1,082 matches
-
atât mănăstirea cât și mahalagiii să dea câte patru palme de loc - în total 8 palme - pentru hudiță de la școală până la Podul Vechi. - Dreaptă judecată, dragule. Da’ hai să vedem ce mai putem afla din zapise și ispisoace. Uite colea zapisul din 19 sept.1606 (7117), prin care Constantin Moghila voievod a împuternicit mănăstirea să stăpânească și să culeagă via de la Copou, dăruită de Parasca, fiica lui ghioni din Iași. - Tocmai am găsit un nou zapis, mărite Spirit. Este cel de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
zapise și ispisoace. Uite colea zapisul din 19 sept.1606 (7117), prin care Constantin Moghila voievod a împuternicit mănăstirea să stăpânească și să culeagă via de la Copou, dăruită de Parasca, fiica lui ghioni din Iași. - Tocmai am găsit un nou zapis, mărite Spirit. Este cel de la 20 iulie 1619 (7127), prin care Isaia, egumenul mănăstirii din Tarina Iașilor, mărturisește că Ana Mustețoaia din Iași a dăruit mănăstirii o prisacă cu pomi pentru pomenirea ei și a soțului ei. - Daniile se înmulțesc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mărturiei Doamnei Stanca, văduva lui Aron Vodă, Radu Mihnea voievod este nevoit să-i readucă pe călugării moldoveni la mănăstirea Aroneanu, așa cum a menit ctitorul. - O dovadă clară că mănăstirea Hlincea a fost neîngrijită de călugării greci o găsim în zapisul din 18 dec. 1616 (7125) al Mariei - fiica lui Petru Schiopu - în care se spune, printre altele: „Deci, când au vrut Dumnedzău și s-au milostivit de-au dăruit pe măriia sa Radul (Mihnea) voievod cu domniia Tării Moldovei, când
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acea conductă din olane pentru apă despre care am vorbit. - Așa cum a fost această mănăstire, mai puțin de sine stătătoare și mai mult sub ascultarea altor stăpâni, a avut totuși parte de înțelegerea voievozilor. Una din dovezi o avem în zapisul lui Gheorghe Ghica voievod, din 23 martie 1659 (7167), care întărește mănăstirii Hlincea stăpânirea asupra satului Frățileni, de la apa Prutului, cu bălți de pește și cu vad de moară în apa Prutului, fânețe, loc de prisăci, șase fălci de vie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cartea domnii mele.” După cum se vede, cuvioșiile lor trebuiau s-o ia la picior prin țară și să-i scoată pe fugari și din gaură de șarpe, dar nu oricum, ci „cu toate bucatele lor.” - Uite aici, dragul meu, un zapis cuprinzător făcut în vremea lui Eustratie Dabija voievod, la 27 nov. 1662 (7171): „Drept aceea, toate acele ocine de danie și de miluire care scriem: ...Frățileni...cu vecini și cu tot venitul, și satul Iurești, cu vecini, ce este în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mea...de asemena, 16 poslușnici, oameni străini din alte țări, pentru că...fără oameni nu pot călugării viețui acolo din cauza tâlharilor răi. Iar acel sat și acei poslușnici să fie scutiți de dări.” - Mărite Spirit, m-am uitat foarte atent prin zapis și am aflat că: „Sfânta mănăstire a fost întâi făcută și zidită de Zota fost vistiernic și nu a terminat-o, ci a rămas pustie de multă vreme și nimic nu a fost la acea sfântă mănăstire: nici chilii, nici
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
piatră și vii, cu cerdac mai sus de mănăstire și tot ce a trebuit în jurul mănăstirii.” - Aici ai găsit, dragule, confirmarea faptului că Vasile Lupu voievod a făcut turnul bisericii, cum am vorbit mai înainte. - Din câte am citit prin zapise, am aflat că la 5 iulie 1692 (7200) voievodul Constantin Cantemir a judecat pricina dintre egumenul mănăstirii Hlincea și niște poslușnici care nu mai voiau să asculte de mănăstire: „Arătând rugătoriul nostru Leontie egumenul ispisoc de miluire de la răpăusatul Stefan
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lor poslușnici, ca să fie și ei poslușnici svintei mănăstiri...Hlincii.” - Cu bune cu rele, mănăstirea a prins oleacă de chiag, cum se spune, și a început să și cumpere câte ceva. Prima cumpărătură a fost cea despre care se vorbește în zapisul din 17 nov. 1645 (7154). Atunci a cumpărat o casă „unde să începe Ulița unde să vinde făina.” Apoi la 20 ian. 1646 (7154) a cumpărat o casă pe Ulița Nouă. La 6 feb. 1662 (7170) un nou zapis spune
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în zapisul din 17 nov. 1645 (7154). Atunci a cumpărat o casă „unde să începe Ulița unde să vinde făina.” Apoi la 20 ian. 1646 (7154) a cumpărat o casă pe Ulița Nouă. La 6 feb. 1662 (7170) un nou zapis spune: „Eu, Marco morariul, scriu și mărturisescu cu cestu zapis al mieu, de nime nevoit...m-am tocmit cu părintele Veniamin Hagi egumenul...de la sfânta mănăstire Hlincea, și le-am vândut un iaz de moară ce l-am iezit eu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o casă „unde să începe Ulița unde să vinde făina.” Apoi la 20 ian. 1646 (7154) a cumpărat o casă pe Ulița Nouă. La 6 feb. 1662 (7170) un nou zapis spune: „Eu, Marco morariul, scriu și mărturisescu cu cestu zapis al mieu, de nime nevoit...m-am tocmit cu părintele Veniamin Hagi egumenul...de la sfânta mănăstire Hlincea, și le-am vândut un iaz de moară ce l-am iezit eu pe locul svintei mănăstiri, și doao părechi de hiară de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
-i vorba? - De data asta, adică la 16 mai 1667 (7175, călugării mănăstii Hlincea s-au judecat cu popa Nistor din satul Hlincea: „Adică noi, Tofan egumenul...și tot săborul de la svânta mănăstire de la Hlincea...scriem și mărturisim cu acest zapis al nostru cum am avut pâră cu popa Nistor din sat din Hlincea pentru un vad de moară ce iaste în sat pe valea Hlincei, unde și-a făcut popa mori...în care vad au fost făcut mori și popa
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
locul unde mai înainte se afla cetățuia de pământ a Iașilor din care se mai păstrează urme și azi.” Dovada o găsim și în faptul că dealul Cetățuia este pomenit în actele domnești încă din 28 nov. 1649. În acel zapis se vorbește despre mărturia marilor boieri moldoveni privind un schimb de sate făcut între mănăstirea Bistrița și Iordachi (Cantacuzino), mare vistiernic. Gheorghe Duca voievod însă spune că: „Noi cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ca să aibă ei...să-și lucredză viile acmu, de toamnă. Iar care nu și le vor lucra în această toamnă, am dat voie egumănului a le lua și a le da...altora, cu pomet cu tot...și să le facă zapis să le hie moșie în veci.” - Așa cum s-a întâmplat și la alte mănăstiri, și mănăstirea Cetățuia a ajuns în fața lui vodă cu oarece judecăți. Nu mai departe de decembrie 1723 (7232), când Mihai Racoviță voievod a întărit lui Iostin
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
primit însă doar 30 de lei. Restul de 47 de lei o să-i primească mai pe urmă. Acest „mai pe urmă” au însemnat paisprezece ani și bietul Vasilie tot nu i-a primit. Marele logofăt i-a cerut lui Vasilie zapis sau martor pentru acestă datorie Dar de unde? Apoi a fost învinuit că în cei paisprezece ani nu și-a cerut datoria. Astfel nenorocitul de Vasilie a pierdut procesul rămânând păgubaș. Drept-îi, mărite Spirit? - N-aș fi vrut să fiu în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acum, mărite Spirit, câte ceva despre mănăstirea Socolei din vremea măicuțelor.Apoi cam toate cele mergeau mai altfel. Este curios că despre danii către mănăstirea Socolei se poate vorbi mai puțin. În schimb, despre împresurări ale moșiilor mănăstirii de către megieși găsim zapise destule. Primul ar fi cel din 5 mai 1666 (7174), din care se vede cum: „Ilisafta starița, fata lui Fulger și tot soborul de la sfânta mănăstire de la Socola...s-au pârât cu vătămanul și cu toți sătenii din sat din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mănăstirii dăruit acesteia de Alexandru Lăpușneanu voievod. După cercetarea la fața locului, acesta scrie: „Facem știre mării tale (că)...noi am mersu la mănăstire la Socola și am strâns oameni buni și pe călugării de la Cetățuie, și s-au adus...zapisele ce-au avut de cumpărătură de la călugărițele de la Socola den locul mănăstirii.” După ce clucerul descrie hotărnicirea moșiei din jurul mănăstirii Socola, spune: „Aceasta facem știre mării tale. Să fie mărie ta sănătos.” Intre primele zapise de danie către mănăstirea Socola este
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de la Cetățuie, și s-au adus...zapisele ce-au avut de cumpărătură de la călugărițele de la Socola den locul mănăstirii.” După ce clucerul descrie hotărnicirea moșiei din jurul mănăstirii Socola, spune: „Aceasta facem știre mării tale. Să fie mărie ta sănătos.” Intre primele zapise de danie către mănăstirea Socola este cel din 25 mai 1707 (7215), prin care „Eu, Pavăl biv căpitan, mărturisesc cu acest adevărat zapis al meu precum eu...am dat danie svintei mănăstiri Socolii...o vie ce iaste în Dealul Călugărițelor
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
moșiei din jurul mănăstirii Socola, spune: „Aceasta facem știre mării tale. Să fie mărie ta sănătos.” Intre primele zapise de danie către mănăstirea Socola este cel din 25 mai 1707 (7215), prin care „Eu, Pavăl biv căpitan, mărturisesc cu acest adevărat zapis al meu precum eu...am dat danie svintei mănăstiri Socolii...o vie ce iaste în Dealul Călugărițelor.” Cum vezi, cinstite căutătorule de comori, exista deja un „Deal al Călugărițelor”. Dacă șirul călugărițelor se perinda la Socola de cel puțin o
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Călugărițelor.” Cum vezi, cinstite căutătorule de comori, exista deja un „Deal al Călugărițelor”. Dacă șirul călugărițelor se perinda la Socola de cel puțin o sută cincizeci de ani, cum să nu fie și un Deal al Călugărițelor? Am găsit printre zapisele domnești unul al lui Ioan Theodor Calimah, din 21 iulie 1760 (7268), în care voievodul spune: „Dat-am carte domnii mele rugătorii noastre Susanii stareță și a tot soborul să...fie volnici a-și stăpâni moșiile sfintii mănăstiri anume: Vale
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
aice măriia ta le-au fostu gâlceava și s-au găsit și hotarăle pân-aici stricate, ce nu se știe de lucrători sânt stricate au de alții...și s-au tocmit iar la loc...precum au fost de vac.” Dintre zapisele care vorbesc de unele pricini ale călugărițelor de la Socola cu megieșii sare în ochi porunca lui Constandin Mihail Cehan Racoviță voievod către slujbașii domnești, din 5 dec. 1751 (7260): „Scriem domniia mea la boiarii noștri Tănasă Meleghe vornicul de poartă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Spirit, mănăstirea a adunat ceva avere și, ca urmare, a început să mai vândă câte ceva. Una din vânzări a fost cea făcută la 7 mai 1666 (7174), când Elisafta, stareța, și soborul mănăstirii Socola spun: „Scriem și mărturisim cu acest zapis al nostru, cum noi...am vândut un loc de prisacă deasupra Iezerenilor, în Rediu, și loc pen pregiurul prisăcii în toate părțile...dumisale lui Gligorașco vătavul părinelui mitropolitului Ghedeon...Si cu acești bani am făcut o vie svintei mănăstiri, în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
îți fac impresia că stau acolo de când lumea, înfruntând furtunile și trăsnetele cerului...Am intrat pe poarta bisericii și am rămas în așteptare, privind plin de curiozitate în jur...Unde o fi Piatra Mică (Clatia), despre care se vorbește în zapisul din 9 feb. 1671 (7179) al lui Methodie, arhiepiscop al Tarigradului? Din umbra brazilor, am auzit vocea Spiritului domnesc. - Ai ajuns repede, dragule. Așază-te colea la umbră, să te hodinești după atâta cale. În această vreme, eu am să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
umbra brazilor, am auzit vocea Spiritului domnesc. - Ai ajuns repede, dragule. Așază-te colea la umbră, să te hodinești după atâta cale. În această vreme, eu am să-ți povestesc despre mănăstirea zidită de vameșul Păun. Despre acesta scrie în zapisul din 15 mai 1666 (7174) al țigăncii Rada: „Adică eu, Rada fata Nastasiei țigăncii...mărturisescu cu acestu adevărat zapis al mieu...cu voia mea am vândut a mea direaptă ocină și cumpărătură, o casă aicea în târg în Iași, pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
după atâta cale. În această vreme, eu am să-ți povestesc despre mănăstirea zidită de vameșul Păun. Despre acesta scrie în zapisul din 15 mai 1666 (7174) al țigăncii Rada: „Adică eu, Rada fata Nastasiei țigăncii...mărturisescu cu acestu adevărat zapis al mieu...cu voia mea am vândut a mea direaptă ocină și cumpărătură, o casă aicea în târg în Iași, pe Ulița Vetezăiască...Aceea eu o am vândut dumisale lui Păun ce-au fost clucer, carile acmu iaste vameș mare
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
-o și au afierosit-o...” - Ei, dacă am căzut de acord că la sfârșitul anului 1670 biserica era deja zidită și închinată Muntelui Athos, să vedem ce a mai urmat... - Să vedem, mărite Spirit, ce spune Gheorghe Duca voievod în zapisul din 1 sept. 1671-10 aug. 1672 (7180): „Adică domniia mea m-am milostivit și am miluit svânta mănăstire Clatiia în Codrul Iașilor...zidită de boierul nostru Paun vameșul, cu hotarul prin pregiurul mănăstirei în Codru, din loc domnescu; Si am
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]