928 matches
-
o parte și-a lăsat-o să treacă. Odată intrată, Julia s-a poziționat în fața unei chiuvete, prefăcându-se că-și împrospătează rujul - cu toate că avusese grijă de asta de când era la masă - și că-și așază suvițele. Când a auzit zăvorul ușii de la WC, s-a întors și-a intrat în separeu înainte ca prima femeie de la rând să fi apucat să facă un pas. De-afară a început să audă valul de remarci dezaprobatoare care însuflețea coada, dar Juliei nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
oftând din rărunchi. În plus, e foarte dificil să ai o viață sexuală spontană atunci când ai copii, care mișună invariabil pe la tine prin pat sau dau buzna în cameră. Fiona a clătinat din cap. —Știu. De asta noi am pus zăvor la ușă. Altfel nu puteam să mă relaxez! — Crezi c-o să mai ai parte? a întrebat-o Susan cu o privire melancolică. —De ce? De sex sau de alți copii? — Ha-ha. Fiona și-a țuguiat buzele. —Probabil. Deși, în momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea și Vultur-în-Zbor trebuiau să fie dușmani. înțelegerea acestui fapt nu-i diminuă cu nimic deprimarea. CINCISPREZECE O, cufărul era un lucru sigur, el, atât de masiv, atât de plin cu pânze de păianjen și atât de liniștitor, cufărul cu zăvoarele sale sparte demult, dar niciodată deschis, paznic al vieții sale. O, ce minunat că era atât de sigur, că-i păstra amintirile atât de bine. Deschide-l acum și lasă-le să o inunde, curățind-o cu certitudinea zilelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spre lumea de afară, așa cum se cade pentru o servitoare. Acum Prepelicarul se retrăgea, îndreptându-se spre mica ei carapace. Vultur-în-Zbor strigă în urma ei: — Unde e Grimus? Așteaptă, îi spuse ea și închise ușa. Indianul auzi sunetul scos de un zăvor închis. Zgomote. Un șir de zgomote neobișnuite și tulburătoare. Vuietul, asurzitoarea sporovăială pestriță a păsărilor și scârțâitul. — Ți-e bine? întrebă el. Media era întinsă pe pat, acoperindu-și urechile cu mâinile, și se străduia să țină la distanță această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
interpretă ca fiind foarte speciale. Își aminti cum inima i-o luase razna, iar gândurile toate se Îndreptară spre ea. Era prea frumos ca să fie adevărat, Își spuse Îmbujorat de o tăinuită emoție! Porni fâstâcit spre ușă și trase Încet zăvorul, Într-o stare de ciudată amețeală, Însă imaginea care i se desfășură Înaintea ochilor Îl făcu să devină dintr-o dată lucid și nervos. Cineva lăsase intenționat În fața ușii lui o pisică neagră, muribundă, sau, cine știe, poate că pisica se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ar fi Înghițit un balon mare, de aer, care Îi substituia Întreg trupul. Percepu un zvon Îndepărtat În auz, ca un murmur tainic, de pe alt tărâm, și-i veni să surâdă. Se gândi la ea din nou și regretă că zăvorul inert zăcea tras peste ușă, mai ales că acum realiză că nu se mai putea mișca deloc, oricare i-ar fi fost intenția. Nimeni nu poate ști cât a rămas așa, Însă, spre dimineață, coroanele copacilor se clătinară sub impulsul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu ochii ei metalici, aproape perverși. Nu am adormit imediat. M-am zvârcolit minute bune, după care am căzut Într-un somn greu. Spre dimineață, cred, am auzit bătăi puternice În ușă. Am sărit să deschid. Nu am tras bine zăvorul și ușa a fost violent izbită de perete. În cameră intră zgomotos un cal negru, uriaș, urmat de un altul, de alții, de mulți alții, Într-un șir interminabil. Simțeam mirosul de sudoare În nările mele Înfierbântate. Mă clătinam ca
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Cât timp Momo oftează și strânge din ochi până adoarme, eu cobor ca să sting luminile și să Încui. Mi-e dor de Richard tot timpul, dar ăsta e momentul când Îmi lipsește cel mai mult. Încuiatul ușii e sarcina lui; zăvorul mi se pare mult mai puțin sigur tras de mine, iar scârțâitul ferestrelor, mult mai fantomatic. Când Închid obloanele, mă gândesc la ce se va Întâmpla În următoarele zile. De dimineață, Momo Gumeratne va face o plângere scrisă În legătură cu comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
eu cunosc prea bine iubirea că-i amară, Mă mint pe mine însumi, doresc și cred c-amorul Folos mi-aduce mie... {EminescuOpIV 260} CÎND TE-AM VĂZUT, VERENA... Când te-am văzut, Verena, atunci am zis în sine-mi Zăvor voiu pune minți-mi, simțirei mele lacăt, Să nu pătrundă dulce zâmbirea ta din treacăt Prin ușile gîndirei, cămara tristei inemi. Căci nu voiam sa ardă, pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cîntare-mi; Și nu voiam
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bine... Stai... stai, nebun mișel " - Lovește crud odată și cade mort - Brigbel. {EminescuOpIV 422} GELOZIE Când te-am văzut, femee, știi ce mi-am zis în sine-mi? N-ai să pătrunzi vr-odată înluntrul astei inemi. Voiu pune ușei mele zăvoare grele, lacăt, Să nu pătrunză-n casă-mi zâmbirea ta din treacăt. Și cum? dar înțelegi tu cum? Cu-acea gelozie, Ce gîndurile-ți arde și inima-ți sfâșie. Căci mă-ntrebam, se poate c-atît de-mpodobită Cu inima și mintea, să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a balconului și a ușii cu oglindă era inversată, ceea ce m-a făcut să presupun că la filmarea violului se folosise o a doua oglindă, care inversase decorul, Într-o Încercare de a-i masca pe participanți. Am tras de zăvorul ușii care dădea În balcon și am ieșit să mă uit la fleșa bisericii anglicane. Dincolo de ea, antena de satelit care scotocea cerul În căutarea luptei cu tauri se mișcase cîțiva metri mai la dreapta, iar girueta indica ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
apă pînă se stingea focul. — Și doamna Hollinger În pat cu secretarul? — Alături de el În pat. În plafon era o fereastră. Mi-i imaginez Încercînd să iasă prin ea pe acoperiș. El o ținea de picioare, ea se Întindea spre zăvor. E foarte posibil, domnule inspector... — E foarte posibil. Cabrera dădu să intre În mașină, dar ezită, tulburat de schimbarea mea de tactică. După cum spuneți, fratele dumneavoastră deține cheia misterului. O să vă sun cînd va fi de-acord să vă-ntîlniți. — Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mînă... nu vreți să mă uit puțin? — E un fleac. Și mă grăbesc. M-a atacat un deltaplan. — Un deltaplan...? S-a uitat la cer, apoi, cînd am luat-o spre intrarea principală, a pornit după mine. Am tras de zăvorul porților și am ieșit În stradă, sprijinindu-mă de o mașină parcată acolo. Am Încercat să deslușesc contururile de pe coasta dealului. Citroënul era parcat la aproape un kilometru distanță, pe pantele aflate la est de proprietatea Hollinger. Am așteptat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
minele de pe fronturi. Ziarele erau pline de figurile lor zdrențuite de piele și mutilate. Își aduse aminte de Armin în pătuț și de felul cum Ghazal l-a înșfăcat, disperată, când a văzut prima fotografie. Apăru un soldat să deschidă zăvoarele. Doar atunci, o secundă, a privit-o de-aproape pe învățătoarea misterioasă. Nu era măslinie, ca nativii din golf, ci o corcitură gingașă, cu oase prelungi și cu ochii căprui, ca ai arienilor. El era însurat și străin de port
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pulbere rece le lovea obrajii. Aveau genele albe și mâinile înghețate. Ucenicul a aprins un chibrit, au dibuit clanțele și au încercat cheile. Mînă-mică n-a găsit nici una care să se potrivească. A scos pila și a făcut să sară zăvoarele. Înăuntru era adăpost. Gheorghe și-a făcut o cruce mare: - Doamne, iartă-mă! Oacă a aprins o luminare, luminând pereții. În biserică era o răceală de ziduri și mirosea a untdelemn. Au pășit spre altar. Viscolul zgflțîia cercevelele. Bolțile de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-mă pe fereastră. Nu era decât o încăpere dreptunghiulară, luminată de o făclie gata să se stingă. O ușoară aromă de tămâie stăruia în jurul nostru. Prin fereastra fără oblon ajungea până la noi mugetul prelung al unui bivol. Circaziana mea trase zăvorul și se rezemă de ușă. Pletele ei desfăcute se revărsară primele, căzu apoi rochia. În jurul gâtului dezgolit se arăta privirii un șirag de rubine, piatra din centru legănându-se mândră între sâni; în jurul taliei goale, o cingătoare fină din fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o vizitezi pe Florence, nimeni nu v-a deranjat la asemenea oră. Te rog, nu-ți pierde capul! S-ar putea totuși să nu fie nimic..." Își făcu o cruce cu limba în cerul gurii și suspină. Șerbănică Miga trase zăvorul. Un bărbat tânăr surâdea în prag. Chipul rotund avea o expresie veselă, părul blond cădea moale pe frunte și la ceafă. ― Greu mai deschideți, oameni buni! Credeam că ați plecat de-acasă. Dacă nu vedeam lumină... ― Așa e, așa e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aș fi zis niciodată că o femeie ca Valerica Scurtu și-ar putea lăsa casa vraiște, la dispoziția primului curios. Și mai ciudat, față de spiritul de prevedere pe care-l dovedea în orice împrejurări: o broască de proveniență străină, două zăvoare pe dinăuntru și, deși n-am verificat, pariez că și frigiderul e închis cu cheia. Melania Lupu își îndreptă părul la tâmple. Obrajii îi ardeau. ― Domnule maior, îmi pare extrem de rău, sânt o grămadă de amănunte fără explicație. ― Credeți? ― Presupun
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe care încă n-am reușit s-o facem să treacă de grădiniță, cu toată mulțimea de psihologi și analiști din cele mai diverse școli și de cele mai diverse calibre care și-au rupt unghiile încercând să-i deschidă zăvoarele. Aceste considerații științifice, oricât de valoroase sunt deja și oricât de prospective ar putea fi în viitor, nu trebuie să ne facă, totuși, să uităm realitățile neliniștitoare de astăzi, ca aceea de care tocmai am luat cunoștință în acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
confident adevărat și de calitate, tocmai cauză din care am ajuns ca, în loc de a sta de vorbă despre fericirea mea cu tine, să pornesc a sta de vorbă despre ea numai cu mine, și atât. Pentru tine, mi-am pus zăvor la suflet - așa să știi! - și n-am mai arătat interiorul inimii mele nimănui! Pe urmă, tot zbătându mă și zbătându-mă în forul meu interior, ca să văd ce am de făcut în continuare, am început să-mi dau răspuns
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu lopețile nu erau francezi, dar semănau cu ei în privința ignoranței și a disprețului lor pentru deșert și locuitorii săi. Când căpitanul își termină țigara, azvârli mucul în nisip, salută plictisit santinela și închise ușa, se auzi zgomotul făcut de zăvorul greu. Luminile se stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de ușoara boare și de schelălăitul unui șacal înfometat. Gacel se înveli în pătură, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vadă fața palidă și bătrână. Observă că doctorul avea sânge pe mustață. De după colț se auzeau voci și fata constată că nu avea timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fata constată că nu avea timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu avea ferestre. Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de veselie? 8. Cine a închis marea cu porți, cînd s-a aruncat din pîntecele mamei ei? 9. Cînd i-am făcut haina din nori și scutece din întuneric; 10. cînd i-am pus hotar, și cînd i-am pus zăvoare și porți; 11. cînd am zis: "Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ți se oprească mîndria valurilor tale?" 12. De cînd ești, ai poruncit tu dimineții? Ai arătat zorilor locul lor, 13. ca să apuce capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
îmi este plin de rouă, cîrlionții îmi sunt plini de picurii nopții." 3. "Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăși? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăși?" 4. Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului, și mi-a fost milă de el atunci. 5. M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mîinile mele picura smirnă, și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mînerul zăvorului. 6. Am deschis iubitului meu; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]