7,506 matches
-
micimea și concluzionau socratic: Știu că nu știu nimic. Iubiții noștri concitadini, spoiți din țărani în mârlani de oraș, dominau cu prezența lor în maieu și blugi bufanți, trotuarele din fața blocurilor. Vorbeau tare, pentru că auzul lor era deformat de spațiul zărilor bărăganice, aici educația milenară trebuia impusă prin deschiderea largă a ferestrelor către cunoașterea din spatele cărora izvora o altă cunoaștere, asurzitor, pe linia melodiilor populare cu versuri infantile, repetabile până la vomă din cauza condimentării lor cu parfumul înecăcios al grătarelor și stropite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toate își știau, cu sobrietate, întoarcerea. Nu cumva regizorul ne urmărise, la rându-i, pentru că s-au aprins din nou proiectoarele stelare? Noaptea a devenit o zi însorită, desigur, cu Luna uitată de scenograf pe fundalul mușcat de vânt al zării. Și Mioara îmi dădu să beau din căușul palmelor apa fântânii cu ciutură din spatele casei de pe bulevardul Karl Marx nr. 51 și totul era la fel ca înainte. Dar setea tot nu mi-o potolisem. C argobot, după ce se urină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din copite, neliniștea trepidațiilor, pocnetul genunchilor fragili, tibia de balerină, linia fină a botului alungit după depărtări, adulmecând parfumurile de mânze cu coame zburate a chemări la dragoste, pulpe vânjoase care despică aerul, gâturi încordate, urechi aplecate cu gura spre zare, în urma lor căruța cu trupurile ciopârțite ale copacilor în care zace ideea de flacără și în spatele atelajului spectrul calului mirat că aleargă după un șir de spectre de cai și căruțe, cu spectre de oameni, de lemne, pe când Luna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe omul înmărmurit de frumusețea înghețată și au pornit încet, în timp ce un vânt hain a vălurit o pânză de zăpadă peste tabloul vrăjit. Luna se rostogolește printre apele cerului până se îneacă și rămâne ca o migdală inflamată în gâtul zării. Acum iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
harpiști care ciupeau corzile fumurilor așteptând trenul, suflătorul la tubă, neîndemânatic, pentru că îi zbura știma de pe pupitru, probabil înmărmurit la vederea atâtor brăilence frumoase sau din cauza stării pe care ți-o dă tuba, aceea de a o înclina exact spre zarea dincotro mirosea a Haydn, Brahms și Bach, apoi viola da gamba, la care plângea o fată, urâtă și de arcuș și de știmă, dar nu și de dirijor. Violoncelul care închega prin sunetele arcușului lunecos clipele care s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de apă, afluent grăbit spre mumă-sa, Dunărea. Și să vedem pe care o strângi în brațe? Nehotărârea e uriașă, ca frumusețea însăși. Și roagă-te la Divina Mamă a Naturii să stingă o clipă Wații Soarelui și să ghilotineze zarea cu cortina înstelată a nopții luminată de veioza de pe noptieră a Lunii. Și alergați Fecioara goală, cu părul negru fluturând prin imensul lan de grâu copt. Alături, căprioara sorbind apă din afluentul grăbit spre ugerul Dunării. Dacă poate spune Luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care le-a lăsat întinderea sub aripi, zarea în ochi și belșugul în pipotă. Și după o vreme se instalează cu tot bagajul: valize, cufere, șifoniere, scrinuri, saci, magazii îngrozitor de mari, silozuri înspăimântătoare prin urieșenia lor, în care Luna s-ar plimba ca Vodă prin lobodă cu noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
val, în adâncuri. Nu se mai știe dacă era joi. Putea la fel de bine să fie luni sau toamnă. Cu siguranță însă trebuie să fi fost iarnă, pentru că se prăbușeau nori înghețați și brăilenilor le crăpau ochii de atâta întins de zare netedă și una cu cerul mohorât. Parcă era mai bine atunci când ți se oprea privirea în grâu! spuse paznicul de sector al câmpiilor dintre Mogador și Albina. Colegul de la Baldovinești îi răspunse prin stație. Aici infinitul a ras tot. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atm. 1008 / mB / Bar. Vizibilitate: 10 km, vânt 30 NNE, 11 Km/h. După plecarea drezinei, timpul porni să curgă, măsurând pe scala sa invizibilă fiecare clipă a apropierii de actul final. La ieșirea din oraș, gura de hipopotam a zării o înghiți cu totul. Nu se auzea decât zgomotul monoton al roților pe linia ferată și viteza șuierată a timpului. GPS-ul indica drumul, intersecția, pres. atm. 751 mm coloană de mercur. Revizui în gând dotările indispensabile întreprinderii sale: zbaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ușă, pe care ieșeam dat afară de profesorul de matematică, de cel de astronomie sau de cel de fizică, dar știam atunci când pășeam cu zgomot spre toaleta băieților, aprinzându-mi chiștocul, că numai Gustav mă înțelegea, știind că dunga mea era zarea oprită de a fi zare de proful de matematică, de proful de astronomie, de proful de fizică, pentru că nu aveau inimă, în piept le bătea ritmic volumul, dimensiunea clară a tot ceea ce era pe pământ pulbere. Dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
afară de profesorul de matematică, de cel de astronomie sau de cel de fizică, dar știam atunci când pășeam cu zgomot spre toaleta băieților, aprinzându-mi chiștocul, că numai Gustav mă înțelegea, știind că dunga mea era zarea oprită de a fi zare de proful de matematică, de proful de astronomie, de proful de fizică, pentru că nu aveau inimă, în piept le bătea ritmic volumul, dimensiunea clară a tot ceea ce era pe pământ pulbere. Dacă n-ar fi fost bocancii prea grei, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru ziua de mâine era următorul vers de la mijloc sau de la început, aplecarea spre studiul atent al peșterilor și prăpăstiilor și rocilor și scheletelor trecute și viitoare din geografia sufletului lor. Nelămurit niciodată de ce zboară păsările, de ce foșnesc lanurile, de ce zarea e un hău imens, de ce sunt elev de liceu, pentru că eu am vrut să fiu acolo și atunci să-l cunosc pe nemernicul de Gustav, nu era nicăieri, ba da, iată-l lângă profesori șoptindu-le ceva și arătând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în timp ce era dus în brațele iubitei spre Pământ, cum Ulise întors cu spatele, pictat pe armură cu un Soare strălucitor, se prosternează în fața zeiței cu ochii albaștri ca cerul. Și cum apoi pleacă încet sau el se depărtează încet de zarea străvezie, pentru a coborî pe celălalt cer întunecat al Pământului. Lucrătoarele sute de mii ieșiră în întâmpinarea Reginei înconjurată de mii de Elfi suavi, iar goana plină de farmec din această nuntă de basm luă sfârșit. * * * S crisoarea-cerere a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai ales scurt, pentru viitorul său - găsi prilej de bucurie În a merge cu o căruță necunoscută lui, pe un drum de asemenea necunoscut și plin de praf. Apoi, printre genele sale lungi, În mare parte lipite de Moș Ene, zări, Între realitate și vis, două ființe a căror frumusețe Îi tăie răsuflarea, Erau...caii! De această dată nu scoase acel strigăt de bucurie imensă cu care Întâmpinase puținii cai văzuți până atunci. Fericit că are prilejul să-i admire de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
arbust pipernicit. Dincolo de zone, pe dreapta pe Întreaga coastă a unui deal abrupt se Întindeau livezi prost Îngrijite, din care cauză vârful era necultivat, iar pe stânga, scăldată În razele soarelui, trona o mare galbenă-verzuie de păpușoi Înspicat, iar În zare, Va observă o frumusețe de nedescris, nemaivăzută până atunci de copil, ceva de nepătruns care-l speria și Îl fascina simultan, o altă minune a bogatei sale copilării.... Băiatul tresări când auzi vocea tatălui său. Sesizând nedumerirea copilului, Victor Olaru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
arăta diferite păsări, cântăreții pădurii, ce-și duceau traiul printre ramuri și frunze. Pădurea răsuna de diversitatea și bogăția trilurilor cântate de bogatul neam păsăresc. Copilul privea În direcția indicată de mâna Întinsă a tatălui său. Adesea nu deslușea nici zare de pasăre, din cauza perdelelor de frunze, trunchiuri și crengi. Dar când tatăl său Îl lua În brațe, indicându-i prin gesturile binecunoscute să stea cumințel și să nu facă gălăgie, ochii larg deschiși ai lui Va, urmărind degetul arătător al
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui, Împreună cu cei trei viței abia fătați și cu degețele În locul copitelor, lanurile de lucernă verde și de grâu mașcat zburau din Lunca Siretului către și prin Cociobana, Niță pleca Înot de-a lungul albiei Siretului și se pierdea În zare, Babaia, Îmbrăcată În veșnica sa „fuștă” neagră, urca dealul Jdoginii cu gândul de a se urca În foișor, Didița Îl plimba cu „mașina” până la Vizanti care se gudura bucuros că Va Îi oferea o bucată generoasă de măliguță foarte galbenă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
voie, Victor era riguros și exact, dacă ar fi trebuit să știe și el, i-ar fi spus. Au trecut pe drumul mare, care desparte Cociobana de Dobrinca și cu greu au urcat dealul abrupt al Jdoginei ajungând sus pe Zare. Amândoi erau Îngândurați și, dincolo de durerile aferente unor pierderi ireparabile, a unor ființe și locuri dragi, de motivele și motivațiile invocate, fiecare mai avea câte ceva În plus: Valerică se gândea la Maria, buna sa mamă vitregă, iar Victor tot la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
păzit-o toată noaptea sau vine cu o jordie să-l pedepsească pentru că iar s-a repezit la cloșca cu puișori. Victor a receptat semnalul diamantului său ca pe o nedumerire și a spus: Știi unde ne aflăm, mânzule? Pe Zare, dar mai Încolo nu mai știu. Ne apropiem de Blanaru, mai precis de satul Fântâna Blanarului, aici pe râpele acestea este Șapte draci... Sunt, nu ...este!, Îi tăie vorba Va Începând cu corectura și dârdâind de frică la gândul că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de ani, apare un poet care scrie calm, surâzător, exact ca în secolul XIX... ‹ Poetul se numește Ionel Câmpeanu și a publicat nu demult o carte (Viscole în azur, Clusium, Cluj-Napoca, 2001) care pare opera lui Vasile Alecsandri: „Colo-n zare / Pe cărare, / Raiul munților răsare, / Bat vânturile grele / Frumoasă toamnă unde te duci?“; „Spre zori / O căprioară rătăcită / Culege-un fir de iarbă / Din marile zăpezi, // Un stol de păsărele ciripesc / Spre mugurii noi“ etc. Din când în când se
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
spre Invers, / ca de la flacără la băț / prin Scânteie; / ca de la bărbat la copil / prin Femeie - / toate-s un Salt / înalt / în Timp concentric spre Punct; / la limita pragului,/ soarta Omului, / în afara Nimicului - / ...și Noi doi în legea Elipsei / prin zări de Olimp - / sub semnul Virgulei... / (de cometă întoarsă din Timp!)“ (Elipsa) Impresia de bombasticism este accentuată de numărul mare de dedicații. Sub fiecare poem citim precizări de genul: ‹ „fiilor mei: Lucian, Eugen, Ionuț și Octavian“, „prietenilor mei Viorel A., Petre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
constituie fericirea obligatorie. Un poet trebuie nu să comunice cu cititorii săi, ci să cânte: „Eu cânt așa cum știu să cânte / Ciobanii-n doinele străvechi, / Cum cântă limpezimea-n munte,/ Cum apele în albii vechi. Eu cânt cum ciocârlia-n zare, / De soare, visele să-mi ard, / Cum cântă valul greu în mare, / Cum roada-n verdele brocard.“ (În treacăt fie spus, forma corectă este „brocart“.) Altă regulă pe care trebuie să o respecte autorii de versuri scrise la comandă este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
suspinuri și gemete înăbușite, pentru a-și înduioșa partenera (care, se pare, nu e destul de promptă în a-și manifesta la rândul ei pasiunea): „Mi e dor, iubita mea, mi-e dor de tine. / Cum vagabondului i-e dor de zările senine, / Dulceața gurii tale, șerbetul buzelor - când nu le gust - / Deschid în colțul ochiului drum lacrimilor, făgaș îngust.“ „Șerbetul buzelor“ este doar una dintre metaforele de un umor involuntar pe care le folosește autorul. Iată și altele: „Haosul liniștii mele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cît bănet va avea. Ca și cum ai avea un salariu pe 25 de ani de aici încolo. În afară de... Sigur, în afară de apartament. Și mobilat, te pomenești. Sigur, cum altfel? Luat de băutură, Ion acceptă afacerea. Stătea izolat, cocoțat pe deal și în zare vuia orașul, luminat ca în povești. N-a avut curent niciodată și-i era sufletul acru de glod, de singurătate, de mizerie și de lampă cu petrol. Mă duc la bloc, ca să boieresc și eu ca animala de cumnată-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lucrat eu? Nu. Cum era? Exact ca în iad. Adică te fierbea în cazanul cu smoală? Cazanul cu smoală era boierie curată, față de dubălărie. La doamna Anica era ceva curios de tot. Nu avea mamă, nu avea tată și nici zare de neam. Cu alte cuvinte, era singură de cînd își aduce aminte, adică de la șase ani, cînd a avut primul serviciu. Cum, doamna Anica? Cum adică primul serviciu? Da, să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint. Trebuia să stau lîngă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]