1,442 matches
-
decât la treizeci de metri de grilaj. Era cam aproape. Dar similariză deriva cozii aparatului în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga. Ajunse la adăpostul pădurii, dar nu se mai mulțumea cu o simplă evadare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cam aproape. Dar similariză deriva cozii aparatului în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga. Ajunse la adăpostul pădurii, dar nu se mai mulțumea cu o simplă evadare. Dacă exista un instrument de agresiune, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fundul de gheață și ridica picioarele în aer, ca gândacii. Femeile cădeau mai grațios și-și adunau fustele în jurul picioarelor, iar Nicu nu râdea se uita să vadă cât li se descoperă piciorul. Când se oprea muzica auzea fierul cum zgârie luciul tare al lacului. Dacă nea Cercel câștigă la loterie, sigur îi dă și lui ceva, și poate își cumpără o pereche de ghete de patinaj și învață să meargă pe gheață cu fața și cu spatele. Când întoarse capul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ales vecinului nostru, signor Giuseppe, o mare surpriză: am dat „concertul“ cu menuetul lui Händel. Eu am greșit numai de trei ori, Jacques ceva mai mult, dar toți s-au făcut că e perfect, deși cred că le-am cam zgâriat urechile. Mama și papa au fost cu adevărat surprinși de cadoul nostru și de progresele pe care le-am făcut fără profesoară (am renunțat la ea acum un an, ca să facem economii), apoi am adus carillonul lui Jacques, i-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se distra copiind prepelițele și peștii din albume de artă. Pe când râdea singur, ca un nebun, își simți hainele înmuiate, ca după ploaie. Și cearșaful sub el era ud, iar picioarele, când și le văzu, erau năclăite de mâl și zgâriate în cioturi de piatră. „Asta-i bună!“, își zise. „Că doar n-a fost cu- adevărat!“ Însă avea urme de pe unde umblase: intrase cu totul într-un tablou cu un lac peste care ploua torențial, în lumina sumbră de toamnă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
două pe zi, unul dimineața, devreme, altul - la asfințit, dar tot nu puteau să-și închipuie cum asta le-ar schimba viața. Nu mă pot bucura pentru atât, îi spusese Godun. Trenul ăsta va fi precum lama unei patine care zgârie gheața și gata, nimic mai mult! Omar, în schimb, aștepta fiecare creștere a liniei și se bucura ca de dinții de lapte ai unui prunc. „Astea sunt vertebrele Soarelui“, se mândri când așezară traversele și își imagină încântat cum pomii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
există un mâinile de adevăr..." O frază pe care o auzise în nenumărate rânduri. Numai că Mia spunea altfel: "În fiecare legendă"... Dispunea de o colecție întreagă de banalități, tot felul de învățăminte serbede, didactice, de un penibil care îți zgâria epiderma, emise totdeauna pe același ton pretențios de dăscăliță cu clătinări studiate ale gâtului lung și încovoiat... " În viață nu fizicul contează! Caracterul"..."Între un bărbat și o femeie, prima minciună are însemnătatea ei"..."Vîrsta e un ce care nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
când ajunge în curte fluieră. Căruntul își crăpă ochiul și se uită la pendulă. ― Exact 14 minute. Inginerul se desprinse de geam. ― Asta înseamnă că... ― L-am găsit! exclamă Dascălu. Ținea motanul spânzurat de coadă ferindu-se să nu-l zgârie. I-l întinse triumfător Melaniei Lupu. Mirciulică urla arătîndu-și dinții albi, mărunți și cerul gurii căptușit cu purpură. * Scarlat rămăsese întins pe canapea. Morfina își făcuse efectul și încerca o stare de beatitudine. Se simțea ușor, imaginile deveniseră ceva mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
NU-L FRAPĂ IMEDIAT PE HEDROCK. SE AFLA DOAR LA O SUTĂ DE METRI DE ACEA CONSTRUCȚIE ULUITOARE CÎND ZĂRI MONSTRUL MAI MIC DE NUMAI CINCIZECI DE ETAJE CU O TURLĂ ASCUȚITĂ CA DE BISERICĂ \ CLĂDIREA MICĂ TRELLIS. VEDEREA ÎI ZGÎRIE MEMORIA. ÎȘI AMINTI PENTRU PRIMA DATĂ CĂ TRELLIS MAJOR ȘI TRELLIS MINOR ERAU DOI METEORI CARE SE ÎNVÎRTEAU UNUL ÎN JURUL CELUILALT PE UNDEVA PE LÎNGĂ PLANETA MARTE. ERAU EXPLOATATE ASIDUU DE ACEIAȘI SOCIETATE, IAR CELE DOUĂ CLĂDIRI MASIVE NU CONSTITUIAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de lansare. CA O MINGE CARE SE ROSTOGOLEȘTE PE O PANTĂ STICLOASĂ, MICA NAVĂ ȚÎȘNI ÎN VĂZDUH. VĂZUT DE LA ÎNĂLȚIMEA DE UN KILOMETRU, VECHIUL ȘI MINUNATUL ORAȘ SCÎNTEIA ÎN SOARE. PĂREA FOARTE APROAPE, UNELE DIN VÎRFURILE CLĂDIRILOR APROAPE CĂ-I ZGÎRIAU NAVA ÎN TIMP CE ZBURA. LUI HEDROCK I SE GOLISE CREIERUL DE GÎNDURI. PRIMA LUI MIRARE \ ACEEA CĂ NAVELE DE RĂZBOI NU L-AU ATACAT \ CEDASE DEJA PASUL CREDINȚEI CĂ ELE PÎNDESC O NAVĂ COSMICĂ DE PESTE 100 DE METRI LUNGIME. ÎN SCHIMB
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică și chiar am zgâriat cu labele ei ușa, până ce am auzit, înlăuntru, pași; atunci am fugit și m-am ascuns sub scară, așteptând să se închidă ușa ca să revin. Nu făceam asta ca s-o răzbun pe mama. Din partea mea, tata putea să transforme
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
însă tot drumul până la școala de corecție ca să-mi dau curaj și ca să-l umilesc pe tata. Numai după ce l-am văzut plecând, am izbucnit în plâns; și pe primul care a venit să mă întrebe de ce boceam, l-am zgâriat până la sânge. Adevărul e că tata n-a bănuit niciodată câte lacrimi am vărsat în contul eforturilor de a-i demonstra resentimentele mele. De câte ori venea la școala de corecție, îi râdeam în nas. După ce pleca, mă duceam în dormitor, îmi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă primească. M-am angajat la un spital de nebuni. 10 noiembrie N-am văzut până acum un om pus în cămașă de forță. E ceva îngrozitor. Se zbătea, se zvârcolea, se apăra, urla, făcea spume la gură, i-a zgâriat pe îngrijitori. Până la urmă l-au biruit. 12 noiembrie Simt din nou că mi-am greșit meseria. Într-o bună zi, dacă voi rămâne aici, vor fi siliți să mă vâre și pe mine în cămașa de forță. Nu, nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l! răsună din nou ordinul. Buldogul a țâșnit. Îl auzeam gâfâind și am închis ochii din nou. Încă două salturi, un salt și colții lui aveau să se înfigă în beregata mea. Am întins mâinile să mă apăr, m-am zgâriat rău în mărăcini și mi-am mușcat buzele ca să nu țip. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Hingherul mângâind câinele care ridicase iarăși botul în direcția sălciilor și mârâia; adulmecase ceva bestia. Mi s-a părut că a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pași în urma lor, ascuns de un mărăcine. I-am văzut cum i-au smuls halatul ca s-o lase goală. Fiecare trăgea de ce putea. Laura se zbătea, se lupta cu ei, l-a mușcat pe Nelson de mână, l-a zgâriat pe Dominic și a țipat cerând ajutor. "Taci, putoare, a scrâșnit Mopsul. Destul te-ai... cu alții. Acum mai... și cu noi". Filip a smuls o mână de iarbă, i-a vârât iarba în gură și i-a strigat lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
facă simțită în spatele geamurilor. Grand abia a fost auzit când a plecat, spunând că o să revină. Toți așteptau. Copilul, cu ochii mereu închiși, părea că s-a liniștit puțin. Mâinile, devenite gheare, râcâiau încet marginile patului. Au urcat apoi, au zgâriat pătura aproape de genunchi și, deodată, copilul și-a îndoit picioarele, și-a vârât genunchii în burtă și a rămas nemișcat. Și-a deschis atunci ochii pentru întâia oară si s-a uitat la Rieux care stătea în fața lui. În scobiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
purta acum în locul pantofilor pe care îi lăsase în apartamentul fostei iubite. Cu toate astea însă, nu era echipată pentru așa ceva. Pe când se îndrepta spre locul de unde veneau vocile, piciorul drept îi alunecă și ateriză pe gleznă. Mai departe, își zgârie brațul de un ciulin, în încercarea nechibzuită de a apuca aerul pentru a se echilibra. Dar în curând reuși să parcurgă drumul de la stradă, acum avea în față o porțiune de pământ orizontală. Și putea zări sursa cântecului, deși acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
găsească o cărămidă slăbită care ar putea ieși ușor. Nu reuși să scoată nici una. Pierzându-și încrederea, căzu în genunchi. Va lucra metodic, începând cu șirul de pietre de sus. Se apucă să prindă și să smucească, pielea de pe degete zgâriindu-se și zdrelindu-se de cărămida aspră. Zidul era solid ca stânca. Mâinile i se mutară frenetic la următorul șir de pietre, apoi la următorul. Nimic. Se ridică și cercetă zidul din partea opusă. Poate că ascunzătoarea era acolo. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la mine pe scenă. Darlene e una dintr-alea de-ți prăpădește investițiile dac-o scapi din ochi. Ușa capitonată se deschise cu zgomot și în bar intră un băiat, cu cizme de dansator flamenco, ale căror vârfuri de metal zgâriau în mers dușumeaua. — A, era și timpul, îi spuse Lana. — Ai angajat alt cioroi? Băiatul privi spre Jones printre cârlionții bine unși cu briantină. Ce s-a-ntâmplat cu ultimu’? A dat ortu’ popii? — Drăguțule, spuse blând Lana. Băiatul deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
George, trântind la loc capacul. Ești nebun de legat. Știi asta? — Ce? zbieră Ignatius. Cum îndrăznești să-mi vorbești atât de impertinent? — Matahală sonată și tâmpită ce ești! mârâi băiatul ceva mai tare, apoi se îndepărtă, târându-și picioarele și zgâriind trotuarul cu tocurile cizmelor. Cine mai vrea să mănânce ceva atins de labele tale de țicnit! — Cum îndrăznești să-mi debitezi tu mie asemenea obscenități? Puneți mâna pe el! strigă furios Ignatius, în timp ce George dispărea în mulțimea de pietoni. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mirată, ești speriată, ești nevinovată. Da’ ești prea rafinată să-l oprești. Ai priceput? E grozav, spuse Darlene. — Asta-i dramă, o lămuri Lana. Hai acu’ să-ncercăm. Maestre, muzica. — Aău! Acu’ chiar că s’tem ’napoi pe plantațe. Jones zgârie cu acul primele șanțuri ale discului. S’t prea mirat ca să mai deschid gura-n bordelu’ ăsta calicos. Darlene, cu pași mici și afectați urcă pe scenă, prefăcându-se timidă și ținând gura strânsă ca un boboc de trandafir. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
minte câteva cuvinte simple? — A apucat-o hachițele d’aci de la Bucuria Nopți’. Jones acoperi cu fum spațiul din fața scenei. Vine de la salaru’ mic ș-amenințări mari. O să-l apuce și pe papagal, curân’ de tot. O să-njure ș-o să zgârie ș-o să cadă de pe cuier. Aău! — Văd că sunteți amici, tu și Darlene, așa-i? Îți tot împrumută reviste, spuse Lana supărată. Jones ăsta începuse s-o zgârie serios pe nervi. Număru’ ăsta-i mai mult ideea ta, Jones. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l apuce și pe papagal, curân’ de tot. O să-njure ș-o să zgârie ș-o să cadă de pe cuier. Aău! — Văd că sunteți amici, tu și Darlene, așa-i? Îți tot împrumută reviste, spuse Lana supărată. Jones ăsta începuse s-o zgârie serios pe nervi. Număru’ ăsta-i mai mult ideea ta, Jones. Ești sigur că vrei să-i dau fetei o șansă s-apară pe scenă? — Sigur! Ăău! Măcar cineva să fac-un pas ’nainte-n locu’ ăsta. Or’cum numaru-i bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în Royal Street. Câteva întârziate trăgeau panicate de magnoliile și cameliile lor. — De ce naiba m-am oprit să stau de vorbă cu tine, nebunule? se întrebă tânărul, într-o șoaptă furioasă. E sveterul meu cel mai fin! — Târâtură, strigă Ignatius, zgâriind mai departe cu hangerul. — Dar e îngrozitor! Încercă să fugă, dar Ignatius îl ținea bine de braț cu mâna cu care nu manevra sabia. Trecându-și un deget prin cercelul în formă de cerc al lui Ignatius, tânărul trase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pasăre. — Unde e șoferul de autobuz? Trebuie reclamat imediat. — Ai leșinat doar, prostule. — Și atunci de ce am bandajul asta? Nu mă simt bine deloc. Când am căzut pe stradă mi-am vătămat probabil o parte vitală a trupului. — Te-ai zgâriat doar puțin la cap. N-ai nimic. Ți-au făcut raze X. — Oamenii ăștia s-au distrat cu trupul meu cât timp am fost inconștient! Ai fi putut avea atâta bun-simț să-i oprești. Dumnezeu știe pe unde m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]