1,242 matches
-
adresă Eugen doctorului Gorun și celor două asistente prezente în primul salon în care intrase. - Numai noutăți nu putem avea noi aici, Eugen, răspunse doctorul Gorun zâmbind. Cinci cazuri destul de grave: cap, torace, bazin. Toate din accidente și o bătaie zdravănă.... Pacientul tău preferat este pe calea cea bună, se pare. Vezi că are asistenta notițe suplimentare... Am o intervenție urgentă... Mai vorbim dimineață, când vii...Mulțumesc! Mergi, vezi de treabă! Se grăbi să examineze dintr-o privire monitoarele de supraveghere
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
prețul cel mai rezonabil“. Dar Sobakevici este de altă părere. „Zău că nu-s scumpe. Alt pungaș v-ar înșela, v-ar vinde niște porcării în loc de suflete. Ale mele-s toate unul și unul, pe alese: ba meșteri, ba țărani zdraveni“. Și mi se apucă Sobakevici să descrie fiecare suflețel mort, de rămâi cu gura căscată. Îi ia la rând și-i descrie în culori atât de vii, încât ai impresia că ești într-o altă lume. Îi descrie pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
generații. Cei mai vâstnici, Artenie și Ulitia, aveau spre optzeci de ani. El înalt, osos și încă foarte drept și dârz pentru anii lui. Ea, o bătrânică micuță, firavă, cu ochi albaștri limpezi și expresivi. Fetele lor, două gemene blonde zdravene, Olga și Ana și bărbații lor, Andrei și Vadim, doi slăbănogi înalți de parcă ar fi fost fii iar nu ginerii lui Artenie. Ana avea la rândul ei o fată, Iuliana măritată cu Vasili și aveau trei băieți de paisprezece, treisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sensibile cu un tampon îmbibat în creolină ; o usturime vie mi-a ars intimitatea de femeie, în timp ce niște degete grosolane au scormonit-o cu stăruință. La sfârșitul acestui examen m-au îmbrâncit de pe capra de lemn, am simțit o palmă zdravănă la fund și am auzit remarca : "Harașo ! Krasivaia carova !" În fine, spuneam că mă voi opri doar la esențial... Este adevărat că, așa cum aveam să mă conving nu după mult timp, aveau și ei dreptatea lor. Sifilisul și alte boli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Gherasimovka punându-l pe picioare pe Axel, nu a rămas fără urmări. Numai peste câteva zile, o sanie a venit să mă ducă din nou în sat, de data asta la căpătâiul unei femei lăuze care, după ce născuse doi prunci zdraveni, acasă, cum era obiceiul pământului, nu reușise să elimine placenta și se simțea tare rău, avea fierbințeli și pierdea mult sânge. Și de data asta am luat cu mine câteva plante și cartea și am plecat la drum rugându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai putea discuta. Băieților, firește, nu le scăpă una ca asta: Cum să nu, domnul... A urmat o tatonare reciprocă în care vreme ițele se urzeau. Așezați la masă, în bucătărie, s-a servit mai întâi votcă în niște pahare zdravene... Pentru dumnealui, șeful, da, desigur... un păhărel, nu mai mult, hai, două, eu cu inima, ce-i glumă, cum să nu înțelegem? Pe aragaz sfârâia un cocoșel, jumulit în mare grabă de două femei, una tinerică, alta mai vârstnică, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alergătoare de fond, adică alergam zece-cincisprezece kilometri. În plus, tatălui meu îi plăcea enorm de mult să urce pe munte, așa că mă lua și pe mine în fiecare duminică. Muntele începea în spatele casei noastre... așa că e normal să am picioare zdravene. Dacă mă uit bine la ele, n-aș zice. — Da, știu, răspunse ea. Toată lumea mă consideră fragilă, dar nu trebuie să judeci un om numai după aparențe, spuse ea, zâmbind. Îmi pare rău că trebuie să mărturisesc, dar sunt epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
facă așa ceva pentru că eram o pudică, dar fata aceea de treisprezece ani nu avea nici o jenă. M-am simțit, o vreme, neputincioasă de luptă și n-am putut să nu țip de plăcere. „Termină!“, am țipat, arzându-i o palmă zdravănă peste obraz. S-a oprit până la urmă și s-a ridicat în genunchi, privindu-mă în ochi. Amândouă eram goale pușcă, în genunchi, pe pat, uitându-ne una la alta. Ea avea treisprezece ani, eu treizeci și unu... dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prins părul într-o parte ca să nu o deranjeze la joc. Am jucat două partide. Hatsumi era într-adevăr foarte bună, dar pe mine, pe lângă lipsa de antrenament, m-a încurcat și bandajul de la mână, așa că am mâncat o bătaie zdravănă. Ești nemaipomenită! am exclamat eu, admirativ. Aparențele pot fi înșelătoare, nu? spuse ea, zâmbind, în timp ce-și alegea cu grijă poziția pentru lovirea mingii. Cine te-a învățat? — Bunicul. Tatăl tatălui meu a fost un jucător extraordinar. ~[i instalase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tu știi tot despre cinematografele din oraș... Amicul meu era slab și șifonat. Te puteai pierde În geaca lui, și când i-am strâns mâna, am simțit-o udă și moale ca un galoș. Tenul sănătos dispăruse, Împreună cu constituția naturală zdravănă. Anton părea stresat, și din prezența sclipitoare a perioadei vieneze nu mai rămăseseră decât urme șterse: batista din buzunarul de la piept, cizmele lustruite cu meticulozitate militară, eternul păr pomădat. Începuse să semene c-o nevăstuică. S-a mutat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
hublou, Norman putu număra cinci cilindri diferiți -unii verticali, alții orizontali, interconectați Într-o manieră complexă. lată-ne ajunși. DH-8: casa dumneavoastră cînd sînteți departe de casă. Andocăm Într-un minut. Metalul se lovi de metal și, după o zdruncinătură zdravănă, motoarele se opriră. Liniște. Șuierat de aer. Pilotul se cățără să deschidă tambuchiul și un val de aer surprinzător de rece pătrunse În habitaclu. — Domnilor, sasul este deschis, spuse el, dându-se la o parte. Norman privi prin trapă. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
insufle curaj, Montenegro l-a bătut cu palma pe umăr și a aprins o țigară din pachetul de Sublime de pe o băncuță. — Ai venit Înaintea orei stabilite, don Montenegro; știu ce te aduce. Afacerea cu briliantul. — Văd că acești muri zdraveni nu stau În calea faimei mele, s-a grăbit să observe Montenegro. — Nici vorbă. Nicăieri nu se află mai bine decât aici, În chilioară, cele ce se petrec În Republică: de la vicleniile unui cogeamitea general de divizie până la opera culturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
don Isidro, care pregătea un mate Într-o căniță de culoarea cerului plină cu apă clocotită, și-a ridicat privirile: avea În față un bărbat sangvin, Înalt și robust; Anglada avea o chelie prematură, ochi Încruntați și Încăpățânați, o mustață zdravănă, cănită. După spusele lui José Formento, purta cu solemnitate un costum În carouri. În urma lui pășea un tânăr care, de aproape, părea Anglada văzut de departe; chelia, ochii, mustața, aspectul robust și costumul În carouri se repetau, dar În format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
puerilă. Asupra campionului adult al drepturilor de autor și al artei pentru artă Își mai exercită și azi puterea neînfrântul magnet al jucăriilor. IV Pe 9 septembrie, două doamne cernite au intrat În celula 273. Prima era blondă, cu șolduri zdravene și buze groase; a doua, Îmbrăcată cu ceva mai multă discreție, era mică de stat, subțirică, avea piept de școlăriță și picioare scurte, dar grațioase. Don Isidro s-a adresat primeia: După reputație, trebuie să fiți văduva de Muñagorri. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
viață imaginară, lăuntrică. Ori poate tocmai de aceea era atît de primejdioasă, pentru că nimeni nu ar fi reușit să o măsoare, să-i vadă frămîntările, tulburările, capcanele, anafoarele, curenții care pînă la urmă pot să surpe orice realitate, oricît de zdravănă și de controlată ar fi ea. Despre K.F. se discuta în fiecare zi și în orice colț al Vladiei. Apăruseră tot felul de povești despre ea, despre iubirea (?!) pe care prințul-aviator i-ar fi dedicat-o, despre nemaipomenitele, uluitoarele, amețitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl vedea, cum îl simțise și nu-l văzuse niciodată. Chiar niciodată. Apoi prințul i-a dat drumul din menghina degetelor sale alb-albastre din cauza efortului, Leonard Bîlbîie s-a frecat încetișor cu podul palmei, se și închipuia cu niște vînătăi zdravene, noroc că nu era diabetic, după o asemenea strînsoare s-ar fi pornit o adevărată hemoragie. Nu era diabetic, era sănătos și zdravăn și credea că este așa pentru că n-a băut niciodată nimic altceva decît apă și vin. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din cauza efortului, Leonard Bîlbîie s-a frecat încetișor cu podul palmei, se și închipuia cu niște vînătăi zdravene, noroc că nu era diabetic, după o asemenea strînsoare s-ar fi pornit o adevărată hemoragie. Nu era diabetic, era sănătos și zdravăn și credea că este așa pentru că n-a băut niciodată nimic altceva decît apă și vin. Iar pe deasupra era și țăran, adică ai lui fuseseră oricum, țăranii n-au cum să aibă sînge albastru, ca să sufere. Prințul i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vedea pe sine cu ochii minții, de parcă ar fi fost altcineva, un băiețandru caraghios, cu hainele atîrnînde, cu gîtul subțire și brațele lungi, neștiind ce să facă cu ele, total năucit de dicția ininteligibilă a domnului profesor Schmeltzer, un bărbat zdravăn, pieptos, cu părul creț de pe piept ieșind prin cămașă, singurul dascăl de științe ale naturii din oraș. Dacă îi stăteai în preajmă puteai simți un vag damf de alcool plutind în jurul coamei sale zburlite, în creștet avea o chelie rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prudență decît de neexecutarea datoriei. Aflase de fiecare dată la vreme de orice combinație politică, de tranzacțiile mai mult sau mai puțin cinstite care făceau și desfăceau guverne, care împingeau în față pe te miri cine și puneau o piedică zdravănă mersului hotărît al vreunui nume răsunător, afla și tăcea din gură, oricum n-ar fi ajutat pe nimeni cu nimic. Dar nu era un motiv de îngrijorare, de suferință a conștiinței, regimul se păstra! Veneau unii, plecau alții, oamenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ia cu amețeală. — Ce-i asta, un fel de afrodisiac? — E pentru guturai, de fapt, ca să nu strănuți pe el în momentul de maxim extaz. — Singurul moment de extaz la care visez e să mă culc devreme, după un pahar zdravăn de grog fiert. Să sperăm atunci că și-a luat o carte bună cu el sau o să-l aștepte o surpriză neplăcută, nu-i așa? Locul special al lui Laurence se dovedi a fi un mic hotel de pe vremuri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am întrebat: "Tată, cum trebuie să fie o persoană corespunzătoare?" "Ești obraznic", a curmat el discuția. În ziua următoare s-au prezentat mai multe femei, și mai tinere și mai vârstnice, până ce a ales-o pe Luchi. Era cea mai zdravănă și mai ciolănoasă dintre toate, de unde am tras concluzia că tatei îi plăceau femeile voinice. Venise înainte o fată slabă, cu privirea visătoare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sau nu, apoi s-a dus în pivniță, a adus sticla și, în picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. "Să gust numai", am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un mușuroi de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. "Aș vrea să mă culc, mă doare capul", se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din nou
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
hal am adus pălăriile, a strigat-o pe mama și i-a zis: ,,Ia te uită femeie în ce hal au venit cu pălăriile pentru că au vrut să scoată un popândău din gaură’’. Bineînțeles că ne-a tras o urecheală zdravănă. Eram un elev sârguincios, iar învățătoarea mă îndrăgea alintându-mă ,,Ghivirel cel cuminte’’ fiindcă eram atent la ore,cuminte și sârguincios. În pauză săream pe bănci și chiuiam, iar unii copii spuneau: Unde-i doamna să-l vadă pe Ghivirel
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
o începi, o mănâncă vlăbiile. Într-un loc în care așteptam să-mi vorbească vița-devie și floarea-soarelui, glasul pițigăiat mă face să sar ca arsă. Mă întorc și descopăr un țânc ciufulit. Cu o mână ține aproape de piept un codru zdravăn de pâine, iar cu cealaltă se sprijină într-un băț lung pe care l-a înfipt în țărână. La doi-trei metri în spatele lui, un dulău ca o oaie mă privește nedumerit: sunt om bun, sau rău? Încurcată, rămân locului și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că înțeleg cu adevărat ce scrisese, dar mai ales își amintea tot ce i se întâmplase înainte de împotmolirea în acea înfundătură, cu o cantitate enormă de detalii care mă uluiau pur și simplu. Mă uluise dintotdeauna memoria lui atât de zdravănă încât era capabil, după ani, să-mi spună ce mi se întâmplase într-o anumită zi de toamnă sau de iarnă, când eram îmbrăcat în cutare fel de haine și ne aflam în nu știu ce loc, descris și acesta cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]