1,925 matches
-
e ! Are gust de sărbătoare, de Crăciun ! — Mie mi se pare că are gust de... Clatină din cap. Dar mai bine mă abțin să-ți spun ce gust mi se pare că are. Dacă nu te superi, eu rămân la whisky. — OK, zic ridicând din umeri. Dar să știi că pierzi. Iau altă Înghițitură și Îi zâmbesc fericită. Deja sunt complet relaxată. Va fi Întâlnirea perfectă. TREISPREZECE Ajungem la un restaurant din Mayfair În care n-am mai fost niciodată. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Iar taburetul de la măsuța de toaletă e ocupat de un teanc gros de reviste. La naiba, trebuia să fac un pic de ordine. — Rămân În picioare, spune Jack cu un mic surâs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și Îmi privește camera fascinat. Deci asta-i camera ta. Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubându-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am petrecut tot Crăciunul mâncând Quality Street. — „Luni, ora 7 dimineața“, citește cu voce tare. „Jogging În pas alert În jurul blocului. Patruzeci de genuflexiuni. Prânz : oră de yoga. Seara: caseta cu gimnastică aerobică. Șaizeci de genuflexiuni.“ Ia o gură de whisky. Foarte impresionant. Faci toate astea ? — Ei, zic după o pauză. Poate că nu reușesc să le fac chiar pe toate... vreau să spun, a fost destul de ambițios planul... știi.. ăă.. Oricum ! Mă dau fâs-fâs cu parfum. Hai, să mergem ! Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de plutonieri majori, acolo nu mai ajunge nici brațul legii, pentru cè acolo legea ești tu! Bravo, Matei! Un spirit superior că ține mai are nevoie sè și mènânce, sè bea?! râde el observându-mè cum rèsucesc între degete paharul de whisky, Nimeni nu-i perfect! îi rèspund eu, ciocnim paharele și sorbim fiecare câte o înghițiturè, Sè știi cè ai dreptate, admit eu, cu declarația și cu transferul de realitate, dar sè nu crezi cè am vrut sè-l induc în eroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
luaseră razna puțin. Alunele și bananele nu mai însemnau nimic pentru ele acum. La câteva zile după prima lor întâlnire cu alcoolul, descoperiră o ladă de bere într-o camionetă de livrări. La o săptămână după aceea, o sticlă de whisky într-o ricșă. Apoi și mai multă bere. Apoi și mai mult rom. Cu niște fețe întuncate și pline de hotărâre, cu ochi sălbatici, lichizi, alergau în salturi uriașe ca să iasă în calea oricărui autobuz care sosea, a oricărui scuter-ricșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
scobitură greu-de-ținut-minte era spălată cum se cuvine, în ciuda raționalizării apei. Bineînțeles, pe față se spăla în fiecare zi. Dar tocmai pe când se pregătea să se săpunească bine, își aminti de popota armatei, cu barul său cel bine-aprovizionat, unde savura un whisky cu sifon aproape în fiecare seară. Maimuțele astea trebuiau ținute la distanță cu orice preț! Țâșnind afară din baie într-un mod pe care era sigur că avea să-l regrete mai târziu, puse din nou telefonul în priză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
seama a că nu elaboraseră nici un plan funcțional, coduseră înapoi spre casă oarecum spășiți. Șeful poliției îi aduse Colectorului Districtual vestea că maimuțele fuseseră în altă expediție și făcuseră un raid prin dulapurile fostului Judecător Districtual. Luaseră cinci sticle de whisky și dispăruseră înainte ca servitorii să-și dea măcar seama ce se petrecea. Perceptorul districtual reveni la bungalow-ul său și se așeză plin de îngrijorare. Iată-l acolo, râzând așa cum făcea doar cu un prieten apropiat - în ziua aceea, timiditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dar era Încă devreme, așa că nu prea dansa nimeni. Eram plină de energie și aveam sentimentul că toată lumea era a mea. M-am Întors către Tom. — Vrei ceva de băut? Cam tâmpită Întrebarea, la drept vorbind. I-am cumpărat un whisky, iar eu mi-am luat o bere blondă, apoi ne-am așezat la bar, cercetând din priviri restul clienților. De fapt, numai eu făceam asta, căci În local nu exista genul de specimene care l-ar fi putut interesa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Hm, e de la Mudhoney - se cheamă „Touch Me, I’m Sick“. — Mmm, cineva striga ceva ușor diferit... — Ultima dată când se cântă, este schimbat cu „Fuck Me, I’m Sick“. — Da, asta era. Se Înfioră ușor. Îmi mai dai un whisky? Îl Întrebă el pe barman. Mi-ar prinde bine. Și o bere blondă pentru prietena mea. Împinse băutura spre mine și spuse: Cred că amicul tău tocmai a plecat cu fata aia. Păreau a fi În relații foarte cordiale. — Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Mă Încerca un puternic atac de mizantropie. Pe la zece, pradă unui val subit de foame și de milă față de propria persoană, am comandat o pizza. Dacă În Weekendul pierdut, Ray Milland, ajuns la jumătatea celei de-a treia sticle de whisky, ar fi hotărât că ce-i lipsește e o pizza quattro formaggi cu usturoi și porumb, nu și-ar fi mormăit comanda În receptor cu mai mult entuziasm decât mine. Cu toate astea, patruzeci de minute mai târziu, când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fost o idee prea bună să mergi acolo. — Trebuia să merg. Sosiră și băuturile. Pe-a mea am băut-o aproape dintr-o singură Înghițitură, simțind că e cu ochii pe mine. — ăsta e anestezicul tău obișnuit? mă Întrebă. — De la whisky te alegi cu o mahmureală mai rea, am zis, uitându-mă țintă la conținutul paharului lui. Hawkins mă Întrerupse, bând tot ce era În el, apoi spuse: — Înțeleg că lucrurile n-au mers prea strălucit acolo, Înăuntru. Nu mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fost dintr-odată șocată de cât de matur părea. Mă rog, chiar era matur, cu o slujbă, multe responsabilități, o iubită și probabil și o ipotecă. Și, desigur, cu niște ochi foarte albaștri. Mă Întrebam ce naiba căuta el aici, bând whisky cu mine, la miezul zilei. — Mergem? m-a Întrebat, Întrerupându-mi meditația. Își lăsă paharul pe masă, iar eu l-am imitat, fără ca mâna să-mi tremure vreo clipă. Achită nota cu un aer atât de hotărât, că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mâna să-mi tremure vreo clipă. Achită nota cu un aer atât de hotărât, că n-am mai protestat, oferind-mă să plătesc jumătate. Am ieșit, iar el descuiat portiera. — E oare Înțelept să conduci după ce-ai băut două whisky-uri duble? am spus În timp ce mă urcam. — Câtuși de puțin, răspunse, pornind ștergătoarele de parbriz. Nu era prea mult de condus până la garsonieră. Păi, mulțumesc că m-ai condus, am zis, coborând. Nu te superi dacă o șterg Înăuntru? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să auzim crainica spunând american. Pentru că asta însemna: nu de aici, de acolo, de unde veneau lamele de ras pentru caietul meu de dictări și postul de radio străin pentru tata. Acolo vedeai o porție de dramă și un pahar cu whisky la câteva minute și o casă mai lungă decât toate intrările noastre A, B, C și D la un loc. Povestea asta americană le plăcea tuturor. Strada era pustie, toți se strângeau în apartamente și-și puneau o singură întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ieșirea din aeroport. După ieșire, venea America. Iar când vine America, există întotdeauna speranță, așa se zice. Eu însă nu prea aveam încredere și tata avea palmele umede. Domnul Sanowsky s-a repezit spre noi ca spre o sticlă cu whisky. Așa a spus tata. A înșfăcat mâna tatei, cuprinzând-o între mâinile lui late ca niște lopeți, apoi a scuturat-o cu toată puterea. Eu am primit niște lovituri amicale pe creștet, care păreau mai degrabă ghionturi. Nu încăpea îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
stomac, iar în cap la fel. Știam că și tata simțea un gol în stomac și tare ar fi dorit să nu se scoale. În camera de alături, domnul Sanowsky tocmai își turnase un pahar de ceva. Recunoșteam totdeauna mirosul. Whisky, o porcărie care-mi făcea greață. Tata a ieșit fără zgomot din cameră. Afară, domnul Sanowsky l-a salutat scurt. Aveau vocile mai groase ca de obicei. Voci de dimineață. După cinci minute, tata a venit înapoi, dezbrăcat până la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca să-ți tragi puțin sufletul, la fântâna de Coca-Cola, așezată la poalele dealului clădit din aparatură de menaj. Toni mi-a spus: „Nu te dezlipi de călcâiele mele, altfel te pierzi și, acasă, bătrâna Sanowsky are să-mi spargă sticla de whisky în scăfârlie”. Pe cât am putut, am încercat eu să nu mă dezlipesc de călcâiele lui, însă ar fi fost mai bine să folosesc superadezivul cu efect garantat, de pe strada do-it-yourself. Așa, deși îmi dădusem silința, câțiva metri mai încolo tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ne-am atins scopul într-o oarecare măsură. Și America... nu e ce îmi imaginasem.” „Ce îți imaginaseși?” a întrebat doamna Sanowsky. „Ce v-ați imaginat și voi.” „Ești sigur?” a întrebat Toni. „Eu mi-am imaginat un ocean de whisky.” „Nu cred. Asta a venit după.” „După, înainte, cine mai știe?” „Tocmai”, a făcut doamna Sanowsky. „Ai deja bilete de avion?” a vrut Toni să afle. „Da, le-am cumpărat ieri. Cu banii de ajutor pe o lună.” A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o treabă pentru americanii leneși și pentru negri.” Tata a răspuns: „N-are nici o legătură cu spălatul vaselor.” „Teodorescule, problema cu limba engleză nu-i așa importantă. Se rezolvă cu timpul. Uite-mă pe mine, cu capul meu plin de whisky și tot am reușit mai mult sau mai puțin s-o învăț.” „Da, văd. Însă nu știu ce aș putea face aici.” „Și băiatul, el ce o să devină acolo? Vreun nenorocit de lingău? Sau are să numere vitele într-un colhoz, sau are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi, la o adică, și eu. Iar din Bronx nu ieși viu, decât dacă nu arăți că ți-e frică. Lup între lupi. Ei bine, mie nu mi-e frică. În fine, mă mai ajut și cu o picătură de whisky.» Așa vorbea el și mă trăsnea cu mirosul de băutură și de sudoare, iar eu ședeam în mașina aceea blestemată, gândindu-mă că nici în ruptul capului n-aș deschide portiera, ca să cobor. Între timp ajungeam la o intersecție din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
renunțat. În plus, simțeam că-mi umplu golul din suflet. Lucram cinci zile pe săptămână la agenția de transport și trei nopți pe săptămână păzeam magazinul de discuri. În serile în care nu lucram, stăteam la mine în cameră, beam whisky si citeam. Cavaleristul nu se atingea de băuturi alcoolice și nici măcar nu suporta mirosul. De câte ori mă vedea trântit pe pat cu sticla în mână, strâmba din nas și se văicărea că nu poate învăța. Mă trimitea întotdeauna să beau afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă gândeam la Naoko, la pielea ei albă în întunericul camerei, la suspinele ei, la răpăitul ploii. Și cu cât mă gândeam mai mult, cu atât simțeam o nevoie mai acută să mă culc cu femei. Îmi luam sticla cu whisky, mergeam pe acoperiș și de fiecare dată mă întrebam ce se va alege de mine. La sfârșitul lunii iulie am primit o scrisoare scurtă de la Naoko. Te rog să mă ierți că nu ți-am răspuns mai devreme, dar încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mers cu autobuzul spre Shinjuku. Ne-am învârtit puțin prin cartierul animat și apoi am intrat într-unul din barurile noastre, deciși să așteptăm o pereche de fete. De obicei, perechile curgeau gârlă, mai puțin în seara aceea. Am băut whisky cu sifon ca să nu ne amețim prea rău și am așteptat aproape două ore. În cele din urmă, au apărut două fete care s-au așezat la bar și au comandat gin și margarita. Nagasawa le-a abordat imediat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o făcusem, m-am gândit la ea în timp ce mă masturbam, dar n-a mers. Am înlocuit-o cu Naoko, dar nici imaginea ei nu m-a ajutat. Mi s-a părut ridicol și am renunțat. Am luat o înghițitură de whisky, m-am spălat pe dinți și m-am dus la culcare. Duminică dimineața i-am scris o scrisoare lui Naoko. În primul rând, i-am scris despre tatăl lui Midori. M-am dus la spital la tatăl unei colege și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în societate, în general. — E la fel, zise el. Normal că e același peste tot, adăugă el, legile sunt imuabile. Nagasawa a mai comandat o sticlă de vin când am terminat-o pe prima, iar pentru el a cerut un whisky dublu. Hatsumi a început să-mi povestească despre o fată cu care voia să-mi facă cunoștință. Aborda invariabil același subiect, avea întotdeauna câte o colegă drăguță, dar eu mă eschivam mereu. Zău că e drăguță și isteață, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]