20,040 matches
-
singular, în caz că extratereștrii ar dori să ia pe cineva cu ei. Cîteva nopți mai tîrziu aveam să mă duc și să stau în locul unde cred că a stat el. De partea cealaltă a șanțului, acum prefăcut într-un rîu de zăpadă topită, cimitirul sclipește ca o metropolă pierdută. E lună plină. O să zăbovesc pe acolo, așa cum, probabil, a zăbovit Carlton, hipnotizat de lucirea agintie a pietrelor de mormînt, de îngerul alb care-și înalță brațele deasupra rîului din șanț. Potrivit spuselor
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
ceas tîrziu al boemei: "Un operator de cinema, pe care abia de-l cunoșteam, mi-a vorbit îndelung, în fața unei sticle de vin, despre o noapte petrecută de el, cu două săptămîni mai devreme, în compania unei femei Ťalbă ca zăpada în flăcăriť. Curioasa formulă de tip marinist și gongoric revela un hazard ricanant". Hélas, această existență ce părea menită visării, lecturii, scrisului, într-un cuib familial cu un rol protector indefectibil, s-a pomenit totuși confruntată cu un seism istoric
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
din partea locului prin construirea unei prozaice hale de metal în imediata vecinătate a mormântului lui Lucian Blaga. Textul, aparținând de data aceasta lui Andi Laslău, este patetic și mai mult decât convingător: "Peste vechiul cimitir din Lacrăm s-a așternut zăpada, iar Râpile Roșii au fost și ele cuprinse de albul imaculat care a acoperit până și casele din spatele cimitirului. Ca o tristă ironie a sorții, zăpada - acest simbol al purității - nu a reușit să ascundă monstruozitatea ridicată în urmă cu
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
patetic și mai mult decât convingător: "Peste vechiul cimitir din Lacrăm s-a așternut zăpada, iar Râpile Roșii au fost și ele cuprinse de albul imaculat care a acoperit până și casele din spatele cimitirului. Ca o tristă ironie a sorții, zăpada - acest simbol al purității - nu a reușit să ascundă monstruozitatea ridicată în urmă cu aproape un an de zile." Impresionant este și textul memorialistic semnat de Marta Petreu însăși: "Poate din aprilie, poate din mai, când și alți copii de pe
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
pe care o țineam strîns în mînă, ascultîndu-i bătăile inimii." El e străinul, atît de cunoscut totuși, căruia nu-i poate vedea chipul. Îi simte în schimb prezența, într-un ultim decor, al lui decembrie 1996, în fiecare fulg din zăpada căzută, ca în Morții lui Joyce, peste vii și dispăruți la fel. Pe el îl recuperează, încet-încet, prin rugăciunea isihastă, încununarea unui fel de vita contemplativa, "condusă" împotriva risipirilor. Existența profundă, neschimbată de timp, ca zăpada încă necălcată în picioare
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
în fiecare fulg din zăpada căzută, ca în Morții lui Joyce, peste vii și dispăruți la fel. Pe el îl recuperează, încet-încet, prin rugăciunea isihastă, încununarea unui fel de vita contemplativa, "condusă" împotriva risipirilor. Existența profundă, neschimbată de timp, ca zăpada încă necălcată în picioare, se strecoară discret printre partidele de "șah", încercînd să recîștige talentul de-a "oficia" mistere pe care generația Gabrielei Melinescu pare (sau crede) a-l fi pierdut. "Veghează", într-un arričre - plan, imaginea estompată a unui
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
dorm în temple verzi/ stropi rostogolindu-se pe dale// în căușul palmei cascade asfințesc". Din elementele unei ambianțe terne țîșnesc feerii geometrizante: "case căpițe garduri molizi/ un păienjeniș de linii/ dezvăluie savante geometrii// cărări ca niște albii secate// petele de zăpadă joacă rolul/ zonelor de vid/ din peisajele chinezești". Chenarul absenței se umple de eflorescențe ivite intempestiv: "absența ta e plină/ de flori de munte și de flori de grădină/ și de imagini alb-negru și color/ ale chipului tău fermecător// de
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
eliberate din matca lor/ în praful mahalalelor în strigătul gaterelor și-n țipătul păsării împușcate// salamuri cu soia se rostogoleau prin noi împreună cu kilul de/ zahăr și ulei untul de 3 carate gheare și tacîmuri/ pelerinajul rației tezaurul rătăcit în zăpezi/ funebrele cozi pe lîngă zidurile jupuite/ cartea interzisă citită la opaițul televizorului în carantină/ pelerinaje și marșuri parizerul și benzina pîinea și chibritul/ întinse pe ziarul cu lozinci ca petele de boia înfundate cu furci caudine în ventriculii inimii// înaintam
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
poate trăi fără modele. Îl văd pe Augustin Buzura, nu scriitorul, în ceasul tîrziu în care aștern aceste rînduri, întors cu spatele la mine. O siluetă neagră, ca cea de pe coperta a patra a Drumului cenușii. E singur. Privește întinsul pudrat cu zăpadă. Acolo, cerul e înnorat. Scot capul pe geam. La mine sînt stele pe cerul dimineții.
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
îndoială, acesta există și devine tot mai mare. Este unul dintre semnele acestor timpuri, atît de complexe și globalizate. Și este bine să fie așa, pentru că astfel avansează și literatura. Titlurile operelor dumneavoastră sînt foarte sugestive, simbolice și poetice: Memoria zăpezii, Luna lupilor, Ploaia galbenă etc. Ce semnificații simbolice ați avut în vedere? Pentru mine, poezia este fundamentală. Iar poezia se face pe bază de simboluri. De aceea, în toate cărțile mele este simbolic conținutul, nu numai titlul. Dar despre semnificația
Interviu cu Julio Llamazares - "Pentru mine poezia este fundamentală" by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11986_a_13311]
-
este nimicit de timpul ca proces ireversibil, dar în care se află rădăcinile identității individuale și colective. Memoria este salvatoare, dar este și sursa nostalgiei, a insatisfacției, a durerii și a pesimismului, în măsura în care evocă degradarea și moartea ("ploaia galbenă" și "zăpada"), de care ea însăși este amenințată ("melancolia anilor" se extinde asupra amintirilor și "transformă încetul cu încetul memoria într-un peisaj straniu și fantomatic" (La lluvia amarilla - Ploaia galbenă), pînă ce "putrezesc în mlaștina timpului amintirile". Interesul lui Julio Llamazares
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
ce "putrezesc în mlaștina timpului amintirile". Interesul lui Julio Llamazares pentru problematica centrată pe tema memoriei s-a manifestat chiar de la debutul său cu volumele de poezie (La lentitud de los bueyes - Lentoarea boilor, 1978 și Memoria de la nieve - Memoria zăpezii, 1981), care l-au propulsat în "republica literelor", la o cotă valorică înaltă (recunoscută și prin decernarea premiului Jorge Guillén pentru "originalitatea" și "caracterul înnoitor" al acestei opera prima). Poemele lui Llamazares (fără titlu, doar numerotate, pentru a sublinia unitatea
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
așteptată nu va fi nici spioană, nici evreică, adică nu va fi grevată de nici o circumstanță suspectă: "Asta se va întâmpla la iarnă, Iliad, când Nistrul va îngheța și când totul încoace și într-acolo va fi o mare de zăpadă... atunci piciorul ei va cârmi ușor pe puntea gheței încoace... piciorul ei, Iliad... ți l-ai închipuit tu cum poate fi piciorul acela, Iliad?..." (p. 70). Ragaiac se arată nemulțumit de alte rusoaice posibile, care au intrat în viața lui
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
și schimbării de anotimp: Timpul și-a lepădat mantaua de vânt, de frig și de ploaie - e vorba de o iarnă de tip atlantic, engleză; Charles d'Orléans își va fi scris mare parte din poeme în timpul lungii sale captivități - zăpada nu e pomenită aici. Dar ea apare în al doilea rondel, L'Hiver et l'Eté, din care transcriu ultima strofă: Mais vous, Hiver, trop ętes plein De neige, vent, pluie et grésil; On vous dűt bannir en exil. Sans
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
devăratul sentiment profund al poetului din Mircești nu este cel - mai mult sau mai puțin verbal - din prima strofă a poemului Iarna; însuși atributul șters "cumplita iarnă" atenuează căderea nețărmurită a ninsorii - deși " Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,/ Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă", și " Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară". Din nou, G. Călinescu fantasmează în mod precipitat: "Imaginația e o vreme îngrozită de putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
Acasa > Literatura > Carti > ANTOLOGIA „MICUȚII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului ANTOLOGIA „MICUȚII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ Zăpada a căzut ca o alinare a tot ceea ce a pustiit toamna. Copacii bogați odinioară în muguri, frunze și roade s-au rușinat o clipă când și-au văzut goliciunea, dar haina albă a iernii le-a îmbrăcat chipul trist și
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
la tine. Și pentru frezii și pentru garoafe Am suferit și-am suspinat din greu, Si pentru floarea prinsă cu agrafe Din părul tău, ce nu mai e al meu. Am suferit apoi când ghioceii Și-au ridicat privirea din zăpadă Și-au început să-și sune clopoțeii, Dar ochii tăi n-au vrut să mă mai vadă. Am suferit în lanul de lalele Când luăm în mână cupă cu nectar, Dar tu lipseai, iubito, dintre ele Și suspinam și n-
SUFERINTA,TU... de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382664_a_383993]
-
soarele cald îi zâmbește Îi spune: - Fii tare copile ! Și neguri apoi risipește, Gonindu-le-n zare umile: - V-ajunge ! Pe-a cerului față, O iarnă ați stat, însă azi E vreme de nouă viață ! Și năruie neaua din brazi. Zăpada căzută-l înclină Și-l face să geamă amar, Dar vânturi îl fac să-și revină Plăpândul lăstar de stejar. Cu-a soarelui daruri pe față, Desface o pată de verde, Văzând prin lumini ca prin ceață, Omătu-n pământ cum
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
la față ! Vestește abundența de verdeață, Păstrându-ți rostul tău de vestitor, Răzbit prin al omătului covor. - Îți mulțumesc, plăpândă adiere! mi-a spus. - Să te întorci cu-o mângâiere! Pe toți să ne cuprinzi din iarba deasă Născuții din zăpezi ce azi ni-s casă. *** Ciclul "Primăvara" Volum "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Ghiocelul și vântul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1522, Anul V, 02 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana
GHIOCELUL ŞI VÂNTUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382742_a_384071]
-
totul Și-afară-i început de an Hai !prin poeme,dacă nu prin gânduri Să hoinărim o dată amândoi Căci se preschimbă secundele în rânduri Iar timpul ninge,ninge peste noi ! Nespus de alb și-atât desfrâu de stele Prin crengile-ncărcate de zăpezi E totul o visare...iată... ! Și ni se-arată clar după cum vezi . Referință Bibliografică: ELIBERARE / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2193, Anul VII, 01 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Mircea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ELIBERARE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382756_a_384085]
-
la care te aflai, era estompat de măreția geometrică muntoasă. Nu întâlnisem până acum o îmbinare atât de variată de corpuri geometrice spațiale , aruncate haotic. Camelia îmbrăcă tricoul peste costumul de plajă. Deși era luna lui cuptor, crestele învelite în zăpadă ale Bucegilor, parcă nu te mai atrăgeau spre bronzare. În spate, Camelia căra un rucsac mic. Pășea încet pe urmele lui Liviu. În spatele ei era Roland. Traversau transversal o pantă, când Camelia observă că Liviu a făcut pasul prea mare
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
alpiniști în gară, a fost invitat în excursie și el a acceptat imediat. - Dar aici nu ați făcut urme, spuse Camelia îngrijorată. Și în momentul următor porni pe spate, la vale în prăpastie. Ritmul era halucinant, pentru că aluneca teribil pe zăpadă. “Nu mai am nicio scăpare! Ia te uită, cum voi muri! “, gândi Camelia. În secunda următoare se lovi de ceva. Era Roland, care venea și el pe spate, pe zăpadă cu viteză. “Trebuie să fac ceva, să mă opresc! “ gândi
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
vale în prăpastie. Ritmul era halucinant, pentru că aluneca teribil pe zăpadă. “Nu mai am nicio scăpare! Ia te uită, cum voi muri! “, gândi Camelia. În secunda următoare se lovi de ceva. Era Roland, care venea și el pe spate, pe zăpadă cu viteză. “Trebuie să fac ceva, să mă opresc! “ gândi atunci Camelia, ca trezită dintr-un vis. Și se rostogoli lateral. Apoi simți ceva rece în tot corpul. “Am murit deja! “, își spuse Camelia. În clipa următoare văzu că era
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
Camelia. În clipa următoare văzu că era suspendată deasupra unui perete vertical de stâncă, de câteva sute de metri. Un subbraț era agățat de un colț de stâncă iar celălalt de un sloi de gheață. Tot corpul era cufundat în zăpadă. Și o șuviță subțire de sânge, i se prelingea pe lângă tâmplă. Mai jos, pe diagonală, tot la limita prăpastiei înclinate, zăcea Roland. Grupul de excursioniști de sus au început să strige, impacientați: - Coboarâm rapid, după voi. Nu vă speriați! Bine
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
tot la limita prăpastiei înclinate, zăcea Roland. Grupul de excursioniști de sus au început să strige, impacientați: - Coboarâm rapid, după voi. Nu vă speriați! Bine că sunteți în viață! A durat însă jumătate de oră, până ce au sosit. Coborâseră prin zăpadă, peste 70 de metri, în prăpastie. Camelia avu destul timp să-și amintească tot ce se întâmplase în cursul zilei. Duminică dimineața, urma să meargă într-o excursie, pe munte, cu Mihaela și soțul ei, Mihai. Camelia era foarte încântată
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]