era imposibil să-l privești. Pe cer își făcură apariția primii vulturi. Un sfert de oră mai târziu, greoiul Hercules ateriză pe esplanada de nord, ca apoi să se îndrepte vuind și ridicând nori de praf spre locul exact unde grupul de bărbați plângeau, râdeau și se îmbrățișau, conștienți că trecuseră la câțiva centimetri de lama ascuțită a coasei. Fără ca măcar să oprească motoarele, pilotul îi așteptă pe nenorociții săi pasageri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se duce vădit iritată la bucătărie. Domnul D. moțăie În fotoliu. Algazi s-a adîncit În lectură. Niki Bârsan s-a tolănit pe canapea alături de Wanda. Fixează atent o țigară mînjită de ruj care arde singură În scrumieră. — MÎine o să vuiască tot orașul. Asta și vreau! Că nu te simți bine, dacă nu-ți cari brelanul după tine. Craii tăi nesărați. Ce-oi fi găsit la haimanalele astea? — Publicitatea, păsărico. BÎrfa, intrigile! Un artist care nu scandalizează nu e artist. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
juridic pentru asta. Alte știri nu mai avea, așa că urează, încă înainte de miezul nopții, noapte bună bravului popor și vise amarnice răufăcătorilor ascunși. Apoi au încercat să asculte posturile străine bruiate și așa au adormit. Undele eterului au continuat să vuiască ba mai subțire, ba mai mai gros, ochiul magic înverzea chipul femeii sforăind cu gura deschisă, iar eu m-am sculat și m-am întors în atelier. Mi-am împachetat calabalâcul și am rămas așa, cu geamantanul în mână. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
apoi, când s-au mișcat de la locul lor, unele s-au stins. Au căzut mai ales la adierea vântului rătăcit printre copaci. Acum, mai târziu, aș putea să-ți spun că erau o nimica toată. Că pădurea era cea care vuia și, numai o singură dată, acceleratul de noapte, în depărtare. Îmi treceau prin minte numai marșuri, nici un psalm. O nimica toată, aș putea spune acum, dar mi se umpluseră hainele, părul de ele și, când am început să plâng de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
făcut să mă uit la fața ei și i-am văzut buzele mișcându-se. Am încercat să înțeleg ce spunea, dar s-au mișcat o vreme fără să scoată vreun sunet, sparte și uscate cu sânge închegat pe ele. Vântul vuia din ce în ce mai tare, așa că m-am apropiat de fața ei ca să o aud și ea a spus “Frank“, respirația i s-a oprit și ea a rămas inertă în brațele mele. Noaptea aceea mi-am petrecut-o în camera cu trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
grotă, cît durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgînilor, avea curînd să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cîntări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii, toți cîntau Într-un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
puternică Înrîurire nu doar asupra fostului pictor-amator, autorul faimoasei cărți Mein Kampf, ci și asupra spiritului unui anonim seminarist gruzin despre care vom mai auzi. În lumina pîlpîitoare a lumînării, În nopțile lungi ale troienitului surghiun siberian, pe cînd afară vuia viscolul, cuvintele Conspirației acționau, probabil, asupra lui mai viu decît Evanghelia. Astfel că un Îndreptar menit să instruiască un prinț renascentist - prin reîncarnarea filozofiei lui Joly, deformată de oglinda lui Nilus - va deveni un breviar al despoților contemporani. Unele pilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Amory a alunecat Într-o stare de mulțumire visătoare. În seara petrecerii dansante ce anunța vacanța, o ștersese englezește de la bal și se culcase devreme, pentru plăcerea de a auzi cum muzica viorilor se revarsă peste gazon și-i asaltează, vuind, fereastra. A petrecut multe nopți Întins pe pat, treaz, visând la cafenelele de taină din Mont Martre, unde frumoase de abanos se afundau În cele mai romantice mistere cu diplomați și mercenari, În timp ce orchestrele intonau valsuri ungurești, iar atmosfera era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu spune nimic, nu întreabă nimic, doar decide în liniștea mormântală din sufletul ei să nu mai meargă prea curând la bazinul de înot, fiindcă nu apa e elementul ei, ci mai degrabă undele tonurilor muzicale care vin și pleacă vuind, însă nu se compară cu vuietul apei de la duș. Anna cască gura, dar nu se aude nimic, nici un cuvânt, nici un ton muzical. Tăcere. Apa n‑o primește, o respinge. Băgătorul de seamă al bazinului de înot fluieră strident fiindcă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de bărbierit, câteva articole de toaletă într‑o pungă colorată de plastic, o scrumieră, un portofel mic și gol, mai multe cărți ferfenițite, câteva hărți turistice, un castron de porțelan cu ațe și ace de cusut. În capul lui Rainer vuiește marea, iar niște picioare bronzate și zvelte se îndreaptă înspre ea, picioarele aparțin Sophiei, iar a doua pereche de picioare, de asemenea bronzate, care tocmai își face apariția la orizont, aparține lui Rainer și se îndreaptă, la rândul ei, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
totul de la bărbie în jos, înainte de a le expune pe dulap. Carnea începe imediat să pută dacă o ucizi și o lași la loc deschis. Ah, băiatul ăsta! Iar acum șterge‑te bine, asta poți să faci și singur. Orga vuiește, iar Rainer se șterge cu prosopul; în timp ce faci asta n‑ai voie să te uiți în jos la propriul corp, privirea trebuie să fie îndreptată înainte, orice faptă se întâmplă întru preaslăvirea unei ființe superioare. Când vei fi mare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la deal și când la vale, Curgeau betele târâș. Iar din plosca ei de gușe De mătușe Un tăios, un aspru: hîrrși... Plâns prelung, cum scoate fiara, Plâns dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Junon de umbră din norii care împrejmuiesc locașul zeiței. Ixion îmbrățișă doar norul. La veșnice ospețe, din vârful pururi nins Tot gândul meu netrebnic, regină-Olimpiană, Urca să-ți împresoare grumazul neatins Cu vrejurile-i ude și reci de buruiană. Sonor vuia văzduhul în râsul uriaș Și aburea prin cupe belșug de ambrozie Pe când nelegiuirea tot căuta făgaș Și-n preajma formei tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Dar, Nicu... - N-am timp de pierdut! Sau poate vrei să chem poliția? Chiar sunt curios ce-ar zice... fata lui tăticu' mare șef de bancă o hoață notorie! Îți dai seama ce articole ar apare în ziar... ce vor vui televiziunile... ha ha ha... Scoate-l! Juca tare băiatul. Îl privea cu ochii unui șoricel speriat - Imediat, dă-mi drumul că trebuie să ud degetul că nu iese altfel zise Miruna care arăta de parcă își pierduse toată îngâmfarea și în
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
țăndări. Mai mulți milițieni, cu armele îndreptate spre ei, năvăliră în încăpere. Zona era ticsită de uniforme albastre și de securiști. Umbrele întunericului se întindeau peste munții ce se zguduiau. Adrian privea absent spre culmile încastrate în ceață ce parcă vuiau, și verdele întunecat al brazilor. Un sentiment straniu îl încerca. Forțele răului se avântau în noapte. Abia îi zărea pe cei ce năvăliră în adăpost. Păreau o haită de lupi pornită după pradă. Însă Adrian știa că lupii nu atacă
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]