990 matches
-
ăsta nu putea fi represurizat și ea nu beneficia nici de protecția iluzorie a unui scafandru spațial. Nu avea ce vicleșug să încerce și nici vreme să găsească vreunul. Călcă pedala frânei. Roțile mari se blocară, iar scrâșnetul lor acoperi zarva exterioară. Se simți aruncată în față și capul îi fu împins înspre gura căscată. Dar centura de siguranță o ținea legată de scaun. Extraterestrul nu avea un astfel de echipament. Încovoiat deasupra parbrizului, avea o priză precară pe marginea acoperișului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bubuitul care venea de la subsol se înjumătăți. Detectoarele de mișcare mai pâlpâiau pe consola tactică: arma descărcată urmărea niște ținte în care nu putea să mai tragă. Tăcerea grea care se abătu asupra centrului de exploatare se sfârși odată cu izbucnirea zarvei de la subsol. Sunetele ajungeau la intervale regulate, și cu toții erau conștienți de semnificația lor. ― Au ajuns la ușa izolatoare, murmură Ripley. Vacarmul era tot mai puternic și mai aproape. Auzeau acum și un sunet care le punea la grea încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fie ceva important la mijloc. Generalul a sosit târziu, a sosit încruntat, a sosit cu Evgheni Pavlovici, care a fost primit excelent, iar Evgheni Pavlovici era surprinzător de vesel și de simpatic. Vestea cea mai importantă era că, fără multă zarvă, Lizaveta Prokofievna a chemat-o în camera ei pe Varvara Ardalionovna, care se întreținea cu domnișoarele, și a alungat-o odată pentru totdeauna din casă, de altminteri în maniera cea mai respectuoasă cu putință - „asta chiar de la Varia am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Până acum tăcuse și îi ascultase pe cei care se contraziceau, nebăgându-se în discuția lor; adeseori râdea din toată inima după exploziile generale de râs. Se vedea că se bucură grozav că în casa lui e atâta veselie și zarvă; chiar și că se bea atât de mult. Poate că n-ar fi scos un cuvânt toată noaptea, însă dintr-odată îi trecuse prin cap să vorbească. Începu extrem de serios, așa că toți se uitară curioși la el. — Domnilor, propriu-zis vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
extraordinara primejdie pe care o presupune vecinătatea domnului Ferdâșcenko! În atari condiții, ce persoană periculoasă e domnul Ferdâșcenko și ce mare e îngrijorarea părintească a Excelenței Sale, ha-ha-ha!... Ascultă, Lebedev, se fâstâci prințul de tot, ascultă, acționează pe tăcute! Nu fă zarvă! Te rog, Lebedev, te implor... În cazul acesta, jur că o să te ajut, dar să nu știe nimeni, să nu știe nimeni! Puteți fi sigur de asta, prinț bun, sincer și cumsecade ce sunteți! strigă Lebedev cuprins de-o inspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privi o dată în oglindă, făcu observația - cu un zâmbet „strâmb“, cum avea să se exprime mai apoi Keller - că e „palidă ca un mort“, făcu o mătanie smerită în fața icoanei și ieși în pridvor. Apariția ei fu întâmpinată cu mare zarvă. Ce-i drept, în prima clipă se făcură auzite râsete, aplauze, chiar fluierături admirative; dar tot peste o clipă răsunară și alte voci: — Ce frumusețe de femeie! — Nu e ea nici prima, nici ultima! — Pirostriile acoperă totul, proștilor! — Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
admitem că există și o asemenea Americă, aceea a lui Edgar Poe, a lui Mark Twain, a lui Hemingway, a lui Faulkner. Înclin să cred că postmoderniștii noștri au urmat, mai degrabă, modelul francez, cel cu apetit pentru terminologie (vezi zarva declanșată în jurul conceptului lansat în 1979 de Lyotard) și care a pus mai mare accent pe parodic, pe ludic, pe simulacre. Tradiția americană a determinat ca moda venită din Franța să fie relativ destul de repede abandonată și să revină la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a "contaminării": să ne amitim doar de halele Fabricii de Bere Grivița, cum sunt ele încununate cu turle de biserică ortodoxă. Așa se face că regăsim și în croiala halelor uzinale moderne pre și postbelice ecouri - stinse, e drept - ale zarvei făcute în piețele publice de edificiile puterii. O a treia temă modernă, pe care arhitectura o preia, este una mai puțin vizibilă pe fațade, dar care este de întâlnit în calitatea serviciilor comunale: aceea a higienei. Atât Marcel Janco, cât
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
spune în tâlcuirea acestui Canon: Nu este iertat celor preoțiți (ori sfințiți) a se împletici pe sineși în lucruri lumești, ci să se îndeletnicească la Dumnezeiasca slujbă a făgăduinței lor, și să păzească mintea lor slobodă de fieștece turburare și zarvă lumeacă". Canonul 7 al Sinodului al IV-lea Ecumenic: "Cei ce odată în cler s-au rânduit, și monahi, am hotărât, ca nici la oaste, nici la dregătorie lumească să vie. Sau aceasta îndrăznind-o și necăindu-se ca să se
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
tulburarea liniștii obștești, din care s-a și prins o parte**. Se pare că este vorba de mișcarea lui Ioniță Popovici, mai puțin cunoscută, poate și datorită faptului că în jurul acestui caz autoritățile de atunci nu au făcut prea multă zarvă, având în vedere că judecarea complotiștilor s-a făcut în secret și în mare grabă. Istoricul Gheorghe Platon a analizat pe larg această mișcare, pornind de la dosarul procesului celor implicați în complot, care cuprindea acte de acuzare și interogatorii. Ioniță
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
Iarna este anotimpul colindelor. Vine Moș Crăciun cu daruri pentru copiii cuminti. Iarna, cerul este plumburiu și cerne fulgi mari și deși. Sub pătura de nea, câmpul și pădurea par încremenite. Atât la orașe cât și la sate, copiii fac zarvă mare. Temperatura este scăzută, afară este frig, ger, soarele răsare mult mai târziu și apune mult mai devreme. Nopțile sunt lungi, seara se întunecă mai repede decât în alte anotimpuri ale anului: afară ninge, se formează troiene de zăpadă, bate
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
în Senat, de unde a ieșit imediat ce mesajul împăratului se afla în mâinile consuluilor. Tiberius nu recomanda deschis ca Seianus să fie omorât. Aceasta nu însemna că nu-i dorea moartea, ci proceda astfel fiindcă se temea să nu iasă mare zarvă. Un consul i-a citit lui Seianus un denunț și s-a trezit brusc din al doilea bărbat ca autoritate din imperiu, un simplu prizonier, fără prieteni. A fost închis, iar mulțimea i-a distrus statuile. Senatul l-a condamnat
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
același timp, aflu că la librăria Cărturești (la capătul străzii) s-a epuizat rapid volumul lui Matei Călinescu, Jurnal. Semn bun. Mirel 9 martie 2006 Ascult Modern Talking, melodia „Who will Save the World“, album din 1987. Ora 23.23, zarva orașului acesta imposibil a mai încetat. Aproape că dansez fără voie (puterea memoriei muzicale, anii de „discotecă“?), dar am lucruri mai importante de făcut. Scriu un articol academic, așa cum sunt cele pe care știu că tu nu le iubești, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
dezvoltă luxuriant un enciclopedism vagant, criticul de la Huși este, înainte de orice, un om foarte informat. Mai mult, s-ar putea nici să nu greșească, transmodernismul instituindu-se ca noua paradigmă culturală. O carte grea, așadar, fără ecou (deocamdată), ocolită de zarva mediatică și care, suntem convinși, va fi redescoperită cândva (curând). Fiindcă trendul epocii repudiază modelul unui singur nivel de realitate și anunță ieșirea din disciplinaritatea îngustă (cu reacțiile știute ale modernității: multiși interdisciplinaritate). Or, finalitatea transdisciplinarității constă în înțelegerea lumii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintre animalele alea de flăcăi vine cu o propunere înspăimîntătoare. Eu zic s-o luăm fiecare pe cont propriu. Ăsta mic nu se poate ține de noi, îl lăsăm să se întoarcă în sat. În sat, unde se auzea, surd, zarva urătorilor. Simt că-mi tremură inima în piept. La asta nu mă așteptam. Dar cînd îi vorba de viață și de moarte...fiecare pentru el. Se pornesc la drum rîzînd și eu țin aproape, între ei. Neapărat cineva trebuia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mor dacă nu mi-au rămas vreo 2-3 cm de limbă. Rîdem pe săturate și aflu că limba i-a crescut la loc după ce-a tratat-o cu glicerină. După vreo trei luni eram tot împreună și auzim mare zarvă pe imensul hol. Moare, țipau unele femei alergînd. Ieșim și noi și vedem îmbulzeală la apartamentul domnișoarei. Întrăm înăuntru și ce vedem este incredibil. Mă răcesc... mă răcesc... scîncea abia auzit domnișoara... Femeile o frecau cu spirt și în bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
normal rulau filme cu program fix. Acolo, am văzut de fapt că totul se leaga, căci până atunci se lucra pe bucăți, numai partea muzicală fiind oarecum închegata. Acesta repetiție a fost cu 2-3 zile înainte de spectacol. Sâmbătă la scoala zarva mare, urma să se întrunească consiliul profesoral luni și să se treca la sancțiuni grave... Dar... a venit și ziua cea mare, o zi friguroasa, cu ger, iar colegii și colegele noastre erau cuprinși de emoții foarte mari pentru spectacol
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
cheile ușilor și trei geamantane de carton puse unul peste altul deasupra lui, și peste tot scrumiere pline și fumul vânturat de foiala precipitată a pisicilor costelive pe care foamea nu le lăsa o clipă să stea locului. În toiul zarvei de mieunături, motanul negru cocoțat pe spătarul scaunului-balansoar Întinde laba spre tâmpla Motănicăi și parcă ar da s-o mângâie, șovăind În preajma răgușelii ei conspirative, da-da, boccia aia cu nasu’ cât paloșu’ lu’ Mihai Viteazu, ea a sechestrat actu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
urma Îndeaproape. Merg să vă conduc. — Nu-i nevoie. — Ba-i nevoie! i-o reteză pe un ton care nu suporta replică. Să vă scot barem din incintă. Câinii ăștia, eh, parc-a dat strechea-n ei... Au ieșit Împreună. Zarva lătrăturilor și chelălăiturilor era Într-adevăr mai mare ca-n alte nopți. De bună seamă că ei simțiseră mai mult decât Cosmescu. Trăgeam nădejde să nu mai apară nimeni, cel puțin până se Întoarce Andrei. Cinci minute bune a durat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și pe pântecul bombat. Îmi spuse că ăla-i al lui Pepino, iar ceilalți păreau ceva mai răsăriți și mai curați și se strângeau treptat În jurul lui Pepino-junior. Râdeau de el și probabil că-l Înghionteau rău, că din toată zarva se distingea limpede zbieretul lui. Avea un țignal de se zbârlea carnea pe tine. Andrei deja intrase printre ei să le-mpartă dreptatea cu brânciuri și șuturi În fund, și de ce dați bă În el? Băgare-aș pula În mămicile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mi-e că te rătăcești și până la gară, și tu vrei să ne scoată peste graniță? Ne strânseserăm toți grămadă În bucătărie, mai puțin Florinel, care probabil că iar fugise pe sus, la tovarășii lui de Înghionteală și orăcăială. Prin zarva de gemete și mugete și mâini dansând și viersuind prin aer, n-aveam ochi decât pentru Andrei. Mi se părea mie, sau chiar se Îngrășase de când umbla noaptea prin oraș cu teancul de bani În buzunar? Parcă se Împlinise și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lui Andrei. Să-i fi păstrat, desigur, au stat destul la el. Prea s-a Împovărat de grija lor și de bună seamă, mult mai În siguranță ar sta la mine banii ăia... Când s-a Întors după două minute, zarva de pe hol se liniștise și arăta și el mult mai liniștit. N-aveam motive să ne temem. Doar că iar li se făcuse garoilor ălora de sus să-l bușească pe brotacul Steluței. De astă dată Însă, poate unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
auzise, cu doi soldați În urma lui și făcându-și loc anevoie prin mulțimea bulucindu-se În toate părțile. Unii fugeau curioși Într-acolo, Încrucișându-se și ciocnindu-se cu cei care o luau speriați În sens invers. Toată vânzoleala și zarva aia Îmi Înpăianjeneau vederea și nu mai aveam chef și nici putere să fug. Înțepenisem acolo pe ciment, În țarcul-camping care aproape că se golise. Rămăsese doar cineva cu o pătură În cap, la un pas de stânga mea, așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
te-ai mai aștepta. În dreptul gurilor de intrare În Pasaj apăruseră două cutii de tablă afumată cu nisip, pentru lumânări, din acelea care se găsesc la intrarea În biserici, iar locul era animat de o aglomerație de gară, Însuflețind o zarvă păstoasă și Încâlcind șuvoaie de lume venită din toată țara, Împănată din belșug cu străini cu camere video și microfoane Învelite În bucăți de blană. Până seara târziu se vindeau și se aprindeau lumânări pentru sufletele eroilor acestui ținut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
plimb în fiecare noapte, temător, sub stelele țiuitoare. Aștept încordat un răspuns, oricât de firav, de undeva. Mă surmenează această singurătate infinită. Tăcerea nopții îmi dă fiori. Aș vrea să reușesc s-o rup; aș vrea să pot să regăsesc zarva de la Roma, aceeași care-mi consuma nervii și mă obliga să mă plimb euforic pe străzile orașului până-n zori, epuizându-mi toate energiile negative. A învăța să mori Există o clipă abruptă când fiece individ dorește fierbinte să fie iluminat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]