1,495 matches
-
și clădirilor dărâmate și ei rămăseseră să rătăcească prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu picioarele înfășurate în zdrențe în loc de ghete, cu fețele trase stropite cu noroi. Trăiau într-o lume fără oameni mari și, pentru că eram un suflet atât de altruist și netemător, m-am autoproclamat salvatorul lor. Era misiunea mea, țelul meu în viață și în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nag’s Head, și deschid ușa. N-am mai fost niciodată În cârciuma asta, dar sunt sigură că e destul de... OK. Poate că totuși nu. Cred că e cel mohorât pub pe care l-am văzut În viața mea. O zdreanță de covor, nu se aude muzică, și singurul semn de viață din local Îl constituie un bărbat burtos. Nu pot să-mi petrec a doua Întâlnire cu Jack Într-un asemenea loc. Pur și simplu nu pot. — Așa ! zic, Închizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
profesoară din alea făcute „pe puncte“, fiică de nomenclaturist, altfel proastă ca noaptea, pe mine teza aia și perspectiva de-a ieși din vederile ei pentru olimpiadă chiar m-au doborât pentru vreo două zile la pat, între cărțile ajunse zdrențe; dimineață la șapte tata pleca la serviciu trecând prin camera mea, seara după zece se întorcea făcând primul drum tot la mine să-mi spună Dă-o-n p... mă-si, trebuie să mergem înainte, măi Toadere!, în timp ce eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și amintește foarte bine de mine și m‑a întrebat dacă sunt mulțumită de rochia Vera Wang. Așa că până la urmă i‑am spus întreaga poveste și cum a trebuit să vând rochia și cum cariera mea TV a fost făcută zdrențe și cât de mult mi‑ar plăcea să vin și să lucrez pentru ea... iar ea a tăcut câteva momente, după care mi‑a spus că magazinul Barney’s ar fi foarte norocos dacă aș lucra pentru el. Foarte norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ne lăsăm conduse de croitoreasă la camera ei. Ne sunt înfățișate două paturi. Unul e de o persoană, din bambus, iar celălalt e agățat de tavan, fiind de fapt o placă de scândură. Pe el sunt așezate materiale și diverse zdrențe. Are vreo cinci picioare lățime și opt picioare lungime. Și e la vreo șapte picioare înălțime de la pământ, aproape de tavan. Fairlynn propune ca eu să iau placa și ea să ia patul. Eu nu sunt ca tine, ușoară ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
umezeala nopții și se îngreuna. După prânz, copacul se îndrepta la loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lună, pentru a crea o atmosferă de familie. Însă nu folosește la nimic. Mao e ocupat cu călătoriile și practicarea execițiului pentru longevitate. Nu mă vrea în preajma lui. În acele momente, sunt din nou fetița din Zhu. În mizerie și zdrențe, fugind de acasă și cerșind afecțiune. Istoria Chinei recunoaște, alături de Mao, un alt bărbat foarte important. E Liu Shao-qi, vicepreședintele republicii. Vicepreședintele Liu are chipul prelung, ca de măgar. Pielea lui parcă e suprafața lunii. Are dinții stricați și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și filmul s-a voalat. Hârtii Înegrite, care se sparg cu un foșnet sec atunci când le atingi. — ...M-a toropit somnul, din cauza căldurii... Își desface și Își pune la loc centura În care a adormit, ca un cal În ham. Zdrențe incomprehensibile din vis Îi flutură În fața ochilor În timp ce strigătele mute zac, Înecate În salivă, Între mușchii paralizați ai gâtului, ai limbii. Bănuiește, de fapt, care este visul, se tot repetă ori de câte ori Îl doare piciorul, e bolnav sau doarme În condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În sârmele negre, fierbinți, care ies din moloz, din scândurile prăfuite, pline de cuie, din picioarele frânte ale mobilelor. Cade, se ridică, așchii, cioburi fierbinți, pietre ascuțite i se Înfig În coate, În genunchi, În pulpele zdrelite, uite o inexplicabilă zdreanță vineție, murdară, o creangă de magnolie Înflorită, rozalb veștedă, asfixiată, care iese din mormanul de moloz odată cu ultimele limbi de flăcări, și ea scurmă cu unghiile, rupte, Însângerate, urlând: Klara, mamă, de ce, de ce, de ce? Doar le-ai rugat de-atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vârâte În nările galbene, Încremenite, prin care se prelinge, negru, sângele... nu, asta nu, asta nu, asta nu, gândește-te la altceva, la ce? La cimentul negru care trage, acoperit de un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un cenușiu pestriț, Îndoielnic. La albastrul tare al bolții, pe care este desenată stângaci crucea neagră cu cei doi Îngeri cu aripi imense de berze, țepeni, rezemați de brațele crucii. Și scara, sprijinită de pereții Înnegriți, lângă schela rămasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Alexandru, Neacșa, Corneliu, Gheorghiță, Petre, Mănăilă, Ana Maria, Mihnea. Pomenește-i, Doamne, În Împărăția drepților. * Capetele acoperite cu broboade negre, genunchii osoși, bătrâni, striviți de cimentul negru care trage, acoperit cu un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Roșie? Că eram de drept comun, ori politic, tot nu meritam... onoarea. A, mi se acorda? Ce pacoste pe capul meu, al huliganului! Noroc că n-am avut timp să-mi pun Întrebările astea, În zece minute lăsasem pe jos zdrențele de deținut și Îmbrăcasem uniforma de krasnoarmeieț! Ne ia pe vreo sută din acel lagăr, pe vreo mie din complex, ne duce... mai jos, la căldură, undeva prin Kazahstan - unde anume? Vorba Basarabeanului: nu ț-oi spune... Acolo dăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe vecie prin „pământurile pustii“ și i se făcu o milă fără margini pentru sufletul lui care, poate, avea să sfârșească întâlnindu-se cu cele ale călătorilor „Marii Caravane“. Apoi o visă și văzu cămilele mumificate și scheletele învelite în zdrențe reîncepându-și marșul pe întinderea tăcută și, mai târziu, străbătând gara și pătrunzând în orașul adormit; clătină din cap în semn de refuz, izbindu-se de pereți, fiindcă avea convingerea că veneau după el și că, în curând, vor intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și atârna Roșioara, Mirelo, și ea ca orișicare, tot în nădejdea că ar da peste un fraier care să rămână lipit de ea, cel puțin pentru o vreme dacă nu pe viață, nu poți să știi de unde-ți pică. Orice zdreanță de sac își găsește peticul, măcar că nu era cine știe ce de capul ei cu fața aia lătăreață și țigănoasă și cu fundu’ ăla lăsat, ca un hopa-mitică și ca o pară mălăiață gata să se borșească, și cu copiii ăia trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu băutură și femei pentru toți prietenii mei... Nu p-aia, bă, p-aia cu aș da zile dă la mine... Ba p-aia, ba p-ailaltă, și el zâmbăreț, cu capu’ plecat și urechea plecată, Mirelo, o cârpă și-o zdreanță de om, un milog, grandoman și pervers la o adică, leșinat să calce pe urmele stăpânilor și poate să ajungă mai ceva decât ei, măcar că nu-l țineau curelele și nu-l ducea capul, până una-alta se ghiftuia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ăia tot de râs era văzând câtă înverșunare și cât de înrăiți sunt unul împotriva altuia. Înverșunarea și răutatea aia trebuie că-i lega atât de tare de nu s-ar mai fi putut rupe unul de altul, Mirelo, păi, zdreanța aia de om și cățeaua aia care mi-a mâncat viața și mi-a mâncat banii... Totuși, spre deosebire de ea, lui îi dădea mâna s-o stâlcească în bătaie. Ce să mă fac, Mirelo, mare bărbat fatal, care dacă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lor și întrecându-se să-l bălăcărească pe idiotu’ ăla de Velicu că s-a dat la fund ca un laș nenorocit ce este și a lăsat-o de izbeliște când îi e mai greu, deh, un împuțit și o zdreanță, și las’ că tot răul spre bine, bine că și-a dat arama pe față, ca să știe de-acum și Mirela cu cine și-a mâncat amaru’, ce șarpe a încălzit la sân. Adică ce crede el, că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cum îl pomeneau tot mai des pe unul Zizi, care o să-ți arate el, Mărgărite, să nu-ți faci impresia greșită c-o să se mai lase prostit ca data trecută... Care el a zis că ești om, da’ nu. O zdreanță, Mărgărite, asta ești, o zdreanță de om! Și iarăși: ți-arată el, ai să vezi, dacă nu te-o face dă spital, să mă scuipi! Așteptau, desigur, să apară și Zizi, să-și rezolve treburile cu Mărgărit. Sobolul cel tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
des pe unul Zizi, care o să-ți arate el, Mărgărite, să nu-ți faci impresia greșită c-o să se mai lase prostit ca data trecută... Care el a zis că ești om, da’ nu. O zdreanță, Mărgărite, asta ești, o zdreanță de om! Și iarăși: ți-arată el, ai să vezi, dacă nu te-o face dă spital, să mă scuipi! Așteptau, desigur, să apară și Zizi, să-și rezolve treburile cu Mărgărit. Sobolul cel tânăr ținea mobilul la ureche și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o sută cincizeci de lovituri cu vâna de bou, În prezența tuturor apropiaților. Nu-și revenise niciodată din această umilire. În care clipă alunecase de la Îndrăzneală la nebunie? Neîndoielnic, la moartea soției sale. A fost văzut, de-atunci, rătăcind În zdrențe, clătinându-se pe picioare, zbierând nerozii nelegiuite. Pe urmele sale, cârduri de ștrengari băteau râzând din palme, aruncând asupră-i pietre ascuțite, care-l răneau până la lacrimi. Urmărind Întreaga scenă, Omar nu se poate Împiedica să nu gândească: „Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cârduri de ștrengari băteau râzând din palme, aruncând asupră-i pietre ascuțite, care-l răneau până la lacrimi. Urmărind Întreaga scenă, Omar nu se poate Împiedica să nu gândească: „Dacă nu bag de seamă, Într-o zi am să ajung ca zdreanța asta“. Nu atât de beție se teme, știe că n-are să i se lase pradă, vinul și cu el au Învățat să se respecte reciproc, niciodată unul dintre ei nu l-ar doborî pe celălalt. Lucrul de care se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
emoție. Ton neutru, voce calmă, turban În formă de lalea, sprâncene zbârlite, barbă cenușie, fără mustață, nesfârșită privire scrutătoare. Primirea este cu atât mai ambiguă cu cât Omar se afla acolo de un ceas, În picioare și cu veșmântul În zdrențe, pradă tuturor privirilor, zâmbetelor, murmurelor. După câteva clipe măsurate cu măiestrie, Abu Taher adaugă: — Omar, tu nu ești un necunoscut la Samarkand. În ciuda vârstei tinere, erudiția ți-e deja proverbială, isprăvile tale se istorisesc prin școli. Nu este oare adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceremonii asemănătoare celei la care tocmai ai asistat, am găsit soluția. Mă amestecasem În mulțime, În jurul meu se Înălțau gemete. Urmărind acele chipuri plânse, devastate, fixând acele priviri năucite, rătăcite și rugătoare, mi-a apărut toată nenorocirea Persiei, suflete În zdrențe năpădite de o nesfârșită jale. Și, fără să-mi dau seama, au Început să-mi curgă lacrimile. Faptul a fost remarcat În cadrul asistenței, am fost privit, am fost Împins spre scenă, unde am fost pus să mimez rolul ambasadorului franc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ne aflăm aici doar pentru ceasurile bune, când el sau ea aveau forța și sănătatea intacte, suntem aici În egală măsură și pentru ceasurile rele și pentru ceasurile foarte rele, când ea sau el nu este mai mult decât o zdreanță fetidă pe care este inutil să o speli. Agențiile funerare au trecut de la euforie la disperare, din nou ruina, din nou umilința de a Înmormânta canari și pisici, câini și celelalte animale, broasca țestoasă, papagalul, veverița, gușterul, nu, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
drapele se răspândise În toată țara, ca un fitil de pulbere, ca o nouă epidemie. Odată trecute aceste șapte luni de deziluzii continue și anevoie suportate, numai câteva drapele supraviețuiră ici și colo, și, chiar și acelea, reduse la niște zdrențe melancolice, cu culorile mâncate de soare și spălate de ploaie, pe lângă arhitectura distrusă În mod lamentabil a stemei. Dând dovadă de un admirabil spirit prevăzător, guvernul, Între alte măsuri de urgență menite să atenueze efectele colaterale ale neașteptatei Întoarceri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]