2,669 matches
-
fi floarea sufletuluipe care nu trebuie să o lăsăm vreodată să se usucepoate așa ne vom bucură unii de alțiicum se bucură valurile mării de vântviața să fie o briză de mare într-o zi însorităîn care inima este un vulcan pe cale sa erupă.Sa trecem prin viață ținându-ne de mână,zâmbitori să așteptăm răsăritulși să ne prindă mereu împreună târziu în noapte închiderea pleoapelor.Nu vă temeți de zâmbet,el este doar o primăvară a sufletului care nu se
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
zboară cântul, Care cuprinde Universul tot! Uneori îmi pare că cerul, S-a unit cu Pământul! Undeva la orizont, Da, acesta e adevărul. S-au unit constelațiile, Formând noi sisteme solare, Iar în inimi trepidațiile, Nu mai sunt lapidare. Izbucnesc vulcani de știință, Fața lumii se schimbă, În fine în conștiință, Îndoieli tot se mai plimbă. Baia de Arieș 1964 Referință Bibliografică: 214 VIZIUNE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2277, Anul VII, 26 martie 2017. Drepturi de Autor
214 VIZIUNE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377566_a_378895]
-
1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului De-atâta plâns, ochiul îmi căzuse, atârna pe gene, era îngrozitor, nu mai vedeam steaua cu lumini apuse, eram pământ reavăn și răscolitor, ce nu-și găsea locul și nu avea tihnă, vulcanul din mine cu greu scânteia, palma aspră a morții, fără de odihnă, o simțeam cu ochiul, când mă pipăia. Nu vedeam nimica, doar aveam un gând, mă rugam fierbinte, alături de toți sfinții - “ Când voi fi la Tine, fără de cuvânt, Doamne, nu
CÂND VOI FI LA TINE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378523_a_379852]
-
faptul serii de îngerul-poștaș, Pe-al meu copil lăuntric îl cheamă la hotar, Ca Moșului Crăciun să-i scrie un răvaș. Moșule drag, nu-ți cer cadouri scumpe, Ci doar aripi să zbor spre clipa ne-ntinată, Suflarea mea să fie vulcanul ce irumpe Spre vulturii luminii, de neguri detașată. Poate dorința mea un pic să te surprindă, Dar du-mă, Moș Crăciun, la suflete uitate Ce-așteaptă împietrite ca jalea să cuprindă Speranța și visarea ce-s undeva legate. Ajută-mă
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
faptul serii de îngerul-poștaș,Pe-al meu copil lăuntric îl cheamă la hotar, Ca Moșului Crăciun să-i scrie un răvaș.Moșule drag, nu-ți cer cadouri scumpe,Ci doar aripi să zbor spre clipa ne-ntinată,Suflarea mea să fie vulcanul ce irumpeSpre vulturii luminii, de neguri detașată.Poate dorința mea un pic să te surprindă,Dar du-mă, Moș Crăciun, la suflete uitateCe-așteaptă împietrite ca jalea să cuprindă Speranța și visarea ce-s undeva legate.Ajută-mă să fiu un
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
o icoană sacră îl sfințesc, Nu mă îndur să îl ating cu gândul, Ca nu cumva prin gând să-l murdăresc. # Că doar înb gând e minunatul iad Ce-nsângerează tragica-nălțime, Aici de toate se adaugă și scad Ca un vulcan născut în adâncime. # Privirea ta pe crucea mea ducând-o Mă mângăie și doare ne-ncetat, De ochii lumii permanent ferind-o Ca să rămână neatinsă de păcat. # Icoana ta pe crucea mea purtând-o... Referință Bibliografică: Iubire transcendentă / Alexandru Maier : Confluențe
IUBIRE TRANSCENDENTĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378991_a_380320]
-
ce răsare, ești pasul de furnică, ești leul cel puternic, ești căprioara-n fugă și cânt de pasăre mai ești, ești lutul ce trece prin văpaie pentru a rezista în timp și firul de mătase întregit de viermele pierit, incandescent vulcan și revărsat de ape, ocean și picătură în taină oglindită, și piatră, și templu, și altar, ești mugur, ram și floare, ești munte, nor, zefir, furtună, cer senin, și mal, și val, și stea, și fulg, și avalanșă, și Om
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
petale roșii. Spune-mi, iubito, de ce purtăm în noi atâta dorință, ce nu-nțelegem, unde ne rătăcim, e asta adevărata trăire, de ce iubirea e cea care deschide de ai impresia că zbori? Sunt surprins de putera ei nelimitată, ca un vulcan ce stă să erupă. - îmi spui. Eliberezeaza-l pe “ Da!”, privește, îl ții strâns încătușat! Sărutul e poarta spre locul tainic - "Simfonia Jupiter"- , în "Armonia Lunii", cu vibrația iubirii deschidem cartea inimii. Să trecem prin ea, să-i găsim flacăra! Poarta
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
gândul și-n simțirea ta... Ești stăpâna Stradelei Vântului... Anna: Chiar tu spuneai într-un mesaj: "Îmi place să cred că îngerul meu păzitor este Singurătatea mea, cu care viața m-a însoțit de cum am aflat că dragostea-i un vulcan care erupe când nu ești atent și-ai vrea să fie precum candela în care uleiul este iubirea." Ai reușit vreodată să transformi vulcanul în candelă, să-i dirijezi înălțarea, extinderea, până în cel mai mic por al ființei tale? Întreb
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
este Singurătatea mea, cu care viața m-a însoțit de cum am aflat că dragostea-i un vulcan care erupe când nu ești atent și-ai vrea să fie precum candela în care uleiul este iubirea." Ai reușit vreodată să transformi vulcanul în candelă, să-i dirijezi înălțarea, extinderea, până în cel mai mic por al ființei tale? Întreb, iar răspunsul îl resimt în fiecare ungher al inimii. Suprafața oricărei măști se fisurează. Erupe iar și iar vulcanul. Ațipesc răstignită între vârful jetului
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
Ai reușit vreodată să transformi vulcanul în candelă, să-i dirijezi înălțarea, extinderea, până în cel mai mic por al ființei tale? Întreb, iar răspunsul îl resimt în fiecare ungher al inimii. Suprafața oricărei măști se fisurează. Erupe iar și iar vulcanul. Ațipesc răstignită între vârful jetului de lavă și candela cuminte în care uleiul este tot mai clar. Se bate tactul cu degetele înghețate de atâtea limite. Aseară am răbufnit în scris, apoi am râs de mine privind oglinda. Femeia din
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
îl ajute în treburile regatului, dar, de cele mai multe ori îi plăcea să înoate fără nici o țintă, numai și numai de dragul de a descoperi noi și noi întâmplări din Oceanul Fără Sfârșit. Într-una dintre plimbările sale, ajunsă în apropierea unui vulcan pe care îl credea demult stins, îi atrase atenția un țipăt ascuțit care părea să vină chiar din interiorul craterului. Înotă cu repeziciune peste marginea abruptă, tocmai la timp să vadă un căluț de mare roșcovan prins în tentaculele unei
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
mănunchi lung de alge și, profitând de neatenția caracatiței care îl trăgea pe căluț să îl înghită, îi prinse toate brațele într-un lasou de plante, făcând-o să își scape prada. Fără să piardă timpul, căluțul țâșni afară din vulcan cu Anemona după el, urmați de blestemele caracatiței care se căznea să-și desfacă legăturile. Se opriră doar când lăsară mult în urmă vulcanul. - Îți mulțumesc, șopti căluțul atingând mâna Anemonei cu boticul său, era cât pe ce... - Ei bine
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
de plante, făcând-o să își scape prada. Fără să piardă timpul, căluțul țâșni afară din vulcan cu Anemona după el, urmați de blestemele caracatiței care se căznea să-și desfacă legăturile. Se opriră doar când lăsară mult în urmă vulcanul. - Îți mulțumesc, șopti căluțul atingând mâna Anemonei cu boticul său, era cât pe ce... - Ei bine, cam așa se întâmplă atunci când încalci regulile oceanului, îl mângâie pe spate fiica regelui, nu mă așteptam să găsesc un căluț de mare în
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
trece mai ușor de momentele neplăcute. Sunt vorbe care ne dor, sunt fapte care ne îndepărtează de simplitate, de adevăr, sunt percepții greșite pe care le acumulăm în interiorul nostru. Iar acolo, în adâncul ființei noastre, rămân toate ca lava unui vulcan nestins, gata să izbucnească la prima recunoaștere a semnelor aducerii aminte. Mira încearcă să-și stăpânească lacrimile. Nu poate înțelege de ce este îndepărtată acum. Tocmai acum, când sunt aproape de finalizarea unei etape importante în viața copilului lor. O mie de
AMĂNUNTE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381984_a_383313]
-
femei, Trif Ioana, părea că are o burtă uriașă. Pietrele din zid s-au deplasat în față făcând o buclă ce stătea gata să explodeze pe trotuarul din față ce era evitat de toți trecătorii de teamă să nu erupă vulcanul acelui adăpost și să se trezească sub o ploaie de bolovani. Darianei i s-a interzis să se joace cu Elena și Nicușor Trif. Părinții Darianei îi considera nedemni de fiica lor, un fel de lepădătură, pleavă de care dorești
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
atât de frumos care deși nu era nou pentru mine m-a ajutat datorită profunzimii și forței ce Emil a pus-o în tot ce mi-a spus, da cred că acest tânăr va erupe în viață civilă e un vulcan ce trebuie să erupă.“ În timp ce înainta cu schimbul gărzii spre corpul de gardă, auzi din nou în spate cocoșii cântând și surâse, apoi privi mijirea zorilor ce i se păreau ca parte dintr-un tablou natural fermecător ce avea să
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
Călin, suflet însetat de mirajul luminii și al cuvântului, captivat de „voluptatea ascunsă a păcatului”, făcând din iubire un spațiu al provocărilor, sfâșierilor și desfătărilor...se lasă devorat de fiecare trăire care izbucnește ca o lavă din cel mai temut vulcan: vulcanul timpului... „vorbind însă, poetul își însuflețește imaginile poetice cu prețul vieții sale pesonale, mutată în irealul artistic. El acceptă să moară încă din viață, trăind numai pentru cuvinte, jertfindu-se pe sine, schimbându-se în cuvinte, în speranța de
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
suflet însetat de mirajul luminii și al cuvântului, captivat de „voluptatea ascunsă a păcatului”, făcând din iubire un spațiu al provocărilor, sfâșierilor și desfătărilor...se lasă devorat de fiecare trăire care izbucnește ca o lavă din cel mai temut vulcan: vulcanul timpului... „vorbind însă, poetul își însuflețește imaginile poetice cu prețul vieții sale pesonale, mutată în irealul artistic. El acceptă să moară încă din viață, trăind numai pentru cuvinte, jertfindu-se pe sine, schimbându-se în cuvinte, în speranța de a
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
șirag de umbre, în taina viselor din mine/ tumult învăluit, tremurând o picătură de Lumină/din Lumina Îngerului de veghe...”( vise din Amurguri flămânde...) și muza ce-l slujește cu credință și supunere..., poetul se plimbă ( cu nonșalanță) prin flăcările vulcanilor aprinși de propriile extaze, „Focul Dragostei voastre/ nu se va pierde niciodată,” trecând prin arderile necruțătoare - întreaga gamă a trăirilor - până ce totul devine esență estetică, expresivitate viguroasă, spiritul extatic-contemplativ deschizându-și aripile largi către Poezia Iubirii, Poezia universală. Adevărurile trăite
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
bucuriile, tristețile, diminețile și înserările „eului” prigonit din EDEN - își au loc! „ ceruri sfâșiate durerile ne-mbătrânesc/ai rostit ultimul cuvânt - / ecou râșnit de suferință/cel ce te topește în lumi pierdute.../ sângerezi în vers plângând, / pe umerii inimii mele/vulcan de lacrimi - turmă de frunze / sărutând fâlfâitul fluturilor,/fredonând în respirație de sânge/zbaterile de aripă ale pescărușilor.../ ai rostit ultimul cuvânt:/ auzi cum urlă ploaia, auzi?...” (ultimul cuvânt...) Expresia "nimic nu se pierde ci totul se transformă" și-a
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
apropiat de ușă și am deschis. Da! Era acolo! Chiar el! Amurgul meu! Înflăcăratul, adoratul meu amurg. Ne-am privit doar o clipă. O singură clipă! Cine ar fi rezistat seducătoarelor flăcări ce-i ardeau în ochii mari, asemenea unor vulcani aprinși? Cine? Și clipă a devenit eternitate, a devenit poezie: eu, fiica, el, fiu, gemeni-frați, născuți din aceeași taină, acelasi vers, aceeași frază: ”Clipă, rămâi, ești atât de frumoasă!” atât de frumoasă... Referință Bibliografica: VALENTINA BECART (Pașcani / Iași) - PREMIUL ÎI
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
Acasa > Strofe > Timp > COPILUL DIN MINE ÎNVIE Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când zorii-și revarsă lumina zăludă În inima mea cu vulcanii încinși, Spre mine mă-ntorc însetată Și beau din nectarul caișilor ninși. Întorc iar clepsidra, durerea să curgă Fluidă, ca mierea ascunsă în stup, Nevolnic mi-e trupul pe ruguri Când patimi, în mine, sălbatic erup. Zenitul mă cheamă, să
COPILUL DIN MINE ÎNVIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379599_a_380928]
-
o rază, Împlinește-mi visele... Dăruiește-mi o zi nouă... Limpezește-mi mințile! Îmbrățisează-mă când cerul Își oglindește-n val albastrul... Zeul pasiunilor, de foc, Cavaler, pe murg măiastru! Aprinde dorul și pasiunea... Păcatul și dorința... În brațe vei avea vulcanul... Lava-ți va topi ființa! Răcorește-mă spre seară Când amurgu-i pe cărare... Fă-mă să mă pierd de dor Așteptând o sărutare! Și când noaptea se coboară În umbrele cu chip de stele... Aprinde-mă cu-al tău apus
FARMEC ŞI PASIUNE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379612_a_380941]
-
apoi din valuri Învăluită-n spumă... Și voi zbura spre înălțimi Să-mi fac din nori cunună... Stele, raze, curcubee... Să strâng într-un clondir.... Să servesc la "cina vieții" Al agoniei elixir..... Va arde totul împrejur, Ca lava în vulcan.... Și se va cerne-ncet uitarea Zi de zi și an de an! Referință Bibliografică: ALE VIETII VALURI / Ada Segal : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1685, Anul V, 12 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ada Segal : Toate
ALE VIETII VALURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379609_a_380938]