KorAP: Find »[drukola/base=weber & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...142 >

3,544 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

pe la doctorul Hayes. A primit scrisoarea mea? Am vorbit cu el de dimineață. Știe că ați venit. Zice că puteți să mergeți liniștit să-l vedeți pe Mark, în după-amiaza asta. Am pe undeva însemnările lui. Hârtiile întinse în fața lui Weber, un ghid turistic într-o lume nouă. Se strădui să ignore dosarul și să asculte versiunea lui Karin Schluter. În trei cărți succesive, apărase această idee: faptele sunt doar o mică parte a oricărui studiu de caz. Ceea ce conta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
caz. Ceea ce conta era povestea. —Mark acceptă că a avut loc un accident, spuse Karin. Dar nu-și amintește nimic din el. În mintea lui e un vid. Nimic din cele douăsprezece ore de dinainte să se răstoarne cu mașina. Weber își trecu degetele prin barba înspicată cu fire albe. Da. Asta se poate întâmpla. Douăzeci de ani și aproape că se deprinsese: cum să le spună oamenilor că mai trecuseră și alții prin asta, fără să le pună la îndoială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
refuz. Zici că vorbește din nou fără efort. Sună altfel? Ea cercetă aerul. —Mai lent. Mark vorbea întotdeauna foarte repede. Își caută cuvintele? Ai remarcat vreo schimbare în vocabularul lui? Zâmbetul ei strâmb reveni. —Vă referiți la afazie? Stâlcise pronunția. Weber se mulțumi să încuviințeze din cap. Niciodată n-a stat prea bine cu vocabularul. El porni la atac. Ești apropiată de fratele tău? O premisă necesară pentru Capgras. Așa ai fost întotdeauna? Gâtul ei se smuci înapoi, defensiv. —Nici unul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
întârziată cauzează dilatarea creierului, asta poate fi mai grav decât impactul inițial. Sigur, am citit despre asta. Dar oare doctorii lui n-ar fi trebuit să-l monitorizeze? Dacă înțeleg eu bine, în primele câteva ore, ar fi trebuit să... Weber cercetă cu privirea holul motelului MotoRest. Era o prostie să discute cu ea acolo. Fusese atât de măsurată la telefon. Față în față, prezenta toate complicațiile nevoii de care Weber voia să se îndepărteze. Dar un caz adevărat de Capgras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
eu bine, în primele câteva ore, ar fi trebuit să... Weber cercetă cu privirea holul motelului MotoRest. Era o prostie să discute cu ea acolo. Fusese atât de măsurată la telefon. Față în față, prezenta toate complicațiile nevoii de care Weber voia să se îndepărteze. Dar un caz adevărat de Capgras indus de un accident: un fenomen care ar putea încununa sau demola oricare teorie despre conștiință. Ceva ce merita văzut. —Karin? Am discutat despre asta. Eu nu sunt avocat. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
îi ardea. Începu să se tragă de gulerul bluzei. Își adună coama și o legă ca pe o bucată de sfoară. — Da, bineînțeles. Îmi cer scuze. Credeam că... Probabil că ar trebui să vă duc la Mark și gata. Pentru Weber, Centrul de îngrijire și recuperare Dedham Glen semăna cu un liceu de elită dintr-o suburbie. O clădire modulară, de culoarea piersicii, cu un singur etaj - ceva ce nu ți-ar fi sărit niciodată în ochi, dacă cineva drag n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pe coridor, jucându-se de-a pendula. Se opri în fața lui Karin. —Ăsta-i tipul care o să mă scoată din fundătura asta? Mâinile femeii țâșniră în aer. Părul ei înnodat se desfăcu. —Mark. Ți-am spus că azi vine doctorul Weber. Nu puteai să-ți pui o bluză decentă? —E bluza mea preferată. — Nu merge, când stai de vorbă cu un doctor. El ridică un braț rigid și-l îndreptă spre ea. Nu ești șefa mea. Nici măcar nu știu de unde vii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Nici măcar nu știu de unde vii. Din câte știu eu, poate că nenorociții ăia de teroriști arabi te-au parașutat aici, cu forțele speciale. Furtuna trecu la fel de repede cum apăruse. Indignarea îndreptățită se topi în suspine. Își deschise palmele, rânjind la Weber. Ești de la FBI sau de-astea? Un deget se întinse și lovi ușor cravata maro a lui Weber. Am discutat deja cu băieții voștri. Karin înlemnise. —E doar un costum, Mark. Te porți de parcă n-ai mai văzut niciodată un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
parașutat aici, cu forțele speciale. Furtuna trecu la fel de repede cum apăruse. Indignarea îndreptățită se topi în suspine. Își deschise palmele, rânjind la Weber. Ești de la FBI sau de-astea? Un deget se întinse și lovi ușor cravata maro a lui Weber. Am discutat deja cu băieții voștri. Karin înlemnise. —E doar un costum, Mark. Te porți de parcă n-ai mai văzut niciodată un costum. — Îmi pare rău. Zici că e „copoi“. Degetele lui atârnară ghilimele în aer. —E un neuropsiholog. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
înlemnise. —E doar un costum, Mark. Te porți de parcă n-ai mai văzut niciodată un costum. — Îmi pare rău. Zici că e „copoi“. Degetele lui atârnară ghilimele în aer. —E un neuropsiholog. Și un scriitor celebru. —Neurolog cognitivist, o corectă Weber. Mark Schluter se legăna pe călcâie. Un hohot neplăcut de râs se revărsă din el. —Ce-i aia? Un fel de psihiatru? Weber clătină din cap. —Un psihiatru! Deci, ia zi, tu cine ar mai trebui să fii? Weber își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Degetele lui atârnară ghilimele în aer. —E un neuropsiholog. Și un scriitor celebru. —Neurolog cognitivist, o corectă Weber. Mark Schluter se legăna pe călcâie. Un hohot neplăcut de râs se revărsă din el. —Ce-i aia? Un fel de psihiatru? Weber clătină din cap. —Un psihiatru! Deci, ia zi, tu cine ar mai trebui să fii? Weber își înclină capul. —Explică-mi ce vrei să spui. Adică deja știu cine crede dama asta că e. Dar tu? Karin pufni. Am discutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
corectă Weber. Mark Schluter se legăna pe călcâie. Un hohot neplăcut de râs se revărsă din el. —Ce-i aia? Un fel de psihiatru? Weber clătină din cap. —Un psihiatru! Deci, ia zi, tu cine ar mai trebui să fii? Weber își înclină capul. —Explică-mi ce vrei să spui. Adică deja știu cine crede dama asta că e. Dar tu? Karin pufni. Am discutat ieri despre el, Mark. Nu vrea decât să stea de vorbă cu tine. Hai să mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
stea de vorbă cu tine. Hai să mergem la tine în cameră și să stăm jos. Mark se întoarse spre ea. —Te-am prevenit deja. Și să știi că nu ești nici maică-mea, ce naiba. Se întoarse din nou spre Weber. Scuze. Pur și simplu e dureros pentru mine. Ea are ideile astea. E greu de explicat. Dar când Karin o luă de-a lungul coridorului, se duse țopăind după ea, ca un cățeluș în lesă. Camera era o versiune modestă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pentru mine. Ea are ideile astea. E greu de explicat. Dar când Karin o luă de-a lungul coridorului, se duse țopăind după ea, ca un cățeluș în lesă. Camera era o versiune modestă a celei pe care o ocupa Weber la MotoRest, deși era cu mult mai scumpă. Pat, măsuță de toaletă, birou, televizor, măsuță de cafea, două scaune. Pe măsuța de toaletă stăteau două ilustrate cu desene în culori vii și cu mesajul „Multă sănătate“. Lângă ele era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
îi lipsea un ochi făcut dintr-un nasture. Pe birou era o combină, înconjurată de un morman de carcase de CD-uri. O revistă cu mașini care etala prea mult crom pe copertă stătea lângă combină, învelită încă în țiplă. Weber își deschise reportofonul digital din buzunar. Putea să ceară mai târziu permisiunea. O cameră drăguță, remarcă el. Mark se încruntă și se uită în jur. —Ei, n-am făcut mare lucru la ea. Dar n-o să stau aici prea mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
încruntă și se uită în jur. —Ei, n-am făcut mare lucru la ea. Dar n-o să stau aici prea mult. Decât să mă mut în locul ăsta, mai bine i-aș da foc. Ce fel de loc e ăsta? întrebă Weber. Mark îl măsură din colțul ochiului. —Nu-i evident? Karin se așeză la piciorul patului, cu părul ca o mantie înfășurându-i umerii. Fratele ei se lăsă într-un scaun, bătând cu tenișii în podea și bucurându-se de tropăitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
evident? Karin se așeză la piciorul patului, cu părul ca o mantie înfășurându-i umerii. Fratele ei se lăsă într-un scaun, bătând cu tenișii în podea și bucurându-se de tropăitul pe care-l scoteau. Îi făcu semn lui Weber să se așeze pe scaunul din fața lui. Weber se lăsă în jos, pe perne. Mark chicoti. Se presupune că ești bătrân sau ce? — Au. Nu-i subiectul meu preferat. Deci cum se numește locul ăsta, mai exact? —Ei bine, doctore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
părul ca o mantie înfășurându-i umerii. Fratele ei se lăsă într-un scaun, bătând cu tenișii în podea și bucurându-se de tropăitul pe care-l scoteau. Îi făcu semn lui Weber să se așeze pe scaunul din fața lui. Weber se lăsă în jos, pe perne. Mark chicoti. Se presupune că ești bătrân sau ce? — Au. Nu-i subiectul meu preferat. Deci cum se numește locul ăsta, mai exact? —Ei bine, doctore. Mark își înclină capul. Se uită pe sub sprâncenele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
bătrân sau ce? — Au. Nu-i subiectul meu preferat. Deci cum se numește locul ăsta, mai exact? —Ei bine, doctore. Mark își înclină capul. Se uită pe sub sprâncenele lui împreunate și șopti: Unii oameni din partea locului îi spun Glandele Mortului. Weber clipi, iar Mark lătră de plăcere. Karin stătea înnebunită pe pat, trăgându-se de pantaloni. —De cât timp ești aici? Mark aruncă o privire tulburată spre pat. Karin își feri ochii, uitându-se la Weber. Mark își drese glasul. — Păi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
locului îi spun Glandele Mortului. Weber clipi, iar Mark lătră de plăcere. Karin stătea înnebunită pe pat, trăgându-se de pantaloni. —De cât timp ești aici? Mark aruncă o privire tulburată spre pat. Karin își feri ochii, uitându-se la Weber. Mark își drese glasul. — Păi, o să-ți spun. Cam de când mă știu? — Știi de ce te afli aici? — Vrei să zici de sunt aici și nu acasă? Sau de ce sunt aici și nu sunt mort? În amândouă cazurile, același răspuns. Mark

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
și băutor de bere, care spunea: Ce dracu’ știu eu? Nu trebuie să dai o reprezentație pentru el, Mark. Băi, ce-ți pasă ție? Tu ești aia care vrea să stau aici. Cu ce te ajută oamenii de aici? întrebă Weber. Bărbatul-copil deveni contemplativ. Își mângâie bărbia rasă. Parcă ar fi vorbit despre politică sau religie. Păi, știi ce e aici. E... ei, știi tu: un azil. Acolo unde te duc când ești făcut praf și nu mai are nimeni nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
trase căciula albastru-deschis peste sprâncene. Cealaltă mână țâșni înainte. —Întreab-o pe ea. Ea le tot zice cum eram eu. Karin își apăsă tâmpla cu încheietura mâinii și se ridică. —Iertați-mă, se scuză ea și ieși împleticindu-se din cameră. Weber insistă. —Ai avut un accident? Mark se gândi: era una dintre numeroasele posibilități. Se afundă și mai adânc în scaun, pipăind cu degetele de la picioare podeaua din fața lui. —Păi, știi, m-am răsturnat cu mașina. Praf am făcut-o. Cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se aplecă în față. Super Dodge Ram roșu-cireașă din ’84. Blocul motor refăcut. Arborele de comandă modificat. Meșterită ca lumea. O să-ți placă. Vorbea ca un bărbat american tipic la vreo douăzeci de ani, din oricare stat mare și pustiu. Weber arătă cu degetul îndoit către coridorul gol. —Povestește-mi despre ea. Mâinile lui Mark trăgeau de căciula tricotată. —Ei, doctore. Știi ceva? Devine destul de complicat, destul de repede. Asta văd și eu. Ea își închipuie că dacă o imită perfect, o s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
mele. Asta e speriată tot timpul. Plângăcioasă. Apropo de ăștia de le sare repede muștarul. O bagi în sperieți foarte ușor. Clătină din cap. Ceva lung și tăcut îl străbătu. —Seamănă. Seamănă mult. Dar sunt la ani-lumină una de alta. Weber își făcu de lucru cu ochelarii lui antici cu rame metalice. Își mângâie creștetul capului cu început de chelie. Mark își pipăi inconștient căciula. —Ea e singura? întrebă Weber. Mark se holba la el, fără să răspundă. Vreau să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
străbătu. —Seamănă. Seamănă mult. Dar sunt la ani-lumină una de alta. Weber își făcu de lucru cu ochelarii lui antici cu rame metalice. Își mângâie creștetul capului cu început de chelie. Mark își pipăi inconștient căciula. —Ea e singura? întrebă Weber. Mark se holba la el, fără să răspundă. Vreau să spun, mai e cineva care să nu fie ceea ce pare? —Doamne, doar ești doctor, nu? Ar trebui să știi că nimeni nu e „Ceea Ce Pare“. Se aplecă, uitându-se printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]