1,106 matches
-
furată de comunism, apoi alta furată și de tranziția asta nenorocită, lungă, românească. Când am ieșit prima oară în străinătate, la Berlin, prietenul meu, poetul și jurnalistul plecat din Timișoara, William Totok, mi-a arătat două doamne elegante, cochete și zâmbitoare pe stradă și m-a întrebat ce vârstă cred că au. Am răspuns, după o privire rapidă, "spre 60". Mi-a spus că au peste 75 și am rămas mut. Și asta a continuat să mă uimească de câte ori am mers
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
un spectacol, pentru a fi întrebați cine erau și de ce au venit pe insulă. Ei și-au expus intenția lor spirituală, dar una dintre personalitățile de vază a spus că erau spioni și hoți. Imediat, un frate, cu o față zâmbitoare, și-a întins funia și a spus: «Iată, dacă ne considerați astfel, funia este gata pentru a ne atârna de spânzurătoare». În acel moment, toți cetățenii, dându-și seama că greșiseră, au spus: «Aceștia nu pot să aibă intenții perverse
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Zâmbetul frecvent este un indicator clar al dorinței de a fi prietenos, si de a fi acceptat de o alta persoana (Fretz, 1966). În cercetările lor, Keating și colaboratorii au relevat că există tendința că oamenii care nu au guri zâmbitoare să fie considerați dominanți, mult mai adesea decât cei care nu au181. Parcurgând un proces de intelectualizare a vietii psihice, adolescentul începe să devină conștient de nucleul propriilor sentimente, trăindu-le cu o pro-fundă intensitate. Chipul vesel, adesea zâmbitor al
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
guri zâmbitoare să fie considerați dominanți, mult mai adesea decât cei care nu au181. Parcurgând un proces de intelectualizare a vietii psihice, adolescentul începe să devină conștient de nucleul propriilor sentimente, trăindu-le cu o pro-fundă intensitate. Chipul vesel, adesea zâmbitor al copilului, energic, zgomotos de altădată devine acum serios, grav uneori, alteori disprețuitor. Despre această din urmă expresie facială Paul Ekman precizează: "...senzațiile pe care le trăim atunci cand experimentăm disprețul nu sunt în mod inerent neplăcute. Este dificil de specificat
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
și libertatea, mai modestă, dar fascinantă, de a avea un televizor în culori care emite 24 de ore din 24, difuzând seriale lacrimogene, lambade și rock "la liber"... Toate astea sunt patronate de figura încărcată de valoare simbolică a Părintelui zâmbitor Iliescu și, cel puțin deocamdată, a Fiului, Petre Roman, impetuos și occidentalizat: cum să nu speri într-o lume mai bună? Pe fondul unei violențe concrete care se manifestă brutal, chiar dacă intermitent, violența simbolică a propagandei negative declanșate de FSN
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
județene ale Vetrei Românești, aduși în mod organizat la sărbătorire din întreaga țară, declanșaseră o adevărată orgie de lozinci șovine și îi huiduiseră copios pe reprezentanții partidelor de opoziție, cu participarea entuziastă a primului ministru Petre Roman și sub privirea zâmbitoare și indulgentă a președintelui Ion Iliescu. Faptul că tocmai aceste partide PNL, PSDR și viitorul nucleu transilvan al PNȚCD, Partidul Național Român, condus atunci de Iuliu Maniu fuseseră forța politică decisivă în procesul Marii Uniri nu părea să fie cunoscut
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
sub călcîiele mele. Apoi, beneficiind de o frână pusă de vatman, m-am lăsat cu toată greutatea pe călcâie. A urmat un „ah” și un „uuuh!” strigat cu toată convingerea, probabil că avea și bătături. M-am întors cu fața zâmbitoare spre el și i-am spus:Pardon, Ieșirea nu-i prin geamul ăsta din dreapta, mă ocoliți și, uite ușa la doi metri de noi. E clar? S-a uitat chiorâș la mine și s-a retras prin lume spre ușa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
capitala ținutului cu același nume. Nu stăm mult aici, chemăm cai și surugii pentru a pleca cât mai repede. Valea se îngustează la nord de Tecuci; culturile sunt frumoase, dealurile se acoperă de păduri, dar lupii abundă în această regiune zâmbitoare. Fuseserăm preveniți și, ca dovadă, la ora trei după-amiază, în plină vară, întâlnim, la două sute de pași de drum, pe unul dintre acești borfași, dând grav târcoale unei turme de oi, fără ca ciobanii și câinii să se îngrijoreze câtuși de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și chirpici; valea continuă să urce, îngustându-se; dealurile sunt mai înalte și mai puțin împădurite, pășunile sunt uscate aici, și culturile, mai rare; totul se schimbă și reînverzește în apropiere de Vaslui. Acest oraș e așezat în mijlocul unei vâlcele zâmbitoare, pe o ridicătură pe care o împodobește în forma unui amfiteatru. În mijlocul livezilor sale, dominate de clopotnițe strălucitoare ce reflectă până departe razele soarelui, această mică localitate are un aspect plăcut. Iluzia încetează de îndată ce intrăm în ea. Aceleași construcții din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
funcția de narare. 1. Danny abia poate să-l audă din cauza muzicii. 2. Ce se-ntîmplă? se întreabă. 3. Cu ochii larg deschiși, îl caută cu privirea. 4. Apoi el înțelege tot! 5. Iată-i că vin, la braț, cu fețe zîmbitoare: dl Alexander 6. și dra Ann. 7. Dl Alexander este poet. La viața lui a scris deja multe 8. rime. A scris o poezie despre Danny, una despre 9 pîinea cu stafide; una despre cîntecul privighetorii în 10. pădurea liniștită
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
fiecare pas, spre crevasă, trepte, zăbrele, drum în spirală. În maniera cum se descurcă neofitul pare un as. Pe drumul în spirală, ce sfredelește stânca, intră triumfal, într-o galerie mare cu sfincși de cristal și tablouri murale, pastoforul vine zâmbitor și deschide gratiile. Neofitul înaintează sigur, umilința ia deschis spațiile. -Fiu al pământului, îi spune pastofor, fii bine venit. ai scăpat de capcana abisului fără sfârșit. Acum cu siguranța ta, ai descoperit al înțelepților tron. Doar puțini au reușit, ceilalți
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
vedenii. Biblia ilustrată pe lame subțiri de aur. Tradiții de la Hermes mare revelator. În cele patru colțuri ale criptei milenare, străjuiesc capodopere statuare, simboluri de voință, credință și putere. Statuia lui Isis din aur cu diamante, rubini și safiri, floare zâmbitoare, zeiță a naturii, simbol al puterii, purității și frumuseții. În mijlocul criptei o masă circulară, vestește horoscopul zodiilor. Hierofantul se adresează neofitului și-i cere să nu desvăluie secretul nimănui vreodată, din ce a văzut sau a auzit în această noapte
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Deasupra râului pe cer au apărut trei fascicole de lumină, care coborau spre pământ, deasupra râului și spre ambele maluri ale acestuia. Pe aceste fascicole coborau lin trei oameni îmbrăcați în haine de in strălucitoare, tineri, frumoși, fețele lor radiau zâmbitoare, emanând o lumină vie orbitoare. La apariția lor am simțit cum corpul îmi vibrează, energia binefăcătoare pulsa în întregul organism. -Nu te teme-îmi vorbi cel ce levita deasupra râului. Eu sunt îngerul tău mesager, iar cei de pe maluri sunt îngerii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sus pe mijlocul cerului când ieși din pădure, dând într-o poiană înconjurată de munți înalți acoperiți cu păduri de conifere. Făcu câțiva pași când apăru din senin o bătrână, dreaptă ca lumânarea, îmbrăcată cu haine negre curate, având fața zâmbitoare și luminoasă, în spate avea o desagă, iar în mână un minunat toiag, care părea de fildeș. -Bun găsit fata mea. Te-ai rătăcit, așa-i? Fetița tremurând de frică mormăi: -M-am, m-am rătăcit. -Ți-o fi foame. Spunând acestea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
PUR ȘI SIMPLU. LÂNGĂ PASARELA DE ÎMBARCARE \ ÎNALTĂ ȘI ABRUPTĂ, VĂZU UN GRUP DE OAMENI. UNUL DIN EI ERA UN TÂNĂR ÎNALT CU O FAȚĂ DE COPIL. DOI ERAU MAI ÎN VÂRSTĂ, CU EXPRESII IMPASIBILE. ÎN SFÂRȘIT, ULTIMUL AVEA O FAȚĂ ZÂMBITOARE, ÎN CIUDA TRISTEȚII OCHILOR. ACESTA DIN URMĂ ÎI ARĂTĂ LUI MARIN O INSIGNĂ CARE ÎL IDENTIFICA DREPT OFIȚER DE CONTROL ÎN CIVIL. TOT EL ÎL PREZENTĂ PE BĂIATUL CEL ÎNALT. \ Domnule Marin, acesta este tânărul de care v-a vorbit domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ura va stârpi nedreptatea! răspunse Gross cu fața strâmbată de patimă. ― Ura naște veșnic ură, zise Apostol, cutremurîndu-se. Pe ură nu poți clădi, precum nu poți pe mlaștină... Înainte de a mai răspunde Gross, Varga se sculă în picioare și vorbi zîmbitor: ― Stați!... Dați-mi voie!... Anarhistul nostru vrea o internațională... Așa-i, camarade?... Ei bine, uite internaționala! adăugă cu mândrie, ridicând glasul și arătând împrejur cu mâna pe toți cei de față. Uite!... Tu ești ovreu, domnul căpitan e ceh, doctorul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
observator și se întindea pe patul de scânduri, adormea repede și visa numai fericire... Într-o după-amiază târzie se pomeni iar cu Klapka la baterie. Bologa, aducîndu-și aminte de îngrijorarea de deunăzi a căpitanului, se miră văzîndu-l foarte senin și zâmbitor, cu o mulțumire în ochi aproape provocatoare. După ce inspectară împreună tunurile și oamenii, coborâră în postul de comandă, unde ardea pe masă un muc de lumânare. ― Na-m avut noroc, domnule căpitan, zise Apostol cu o ușoară ezitare. Dacă n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca totdeauna. Soarele surâdea în asfințit, galben, slab, ca fața unui moșneag vesel, iar lumuna aceasta săruta pământul ca o rouă binefăcătoare, răspândind bucurie și deșteptând nădejdi pretutindeni... Apostol stătu un răstimp cu ochii spre soare, sorbind cu nesațiu lumina zâmbitoare. Se simțea ușurat, ca și când ar fi plâns cu lacrimi fierbinți după o suferință multă vreme înăbușită. Gândurile nu-l mai dureau, ci se supuneau, docile, voinței lui, încît, dacă ar fi vrut, le-ar fi putut înșira frumos, pe o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
c-o să sosească cu cellalt tren... Își sorbiră o clipă privirile cu atâta înfrigurare, parcă între ochii lor s-ar fi întins un fir de mătase roșie. Apostol îi dădu mâna și văzu că Ilona coboară pleoapele și că buzele zâmbitoare îi tremură; mâna era însă rece. Apoi Bologa trecu înainte, repede, să nu facă vreo prostie dacă nu se va grăbi. În ulicioara gării, întoarse capul. Fata se ciorovăia cu ordonanța, cerîndu-i să ducă și ea un geamantan, iar Petre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
De ce să mor?... Nu vreau să mor! Viața e doar... Viața!..." Și îndată simți nevoia poruncitoare să vorbească, să se dezmorțească și să arate că trăiește. Se uită înviorat la sublocotenentul amuțit și zise cu glas umed și cu ochii zâmbitori, parcă ar fi spus o veste de necrezut: ― Frumoasă vreme, așa-i?... Lumea-i totdeauna frumoasă... toată lumea... Sublocotenentul tăcea zăpăcit. Apostol îl apucă de braț și urmă, grăbit, îngrijorat să nu uite ce vrea să zică: ― Vorbeai adineaori despre diferite
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
raze, E concentrat în ființa-ți luminoasă! Surâsul tău o rază e de soare, Și ochii tăi sunt stele-n noaptea mea, Și sânul tău de vergină ninsoare, Ce lin l-acoperi tu cu mâna ta, Când tremurând privești și zâmbitoare La-a lui dulci flori ce cresc alăturea - Și sărutarea ta - oh, spune, spune Cu ce s-aseamăn dulcea-acea minune! {EminescuOpIV 68} De n-ai fi tu ce-ar folosi viața, Speranțele-i, și binele-i și tot! Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
palat din stînce sure, A lui stîlpi-s munți de piatră, a lui streșin-o pădure, A cărei copaci se mișcă între nouri adânciți. {EminescuOpIV 124} {EminescuOpIV 125} Iar o vale nesfârșită ca pustiile Saharei, Cu de flori straturi înnalte ca oaze zâmbitoare, Cu un fluviu care poartă a lui insule pe el, E grădina luminată a palatului în munte - A lui scări de stânci înnalte sunt crăpate și cărunte, Iar în halele lui negre strălucind ca și oțel Sunt păduri de flori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
arcuite-ntunecat. Sara sună glas de bucium și cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, pe de frunze-uscate urme, Vin rupând verzile crenge cu talangele de gât; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare Pîn-din el o-mpărăteasă iese albă, zâmbitoare, Pe-umăr gol doniță albă - stemă-n părul aurit. Din copaci ies zâne mândre, de-mpărat frumoase fete, Ținând donițe pe umeri, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin-, Ce sub dulcile lor mâne își oferă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a lor vârfuri, totuși murii - Bolțile groase de frunze - a lui raze nu străbat. Lîng-izvoarele-nflorite pasc cai albi c-a mării spume - Zi ori noapte nu văzură de când sunt pe-această lume, Luna sântă, stele de-aur, soare alb și zâmbitor, Pentru ei necunoscute-s. Umbra verde claroscură Și mirositorul aer, fluvii ce sclipinde cură În adâncile dumbrave printre țărmii plini de flori - Astea numai le cunosc ei. - Coamele flutur-c-argintul, Ca la lebede se-ndoaie gâtul lor, iară pământul Abia-atins e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la tine fruntea-acum mă doare. Nu știu ce rost mai are-a mea viață Când n-am avut o clipă de dulceață: Amar etern și visuri peritoare! De ce în noapte glasul tău înghiață! Vedea-vor ochi-mi încă-odată oare Frumosul trup, - femee zîmbitoare! Ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n brațe? Tu, blond noroc al unui vis deșert, Tu visul blond unui noroc ce nu e, De-i mai veni să știi că nu te iert. Căci dorul meu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]