10,579 matches
-
Cărțile fuseseră îngropate, așa că de data asta m-am ascuns în spatele unor copaci, îmi imaginam cum rădăcinile lor se încolăcesc în jurul cărților, hrănin-du-se din paginile lor, îmi imaginam inele de litere în trunchiurile lor, am așteptat ore-n șir, am zărit-o pe mama ta la o fereastră de la etajul al doilea, era o fetișcană, s-a uitat și ea la mine, dar pe Anna nu am văzut-o. A căzut o frunză, era galbenă ca hârtia, trebuia să merg acasă
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
a spus: "Dar e un Loc al Nimicului", eu am scris: Ce loc mai bun pentru a-ți scrie povestea vieții?" Ea a spus: "Am vederea slabă", i-am spus că vede destul de bine, ea a spus: Abia dacă mai zăresc", acoperindu-și ochii cu degetele, dar știam că era doar rușinată de atenția ce i se acorda, a spus: "Nu știu să scriu", i-am spus că nu-i nimic de știut, trebuie doar să-și dea drumul, a pipăit
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
În micile filmulețe, vedem discursul citadin desfășurat în același timp cu jelania și cu disperarea lui Platon Cuzmici. Două tipuri de retorică, două ritmuri, două ghitări, doi artiști exemplari și cîteva personaje într-un scenariu impecabil dramatizat. În spate, așadar, zărim cum se înalță schele și blocuri din căscaturi, lentoare și plictis. Nasul se multiplică și se încurcă cu al meu, cu al tău, cu al cetățenului din cofetărie, bodegă, străduță, cămăruță. Fața lui Covaliov continuă să rămînă netedă, netedă. Neverosimil
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
de azi. Și de asta, cred, uneori, toată întîmplarea se pierde în ceața minții, imaginației, ceața fizică și metafizică care plutește pe străzile medievale, prin misterul ființei, prin umanul angoasat de nimicnicie, de trufie, de frici mici. Undeva, în spatele actorilor, zăresc pe sub văluri semitransparente, peretele de oglinzi. Iluzia perfectă a jocului realului cu irealul, iluziei că ceea ce se vede poate să fie concret tot așa cum poate să nu fie. La fel cum nasul poate să fie pe fața lui Platon Cuzmici
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
În profesiune dar și mai mult, pentru a obține o locuință de la stat, un apartament mai mare și mai bun decât cel proprietate personală cumpărat În Bacău. Ziua câștiga tot mai mult teren În fața nopții care se retrăgea Învinsă, se zărea binișor oglinda lacului pe care norișori de aburi se urcau spre cer. Rică Își lăsă gândurile să zboare și să cutreiere peste Întinsuri pline cu amintiri diverse, fără interes și fără grabă, așa ca Într-o vacanță odihnitoare. Privea norii
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
au trecut prin fața celor două cabane din bârne groase, apoi au ieșit din tabără și s-au așezat pe o bancă de lemn. Peste tabăra din Poiana Uzului se lăsase seara și chiar se Înnopta. La două sute de metri se zărea lumina cabanei În care avea loc „reuniunea” elevilor aflați În tabără. Așezați la oarece distanță unul de altul, cei doi Începură o discuție de circumstanță. Peisajul, atât cât putea fi zărit, brazii falnici și ferigile Înalte și stufoase dar mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și chiar se Înnopta. La două sute de metri se zărea lumina cabanei În care avea loc „reuniunea” elevilor aflați În tabără. Așezați la oarece distanță unul de altul, cei doi Începură o discuție de circumstanță. Peisajul, atât cât putea fi zărit, brazii falnici și ferigile Înalte și stufoase dar mai ales susurul apei Uzului sporeau farmecul unei nopți de vis. Au vorbit despre ei, despre școlile lor, despre profesori și procesul de Învățământ. Apoi au trecut În revistă toate cântecele de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Înviorarea, toți elevii se adunară În careu, pe grupe, erau câteva sute de tineri. Va o căuta din ochi pe Xenia, era curios de felul cum trecuse peste noaptea În care el, treaz sau adormit, fusese numai cu ea. O zări prin mijlocul careului, apoi urmă un moment care Îl nedumeri: fata (fata lui!) făcu un semn cu mâna ridicată și rosti scurt: Atenție! Pe platou Își făcuse apariția profesorul acela frumos spre care se Îndreptase Xenia după ce au dansat „Tango
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
albaștri trimiteau către mine o privire liniștită și plină de slavă, apoi fața sa a Început să semene cu fața lui Iisus din Biserica din deal, iar când pe cap apăru coroana ce-ți lua ochii, atât am mai putut zări că arăta cu mâna către locul chiupului cel mare, mi-a zâmbit și a făcut semnul crucii spre mine! Acum spune tu, că ești credincioasă, nu este acesta un semn clar că facem un lucru bun și că poate noi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
așa din toată inima sa de femeie bună la suflet și cu iubire de Dumnezeu. Apoi, chiupul Întredeschise mai Întâi ochiul stâng, apoi și ceea ce mai rămăsese din cel drept, Îi Închise la loc și iar făcu aceleași mișcări și zărind un chip omenesc lângă el a Încercat un strigăt În care licărea speranța din care Maria desluși: Sorineeee! Sorinuțaaa lu’ tăticu’! Chiupul sleit de puteri a schițat dorința de a se mișca apoi a adormit până a doua zi dimineață
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cum și ce a rezolvat, i-a arătat medicamentele cu etichete străine și și-a arătat nedumerirea În ceea ce privește injecțiile intramusculare. Chiupul cel mare nu se putea ridica și Victor Îi ducea fiecare cutie la nivelul singurului său ochi prin care zărea cu greu. Și Sorina ... mea?, zise Ștefan cu glasul stins În timp ce lacrimi Îi apărură În ochiul său stâng. Este o fată frumoasă și inteligentă, este ruptă din soare, poate de aceea se numește Sorina, spuse Victor cel iubitor de metaforă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o carte, un caiet, un pliant În care era și un bilețel. La Început, pedagogul Îi preciza: Mergi la nepoata mea și dă-i această carte fără să te vadă cineva. Mare grijă să n-o pierzi sau să o zărească cineva. Toată lumea trebuie să știe că este verișoara ta ... de-a treia. Nimeni să nu afle și să nu te vadă, vrei să mă servești? Ai Înțeles? Da, tovarășe pedagog! Ai uitat? Numai tu ai voie să-mi spui Ben
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
bătea În ușă după formula 2-1-3 ciocănituri pentru a-l anunța pe pedagog despre faptul că a venit directorul sau directoarea adjunctă, că a luat foc, că a venit Miliția și alte asemenea neprevăzute. Alteori, În situații faste, o putea zări pe Lenuța, atunci când prin ușa Întredeschisă de Ben Îi dădea acestuia un pachet cu diverse cumpărături de la magazinul universal. Pleca Încet și-și Închipuia ce se Întâmplă În urma sa, se Întreba ce fel de relație, cum de nu le este
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În care ar fi Întrebat de unul din cei trei directori ai școlii, dar ei nu veneau sâmbăta și duminica decât dacă avea loc vre-un accident. Nu avea obiceiul nici să se uite În pungi și pachete dar acum zări o carte al cărei titlu Îi atrase atenția „Maxime și cugetări”. O trase cu grijă pentru a-i memora poziția și citi cu nesaț câteva maxime care Îl fascinară. Dădu pagina și văzu un bilețel Împăturit În două. Avu tupeul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Își spuse că, la urma urmei, el nu avea nicio vină și Încercând să privească jumătatea plină a paharului gândi: Am și eu ocazia să dorm În cameră cu „diva” și dacă am puțin noroc s-ar putea să-i zăresc și un eventual neglijeu. Mâncă și nu prea, apoi Își scoase cămașa și cu mare grijă pantalonii, trase cearceaful și pătura peste el și se gândea că pe timpul acesta el trebuia să glumească În dormitor cu ceilalți colegi, să vorbească
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
neagră și Îi făcu un semn să aștepte. A așteptat o oră, timp În care directorul dispăruse și În care o femeie Îmbrăcată În djalubă neagră, cu fața acoperită cu o basma la fel de neagră și din dischizătura căreia abia se zăreau doi ochi mari și un nas Încovoiat Îl servi cu o cafea mare. Ștefan constată ușor faptul că primirea a fost una fără căldură, aprecia că oamenii sunt foarte supărați pentru că firele au fost livrate cu defecte și se gândea
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
câtva minute, soneria Îl anunță că este cineva la ușă. Înfrigurat, deschise ușa și se pomeni cu o arătare Înaltă Înveșmântată din cap până În picioare Într-o djalubă neagră din care nu se putea vedea nimic, doar pe sub glugă se zărea un iașmac negru, o broboadă ce-i acopera complet capul și avea doar o fantă micuță care lăsa la vedere doi ochi verzi și două sprincene negre. Era deziluzionat vizibil și chiar Încerca să găsească o formulă amabilă de refuz
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
rom și o bere, le combină cu mare artă și bău Încet. La orele opt fără un sfert, Victor aștepta cu Înfrigurare pe d-ra asistentă Sorina, Întrebându se dacă lucrează dimineață sau după-masă. Când mai erau șapte minute, Victor o zări coborând dintr-o Dacie roșie. O abordă imediat: D-ră Sorina, știu că sunteți grăbită dar aș vrea să stăm un minut de vorbă. Se poate? A, sunteți domnul Popa, binefăcătorul nostru! Doamne, cât mă bucur să vă revăd. Te pot
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un tot de care s-ar fi bucurat și cerul. De sub bluza din mătase vaporoasă și de culoare lila ieșeau două brațe delicate, Înobilate cu degete fine a căror manichiură era impecabilă. Prin decolteul generos, dar nu exagerat, ochii băiatului zăreau și erau atrași de porțiunile mirifice a celor doi sâni a căror mărime băiatul o putea intui cu ușurință, ajutat fiind de cele două proieminențe curbate rafaelic și care aveau tendința de a străpunge bluzița fermecată. Contabila purta o fustă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
banii pe care-i pierduse printr-o semnătură, ba odată, cufundat în visare cu ochii deschiși, ajunsese chiar să cumpere casa din St Jean de Brinac și se văzuse plimbându-se fericit dintr-o cameră într-alta, dar apoi își zărise fața - fața lui Charlot acoperită de barbă - reflectată în cana cu vin. Acela era chipul eșecului. E ciudat, își spunea el, că un singur moment de slăbiciune nervoasă îi brăzdase obrazul întocmai ca pe al unui cerșetor, dar, își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
era de felul ei pustie mai tot timpul anului, dar el abia acum constata cât era de pustie, abia acum vedea tricicletele mari folosite drept taxiuri alunecând silențios pe lângă el, umbrarele decolorate din fața magazinelor și chipurile trecătorilor necunoscuți. Doar rareori zărea figura cunoscută a unui fost client stând acolo unde stătuse și odinioară și sorbind din aceeași băutură. Asemenea figuri erau ca niște tulpini răzlețe rămase într-o grădină de flori, înghițite de-o mare de buruieni, după plecarea stăpânilor. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
patului care scârțâi sub greutatea lui. Charlot stinse lumina și, când se așeză, simți din nou același obiect greu atingându-i piciorul. Ploaia bătea în geam cu regularitatea valurilor. Odată cu ziua, se stinseră și euforia, și speranța, iar el își zări dorințele bătrâne și urâte lăfăindu-se în pat. Cel mai bun lucru ar fi să mergem înainte, își spuse el. Se mișcă și din nou greutatea îi atinse piciorul. Actorul se întoarse pe spate și începu să sforăie încetișor, ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
tare meticulos ar fi în stare să păstreze atâta timp o chitanță, își spuse Charlot, iar Toupard era, fără îndoială, un tip meticulos. Pe actul său de identitate era lipită o poză arătând chipul unui om timid și fricos care zărea capcane la tot pasul. Îl și vedea mergând pe căile ocolite ale vieții, încercând să evite primejdiile. Charlot întâlnise mulți ca el prin tribunale. Cum ajunseseră documentele acestui om în posesia lui Carosse? Charlot își aminti de compartimentul rămas gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să-mi repare mașina și mașina a luat-o la vale, încearcă actrița să lămurească lucrurile. —O să dau telefon la un atelier mecanic, spune Tripp și se retrage într-o nișă unde e un telefon pe care nu l-a zărit nimeni. Cei doi se pregătesc să-l lovească. Am greșit numărul, spune Tripp furios, am nimerit la poliție. Când pune din nou receptorul jos, e lovit și-și pierde cunoștința. 6 Domnul Tripp n-a mai dat pe-acasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
filmului. Ca jurnalist, remarc simbolistica ingenioasă și inspirată a peliculei. Primii peștișori mișcă din coadă, acasă la Dan Voiculescu. Urmăriți cu atenție filmul: Dan Voiculescu, îmbrăcat lejer, zburdă prin mica să împărăție cu holuri lungi tapetate cu tablouri. La intrare, zărim încrustate în zid câteva acvarii albastre cu peștișori colorați, inofensivi. La biroul său, Voiculescu vorbește de sub un tablou cu Voiculescu. Ochiul din spatele camerei îl vede dublu: în viu și pictat. Imaginea urcă încet de pe fața vie pe chipul zugrăvit. Tabloul
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]