16,454 matches
-
atunci când a fost în locul vostru? Continuați tradiția războiului cu sânge pe pereți, instaurată de predecesori? Păi, și atunci de ce ne-ați mințit că, odată ce veți ajunge la putere, o să fie altfel? Și be) din felul în care acționați și din zâmbetele de pe fețele voastre îmi dați senzația că vă bântuie deja sentimentul eternității. Da, da, ăla pe care l-au avut și “foștii”: că vor îmbătrâni la putere. Aș vrea să vă atrag atenția asupra faptului că pe ei nu i-
ICR, Patapievici, solidaritate, spirala urii și sânge pe pereți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20268_a_21593]
-
mulțumesc pe această cale pentru generozitate. Bătut mult mai crunt decât mine, un domn simpatic s-a așezat în fața mea când începusem să plâng, disperată, a început să-mi zâmbească și n-a plecat până când nu mi-a smuls un zâmbet. Acolo, la Măgurele, am aflat că speranța moare ultima. Pe 15 dimineața au sosit niște domni despre care ni s-a spus că sunt procurori. Ne-au luat declarații, am fost fotografiați față-profil și ni s-au luat amprentele. Apoi
13-15 iunie – Mărturii ale victimelor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20342_a_21667]
-
lui. Sigur că, de fiecare dată când oamenii îmi zâmbesc și îmi spun “mulțumesc” pentru că le-am ținut ușa de la lift să intre cu bagajele sau pentru că am ridicat jucăria aruncată de copilul șturlubatic pe care-l cară în brațe, zâmbetul lor îmi înseninează ziua, dar sunt deja pregătită să nu mi-o mai întunece varianta în care nu-mi aruncă nici măcar o privire. Îmi zâmbesc eu singură, pe dinăuntru, și îmi văd mai departe de viață. Mi-ar plăcea să
Gripa mulţumesciană by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20348_a_21673]
-
pe un scaun lângă care mai era unul gol, în timp ce eu mă așezasem pe singurul scaun liber de pe rândul de vizavi, iar Nic rămăsese în picioare. S-a ridicat și a venit spre noi, fără să ne spună nimic. Din zâmbetul lui am înțeles că voia să facem schimb de scaune, ca să putem sta amândoi pe cele două rămase libere, după ce se ridicase el. I-am mulțumit, ușor uimiți de gest, și ne-a fost tare drag de el. Cum ar
Gripa mulţumesciană by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20348_a_21673]
-
două rămase libere, după ce se ridicase el. I-am mulțumit, ușor uimiți de gest, și ne-a fost tare drag de el. Cum ar fi fost să îi aruncăm o privire scârbită și gomoasă sau să ne purtăm ca și cum omul, zâmbetul lui bun, gestul n-ar fi existat? Nici nu pot să-mi imaginez o astfel de scenă. Pot însă să-mi imaginez că, într-o zi, când altcineva o să mai facă un gest asemănător, n-o să mai fiu uimită. Că
Gripa mulţumesciană by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20348_a_21673]
-
Simona Tache Un text emoționant. Aici. Dacă treceți pe lângă Florin, oferiți-i o țigară, o haină care nu vă mai trebuie, un covrig, ceva de lucru sau măcar un zâmbet, un “Bună ziua” și un “Ce mai faci?”.
O țigară pentru Florin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20379_a_21704]
-
ceilalți oameni îi sufocă, pe care lucrurile din jur îi sufocă, pe care însuși faptul că există îi sufocă și îi umple de o mare greață, care, desigur, îi sufocă, la rândul ei. Oameni care nu pot să răspundă unui zâmbet mai mult decât c-o grimasă, care nu trăiesc decât ca să-și reverse acreala asupra celorlalți, care nu au încredere în nimeni și în nimic, care nu dau doi bani pe nimeni și pe nimic și pe care lumina soarelui
Despre oamenii acri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20378_a_21703]
-
Cel mai accesibil ca amplasament era un Cristim, însă de câte ori mergeam acolo, plecam cu nervii zdruncinați din cauza vânzătoarelor. Nu numai eu, am auzit plângeri de la o grămadă de oameni. Sunt extrem de acre și de grețoase, nu ți-ar adresa un zâmbet nici plătite, iar, dacă le întrebi ceva, îți răspund de parcă tocmai le-ai fi pus în față o oliță plină cu rahat proaspăt de copil mic. Acum, s-a deschis acest Cora, care e mare și foarte bine aprovizionat, ceea ce
A sosit vremea deconturilor? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20426_a_21751]
-
nu ții să-l scoți din minți p-ăla care ți-a călcat pragul magazinului. Așa că atenția și bunăvoința lor urcă până undeva, dincolo de nori. Întâlnirea mea de azi cu amabilitatea Meli Melo a arătat așa: Vânzătoarea 1 (cu un zâmbet de ziceai că l-a văzut pe Michael Jackson viu): Bună ziua, bine ați venit la Meli Melo. Cu ce vă putem ajuta? Eu: Bună ziua, bine v-am găsit, cu nimic, mă uit. Vânzătoarea 1: Căutați ceva anume? Eu (zâmbind a
Trataţi-mă cu puţină scârbă, vă rog! Mulţumesc! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20438_a_21763]
-
și-au dorit, la un moment dat, să învețe să meargă precum Nicolas Cage în nu știu ce film. Și au exersat, au exersat, până când au învățat; - Există bărbați care și-au dorit să facă gropiță într-un obraz, ca să obțină un zâmbet cuceritor-șmecheresc. Așa că au luat frumos albuș de ou, ...CONTINUAREA AICI. P.S. Vă aștept înapoi cu secretele, da?
Care e secretul vostru rușinos? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20717_a_22042]
-
finuț, cu cărămiziu, pe un colț de zid? “Privește soarele și ascultă păsările!”. Hmm, ce frumooos, nu? Mi-am scos cușma și am aruncat-o cât colo (în rucsac ), mi-am scuturat pletele și am purces mai departe, cu un zâmbet mare pe față și urechile ciulite, ca să aud păsărelele. Soarele îmi intrase deja în ochi, făcându-mă să-i mijesc. La fix cât să văd perfect ce scria pe alt colț de bloc: “Împarte ceva azi cu cine ți-e
Mariana SUPERGIRL, care nu există by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20739_a_22064]
-
intrase deja în ochi, făcându-mă să-i mijesc. La fix cât să văd perfect ce scria pe alt colț de bloc: “Împarte ceva azi cu cine ți-e drag”. Oau! N-am apucat să-mi lățesc și mai tare zâmbetul pe față, că am zărit un coș de gunoi care voia și el să-mi transmită un mesaj: “Steaua, te iubesc, ești o echipă bună!”. Hmmm, cred că ăsta nu era totuși pentru mine, eu țin cu Dinamo. Și, totuși
Mariana SUPERGIRL, care nu există by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20739_a_22064]
-
că e apreciată. Tot așa, din mesaj pozitiv în mesaj pozitiv, am ajuns la sală, apoi la supermarket. Pe drumul înapoi spre casă, am trecut iar pe lângă panoul publicitar. Când s-o salut în gând pe Mariana, mi-a înghețat zâmbetul. Nu mai era “SUPERGIRL”, era “C(*&VĂ”. Whaaaaat? Da’ ce-am, băi, nene? Mi-au pus ăștia ceva în bicicleta eliptică? M-am tâmpit? Mă frec la ochi tare. Pășesc strâmb și dau să mă proptesc cu nasul într-un
Mariana SUPERGIRL, care nu există by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20739_a_22064]
-
o seară în familie sau chiar “o cafea” pentru copiii pofticioși, femeile însărcinate sau cardiaci. Și pentru că a venit, din nou, vorba de familie și de momentele memorabile petrecute în mijlocul ei, mai vreau să vă supun și eu atenției câteva zâmbete pe care le-am colecționat la cea mai recentă întâlnire cu bunicii mei, consumată într-o bucătărioară dintr-un sat călărășean, cu noi, nepoții, stând în jurul lui mamaie, care ne prăjea scovergi, și al lui tataie, care ne îmbia cu
Mamaie, tataie, târgul Gaudeanu şi nişte kiwi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20833_a_22158]
-
zări (e bine să ai geamul închis, ca să nu-ți intre-n nas, în gură și în ochi), chiștoacele sar care încotro pe șosea. Mâna se retrage mulțumită. În retrovizoare îi poți vedea mutra de meltean, pe care înflorește un zâmbet. E zâmbetul ăla de mare iubitor al curățeniei, mândru că are în mașină o scrumieră curată. 2. Imaginea copilașului de ghiolban care scoate și el mânuța pe geamul mașinii și dă drumul pe asfalt cojii de banană. Înainte de acest gest
Înscrie la coş acum, întreabă-ne cum! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20862_a_22187]
-
bine să ai geamul închis, ca să nu-ți intre-n nas, în gură și în ochi), chiștoacele sar care încotro pe șosea. Mâna se retrage mulțumită. În retrovizoare îi poți vedea mutra de meltean, pe care înflorește un zâmbet. E zâmbetul ăla de mare iubitor al curățeniei, mândru că are în mașină o scrumieră curată. 2. Imaginea copilașului de ghiolban care scoate și el mânuța pe geamul mașinii și dă drumul pe asfalt cojii de banană. Înainte de acest gest, în mașină
Înscrie la coş acum, întreabă-ne cum! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20862_a_22187]
-
tot, tot... Am clacat psihic și m-am pus pe plâns. Ștergeam și hohoteam, adunam și suspinam. Lacrimile picurau printre dovlecei, spălau cioburile și sărau iaurtul. A fost o tragedie. De-abia după ce am terminat de curățat, a mijit primul zâmbet. De-abia azi, când îmi amintesc, vin și celelalte hohote, de râs.
Iaurtul care te ajută, dar nu-ţi bagă şi-n traistă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20870_a_22195]
-
a patra,sau chiar mai înaintată, aștepta nerăbdătoare vizită marinărilor pribegi prin lume,lipsiți de căldură unui cămin. Clubul respectiv se compunea dintr-o capelă,un magazin cu suveniruri și o sală tip salon discotecă de țară. Credincioasele gazde, cu zâmbete largi, i-au întâmpinat pe însetații de bere și dezmăț cu un brad și cadouri pentru fiecare:fulare și căciuli călduroase,toate model unicat. Din păcate mixul de culori era atât de mare per bucată, încât și în ziua de
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
am văzut două chestii pe care sper să nu le mai văd niciodată: 1) cum arată un avion cu mai multe bagaje decât oameni și 2) cum arată groaza pe fața unei stewardese. Nu, nu urma să ne-anunțe, cu zâmbetul pe buze, că tre’ să ne punem vestele de salvare și să sărim, ci doar să convingă o doamnă că nu se poate să meargă cu papornița-n poală până la București. Noroc cu bulibașa doamnei, că i-a făcut job
Zbor deasupra Europei, într-un cuib de români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21001_a_22326]
-
toate bagajele au fost îndesate în compartimentele special amenajate. Și - alt miracol! - nici nu i-a venit nimănui ideea să agațe vreo sarsana de flapsuri. Ne-a ajutat Dumnezeu și am reușit să decolăm. Obosiți, transpirați și purtând pe buze zâmbetul acela fericit-epuizat, pe care-l au femeile care tocmai au născut, zăceam cu toții, prăbușiți în scaune. Lumina scăzuse în intensitate, se mai auzea doar zumzetul toropitor al motoarelor și un bulibașă, care vorbea FOARTE TARE. O atmosferă plăcută, așadar, care
Zbor deasupra Europei, într-un cuib de români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21001_a_22326]
-
uitat să coboare la spital?! Hai că da Domnul și ajung la birou. Mă întimpina portarul meu preferat (spun c-ar fi preferatul meu deoarece este singurul portar în viață pe care-l văd în permanență citind cărți) cu un zîmbet plin de ironie: - El: domnișoara, astăzi faceți ceva mișcare. S-a stricat liftul, repara ăștia la el. - Eu: nu, mulțumesc, ies la promenada deseară. Cam cît durează, aveți idee? - El: domnișoara, nu știu să estimez, nu depinde de mine, doar
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
de toamnă arată, E încă viață de vis privegheată, Până când iarba de noi o să știe. Tot mai adânc ne-ngroapă uitarea, Fructe răscoapte din ramuri căzute, Purtăm încă iz de livezi pierdute, Rămas undeva, zefir de visare. În lacrimă de zâmbet ascunși amândoi Să nu dăm un bănuț pentru neunde, Apusul în falduri un dar mai ascunde, Iubirea ne poartă dincolo de ploi Referință Bibliografică: Dincolo de ploi / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016. Drepturi
DINCOLO DE PLOI de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384147_a_385476]
-
fie și dânsa atentă cu dumneata, i-a răspuns lunganul, uluit cât de tâmpit este. Ce vrei, dânsa nu-ți face servicii când îți oferă comenzile clienților? S-a dumirit Mototolea și a intrat cuminte în sistem, cu ciocolatele și zâmbetele de rigoare la „domnișoara”. Dar și comenzile primite erau pe măsura ciocolatei. Întreba telefonic la recepție: am vreo comandă, domnișoară? I se răspundea scurt: așteptați, vă rog! Și aștepta până i se lungeau urechile. Iar când primea comanda, trebuia să
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
-Bine atunci, ne vedem mai târziu. -În regulă, la revedere și auzi cum se închide telefonul fără să-i mai răspundă la salutul de despărțire. Pe față i se putea citi cum i s-a așternut o liniște sufletească, un zâmbet și o bună dispoziție. Se gândea mulțumită că după ce va servi prânzul cu Sebastian, va avea suficient timp să ajungă acasă, să facă un duș, să se schimbe de ținuta de școală și să ajungă la hotel la ora indicată
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
Însuflețit de viață Dezamăgit de semeni Însuflețit de timpul ce-l port în spate Dezamăgit de unii Însuflețit de alții Dezamăgit de zi Însuflețit de noapte Dezamăgit de orgolii Însuflețit de gânduri Dezamăgit de țipăt Însuflețit de șoaptă Dezamăgit de zâmbete pictate Însuflețit de lacrima ce cade Dezamăgit de drum Însuflețit de talpă Dezamăgit de măști destul de strâns ștricănite Însuflețit de cratima ce unește sau desparte Dezamăgit de strâmbul ce zbiară dreptate Însuflețit de verticalitate Dezamăgit de cel ce dă din
URMAŞ DE DAC de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384165_a_385494]