1,680 matches
-
Poezie > Oglindire > MI S-A SPUS SĂ RÂD Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mi s-a spus să râd, dar pentru mine este păcat, când aproape tot ce am iubit zace-n pământ îngropat. Împietrită, ca pe uliță inerții bolovani, am fost târâtă pe drumul de fum când aveam doar treizeci de ani. Picioarele nu mă ascultau și-am pornit atunci ca în transă înșirând bucăți mari din suflet, să știu
MI S-A SPUS SĂ RÂD de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369186_a_370515]
-
amețit de curgerea întregului. Câte un picior de verbe se umflă, pleoapele parcă vor să ajungă la cer fără mine, cresc tot cresc spre tine închise. Ca într-un coșmar mă învârt prin viață. Deasupră-mi și în toate cotloanele minții zace o vreme, devine activă, adesea frica răsturnând valorile seninului zilelor. Ca o lună plină clipa își anină ghearele de pânza necunoașterii. Mă îmbie cu imagini. Nu o resping. Le privesc, închid în mine plasma tăcerilor să le învăț reînvăț farmecul
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
și care le sunt meritele: 1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc șosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiștea, Munții Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privați care habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită. Tu taci;- 2. Elemente din tezaurul țării sunt trimise " la expoziție" în afara țării și uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
argumentul adus des în discuțiunea literară asupra acestui subiect mai cu seamă de Laboulaye, Renan și Taine. Acești bărbați - și ei imitează numai pe Tocqueville - acești bărbați cer concurența liberă, căci se tem de aplecațiunea spre centralizațiune și uniformitate ce zace în spiritul latin {EminescuOpXI 58} al Franții. Ei prevăd că rezultatul acesteia va fi o sterilitate a spiritului francez care va face ca Franța să rămână înapoi în filozofie, teologie, filologie și limbistică. Prin concurența instrucțiunei libere ei speră a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
egal pentru toți, pentru liberal ca și pentru reacționar, să-i dea o jumătate de milion de franci, reprezentați prin rentă reversibilă? D. Brătianu, tare și mare, dispune de soarta României, și pe când acestea se petrec în Parlament bietul popor zace în suferința și împilarea ce i le aduc violența și corupția. O zicem cu întristare: sîntem departe de acea monarhie occidentală care-am visat-o în 1866. [ 6 aprilie 1880] [""L'INDEPENDANCE ROUMAINE" PUBLICĂ... "] "L'Independance roumaine" publică, sub titlul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Fedeleșul) Veni titirigele, Luă pipirigele, Rămase doftorul gol. (Oamenii iau pâinile din cuptor) Țac, țac Prin copac, Fâș, fâș Prin păiș. (Coasa) Comice prin greoiciune și neexactitate sânt următoarele: La marginea satului Căciula fârtatului. (Luna) Într-o vale prea adâncă Zace un popă pe brâncă. (Mămăliga) Unele din ghicitori sânt cam echivoce, dar nu ne pare rău. Cu toate considerațiile de decență literară, am dori ca mai cu seamă elementele literaturii populare să se adune fără scădere și nealterate prin pruderie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de la Putna în text apare: "...Națiunea română voiește cultură, și cultura ei trebuie să fie una, omogenă, la Prut și la Lomniș, omogenă în sânul Carpaților cărunți și pe malurile Dunării bătrâne. Și viitorul, cultura viitorului, unitatea spirituală a viitorului zace în noi, în generațiunile viitoare..." 9. Apelul este semnat de V. Bumbac și I. Slavici, dar, în studiul său D. Vatamaniuc probează "idei ale lui Eminescu, ca cele privitoare la rolul generației sale în pregătirea viitorului poporului român"10. Varianta
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Halei, trece-ntîi pe la birtulețul vînăt din colț, își umple ploscuța cu ceva de culoarea mercurului, se rostogolește-napoi pe tortuar, s-așază, își socate din mînecă mîna ciungă o cioată fulgerată și cu ea sub bărbie, ca cel de la Hamangia, zace ore-n șir, fără să scoată o vorbă. Nu-l văd niciodată bînd din mercur. Seara însă, tîrziu, cînd trec iar pe-acolo, ploscuța-i goală. Pe la nouă, se-nviorează și-și ține, și el, discursul lui, un fel de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce a transformat țara în lagăr de exterminare.) Ciclopul de sub Cetățuia, al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile de la poale, zace acum (ruginit memento înspăimîntător) în soarta lui previzibilă: emanație a minții unor golani ai istoriei românești, trădători, neinstruiți, criminali. Pînă și foișorul de sub zidul cetății, destinat a-i fi ciclopului paznic, e atît de vulgar anacronic în supraviețuirea lui... (Ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Omul cel Căzut Pe Vala căutînd s-o mîngîie: nu va fi mîngîiata. Ea se ridícă de pe tronul lui și caută ale grădinii umbre Plîngînd după Luváh care-i pierdut în raze sîngerii din mincinoasa-ți dimineață; 280 Omul Căzut zace bolnav, bolnav capul său, inima să slăbită: Puternică înfăptuire a puterii tale! Ia seama la pedeapsa! Refuzînd să privească Divinul Chip pe care toți îl privesc Și trăiesc prin această, el într-un somn de moarte a căzut. Dar noi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cîntă și rîd în jurul ușii noastre, si pruncii noștri ne aduc flori și fructe. Atuncea geamătul și-ndurerarea sînt pe deplin uitate, deși la moară sclavul macină, 415 Și este-n lanțuri prizonierul, și cel sărac în temnița, și-n cîmp zace soldatul Cînd osul cel zdrobit l-a doborît, gemînd, printre cei morți mai fericiți. E lesne să te veselești în corturile abundentei: Acestfel aș putea să cînt și să mă veselesc: dar nu-i asa cu mine". Auzi Vaierul Ahania
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n jurul mădularelor Șarpele Orc 505 Cerc peste cerc încolăcindu-se-l cuprinde 302, Și ale sale mădulare, care la desfrînare-mbie303, Varsă afară solzoasele dihanii ale neodihnitului adînc. În rîuri se ivesc și tulbură părțile de jos A' Omului ce zace peste țărmuri, veștedul cap De stîncă cea Jilávă sprijinindu-și, înfășurat de-a' morții buruieni. 510 Ochii i se afundă-adînc în cap, carnea-i acoperită-i de noroi Și a ajuns pînă la os; vai, in ce hal ajuns-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Lacom Ochi Pînă ce Omul părăsi-va-un trup ce stricăciunii e supus; ea, flămînda, cum geme îl aude, 520 Și-acuma vajnicele-i gheare și le-înfige-n stîncă ascuțită, Și-acum greul văzduh cu uriașele-i arípi îl bate. Alături zace Leul mort, și-n pîntecele sale viermi La moartea-i se-ospătează pînă ce totu-i devorat de moartea cea universală, Si calul palid e-n căutarea iazului care culcuș să-i fie și să moară, 525 Însă găsește iazurile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care sînt preexistențe în rațiunea divină (că Idei), în limbajul spiritual formator (logosul-rațiunea Ideilor), din care Urizen păstrează o parte ce nu poate fi ștearsă. Milton, în Paradisul pierdut, Cartea I (p. 8), vorbeste în acest sens despre "fúria ce zace-n minereuri", sugerînd că elementele revendică libertatea infinită; de aceea ele doresc nu doar "ființarea pură", ci și mișcarea nemărginita. Redam în continuare un pasaj relevant din Heisenberg, Pași către granițe, p. 230: "Întemeietorii doctrinei atomiste, Leucip și Democrit, încercaseră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
greu reușește să se adune pentru a-i spune lui Alfredo că va veni o vreme când va înțelege adevărată semnificație a gestului de a-l fi părăsit. Actul III Dormitorul din locuința Violettei. La puțin timp după petrecere, Violetta zace bolnavă la pat, doborâta de tuberculoză care o macină de multă vreme. Bătrânul Germont i-a trimis o scrisoare în care îi aduce la cunoștință că Alfredo a fost informat de sacrificiul pe care ea l-a facut în favoarea surorii
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
este În regulă!”, vor șopti firile mereu cârtitoare. „Totul e lipsit de logică”, vor decreta raționaliștii. O atare poziționare exploatează Înclinațiile ușor paradoxale ale persoanelor predispuse să creadă În permanente comploturi, conspirații și contrafactualități universale.„Marele Inchizitor” al lui Dostoievski zace pitit În fiecare dintre noi. Lucrurile nu sunt așa cum sunt văzute sau spuse, În spatele lor stă tăinuit Marele Adevăr, pe care puțini Îl dețin. „Dar iată că și eu am ajuns În preajma lui!”, vor „descoperi” cu mare satisfacție cei Însetați
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
preoți sau ierarhi... smintiți). Intelectualii nu trebuie dezavuați, chiar și atunci când pe unii Îi mai ia vorba pe dinainte, se Îmbracă fistichiu sau Își pun cercei În urechi. La o adică, și ei sunt buni de ceva, și În ei zace sau se poate revela o scânteie a lui Dumnezeu. Să fim răbdători (poate mai mult decât cu alții), căci timpul poate scoate la iveală și de la aceștia ceea ce cu siguranță Dumnezeu a pus În ei. Nu În ignorare reciprocă și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
anumit amestec de miopie sau de o oarecare tendință perversă și ineficientă spre ironie; cititorii noștri vor judeca de care dintre ele este vorba: „În aceste vremuri de zăpăceală”, scrie el, „când Principiul Religios, izgonit din majoritatea Bisericilor, fie că zace ascuns În inimile oamenilor buni, contemplând, tânjind și trudind În tăcere la pregătirea unei noi Revelații, fie că rătăcește prin lume, lipsit de adăpost, ca un suflet fără trup În căutarea Învelișului terestru, câte forme stranii de Superstiții și Fanatism
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o parte a sa, iar În spatele lui atârnă o gravură a „Sibilei Delfice” a lui Michelangelo sau a „Pastoralei” lui Giorgione. Aici se află un ciob de majolică florentină, iar aici o lampă grosolană din cine știe ce mormânt roman. Pe masă zace un ceaslov „Închis ca Într-o ladă, Într-o legătură de argint masiv aurit, lucrat cu motive ciudate și Încrustat cu briliante și rubine mici”, și chiar alături de el „stă chircit un monstru urât și pipernicit, un Lar, poate, scos
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
metaforice, de androgin („Cine știe din ce zmârc,/ Morfolit de o copită/ De făptură negrăită/ Cu coarne de gheață,/ Cu coama de ceață,/ Cu uger de omăt -/ Iese așa fel de făt”), lasă să se întrevadă cum în această lume zace, ca în haosul începuturilor, întreagă, rădăcina miraculoasă a vieții. Oralitatea tonului și umorul transcriu minunarea poetului în fața imprevizibilei naturi umane. Verva stilistică, truculența verbală, echilibrul aparte dintre compasiunea pentru omenirea căzută, spunerea fără patos, reportericească și, prin ea, sugestia demonicului
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
guvernatorul să le înlăture cu limpezimea grațioasă a stilului modern. În clădirea aceea, veche de două secole, locuiau băbuțele cele mai pitorești, ieșite direct din povești - cu broboadele lor groase, cu fețele livide ca moartea, cu mâinile ciolănoase, aproape vinete zăcându-le pe genunchi. Când ni se întâmpla să pătrundem în lăcașul acela întunecos, întotdeauna mă îneca mirosul înțepător, greu, dar nu întru totul neplăcut, care plutea pe coridoarele ticsite. Era mirosul vieții de altădată, întunecate și foarte primitive în felul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de azot, “gaz ilariant” chiar și ale alcoolului în doze moderate). Putem considera râsul tonic dar și toxic, bine cunoscut fiind dictonul “rindendo castigat mores”. “Unii oameni, atunci când râd își dau arama pe față și într-o clipă descoperi ce zace în sufletul lor. Chiar și un râs inteligent poate fi uneori respingător. Râsul presupune întâi și întâi bunătate, dar de cele mai multe ori oamenii râd cu răutate. Un râs sincer și plin de bunătate înseamnă veselie, dar în veacul nostru (sec
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
DECEBAL [PERSOANELE] DECEBAL BORIS un principe dac IAROMIR un principe iazig CELSUS un roman la curtea lui Decebal LONGIN legatul Romei DOCHIA nepoata fostului rege Diurpaneu TRAIAN împăratul Romei UN PAGIU] [ ACTUL I ] 2254 [CÎNTECUL FAURILOR DE ARME] O lume zace În roș oțel, Ce vreți a face Făceți din el. Voi, fi coroane, O, regi făloși! Mișcați ciocane Pe fierul roș. Urrah! Voiți popoare Și mândre țări Și sânta, mare S-aveți sub scări, Să miște toate L-a vost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu toți, astfel gândiți Că veți *** [un] rege *... Nice Război sau pace, pace sau război: O cumpănă e suspendată-n aer Și încă nu văd înspre care parte Se pleacă limba ei... dar mi-e totuna. (d-afară) O lume zace În roș oțel etc. TOȚI Ura! D[ECEBAL] Auzi! Auzi răspuns, romane! B[ORIS] Da, da! acesta e răspunsul Daciei. Îmi vine să-ți sărut piciorul, rege. Ce mare ești - nemărginit de mare! Nu pot cuprinde nici mărirea ta. D
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am zis: Atâta fapt lumesc Mai fac în astă lume. Apoi la mănăstire Mă duc, căci socoteala cu lumea-am încheiat. N-am a[-i] lua nimica, nimic nu-i am de dat... Acolo, lângă Vodă, unde de mult el zace, Cu el m-oi înțelege de mântuirea mea... Căci greu în astă lume eu am păcătuit, Eu sânt mâna de care slujitu-s-a blestemul Al maicei tale, ca-ntreg, [ca el] întreg să cadă Asupa frunții aspre-a-acelui nefericit. Au împlini-l
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]