938 matches
-
Copilul se răsuci și plonjă. Ripley făcu la fel și izbuti s-o prindă în brațe, imobilizând-o. Prinsă în capcană, fetița se zbătea fenetic. Lovea cu picioarele și pumnii, încerca să muște, dar nu scotea o vorbă. În timp ce se zvârcolea pentru a scăpa din strânsoarea lui Ripley, unicul sunet care se auzea în spațiul strâmt era cel al respirației ei gâfâite. Și chiar și acest zgomot era în mod misterios înfundat. În viața ei, Ripley mai încercase o dată să stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tăios și lucitor țâșni din pieptul său, improș-când-o pe Ripley cu fluidul intern, lăptos al androidului. Ghimpele uneia dintre aceste creaturi, care fiind atât de gros nu putea aparține decât reginei lor, se înfipsese în spatele său străpungându-l. Bishop se zvârcolea emițând niște sunete mecanice fără sens și se agăță de acul imens care-l ridica încet. Regina se ascunsese într-unui din lăcașurile trenului de aterizare. Plăcile care închideau de obicei acest compartiment fuseseră îndoite sau smulse. Ea rămăsese nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pentru a vedea mai bine. Deodată, vântul îi aspiră picioarele și parcurse toată puntea într-o lunecare lungă, în direcția sasului. Bishop, sau mai bine zis ceea ce-i mai rămăsese din trunchi o văzu apropiindu-se pe fetița care se zvârcolea urlând. Se prinse bine cu o mână și o întinse pe cealaltă. Grație preciziei cibernetice a gestului său, reuși să-și strângă degetele pe cordonul fetiței care trecea pe lângă el. Vântul fu nevoit să renunțe la pradă și se mulțumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Odihnește, Doamne, sufletul marii păcătoase, contesa Du Barry, și pe toți cei asemeni ei“, iar asta-i cu totul altceva; căci multe sunt mari păcătoase ca ea și multe sunt felurile de schimbare a norocului, multe sunt jertfele care se zvârcolesc acolo și gem și așteaptă; păi eu și pentru tine, și pentru alții ca tine, care-s neobrăzați și-i jignesc pe oameni, m-am rugat chiar atunci, ai fi putut să-ți dai seama, dacă tot te-ai apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stăteau în picioare lângă ieșirea de pe terasă. — Ah, de asta mă temeam! exclamă prințul. Chiar așa trebuia să se întâmple! Ippolit se răsuci repede spre el cu cea mai turbată răutate și fiecare trăsătură de pe chipul lui părea că se zvârcolește și vorbește. — A, de asta vă temeați! Credeți că „chiar așa trebuia să se întâmple“? Atunci aflați că, dacă urăsc pe cineva dintre cei de aici, zbieră el cu horcăituri, strident, împroșcând stropi din gură (pe toți, pe toți vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din „raza fierbinte de soare“, despre care scria Ippolit că “își știe dorul, participă la corul general și numai el e un avorton“. Această frază îl uimise atunci, lucru pe care și-l aminti acum. O amintire demult uitată se zvârcoli în el și deodată totul se limpezi. Se întâmplase în Elveția, în primul lui an de tratament, chiar în primele luni. Pe atunci încă mai era cu totul ca un idiot, nici măcar nu putea vorbi bine, uneori nu putea înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spună Belokonskaia? Pe urmă, un asemenea soț își imaginaseră și îi hărăziseră ei Aglaiei?“. Ultimul argument era, firește, cel mai important. Inima ei de mamă tremura la acest gând, o năpădeau sângele și lacrimile, deși în același timp ceva se zvârcolea înlăuntrul acestei inimi, ceva care îi spunea pe neașteptate: „De ce, adică, prințul nu-i un om cum ne trebuie nouă?“. Ei bine, aceste riposte ale propriei inimi erau cele mai complicate pentru Lizaveta Prokofievna. Cine știe de ce, surorilor Aglaiei le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foarte lucrativă. Aceste elemente parazite, lipsite de merit, de avere, de știință, sunt strâns legate între ele prin comunitatea nulității lor, invidia îi unește contra oricărui merit adevărat, sărăcia îi strunește și-i ține uniți contra țării legale, care se zvârcolește neputincioasă sub torturile teascului electoral. Miile de funcții administrative și sutele de funcții judecătorești, toate amovibile, sunt puse în mișcare într-un singur scop, pentru a stoarce voturile țării legale. Se înțelege că fiece alegător [î ]și are interesele sale
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
iscălitura, declarând c-au fost amăgiți, dar nu le ajută nimic. Suplica s-a espedat deja marelui rabin C. A. Rosetti, care le și mulțumește ca unor "oameni rămași de la 1848" și veterani în lupta pentru buget. Degeaba lumea se zvârcolește, arătând că la 1848 nici nu era născută, că, de când e, n-a avut a face nici în clin nici în mânecă cu roșii și se știe nevinovată de conivență or complicitate cu birourile de împămîntenire, că-i e silă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
asociații-fulgere, frunziș în noapte. Orice vers e o sumă de noi posibilități, o altă soluție a ecuației primare”. Dacă ne reamintim că în același articol, doar cu câteva pasaje mai sus, se vorbea despre „notația șcareț e întotdeauna sângerândă, crudă, zvârcolindu-se șopârlă în tăiere” și despre „senzația, prinsă stea în cleștele poemului actual șcareț înviorează, uimește, pătrunde ca o injecție”, putem măsura investiția de tensiune vitală (futuristă), ce se vrea realizată în poem, depășindu-și calmul austerității abstracționiste sau admițând
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Cu toate că satul se afla la peste trei kilometri, vâlvătaia părea atât de aproape, ca și când ar fi fost la marginea Amarei...Dintr-o vatră de jăratec în care mâini puternice parcă zvârleau mereu hrană nouă focului, limbile de flăcări țâșneau, se zvârcoleau, se împleteau 99 neîncetat ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului zugrăvind răni în toate culorile, ștergându-le pe toate cu imense șomoioage de fum și lăsând pentru fiecare câteva clipe numai câte o zdreanță purpurie zvăpăiată, care
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
atât ca tip ideal, cât și ca formă practică de organizare, nu va supraviețui ca formă dominantă de organizare umană în viitor” (Bennis, 1969, p. 434). Peste un an, în 1970, Alvin Toffler arăta că birocrația, această „bestie mecanizată”, se zvârcolește în chinurile prefacerii” (Toffler, 1973, pp. 133-134). Bennis ne invita să privim „dincolo de birocrație”, iar Toffler arăta că asistăm la „nașterea unui nou sistem organizațional, care va intra tot mai mult în conflict cu birocrația și, în cele din urmă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aleargă în cercuri, refuză să mănânce, fug de la pășune spre casă. * Oile. Devin neliniștite, se strâng grămadă, se uită în toate părțile speriate, nu vor să intre în țarcuri, behăie mult și tare, iar adeseori cad pe pământ și se zvârcolesc. * Porcii. Sunt agitați, nu intră în cocină, refuză să mănânce, încearcă să iasă din cotețe, grohăie continuu și puternic. * Câinii. Cu circa 10 zile înainte de cutremur, câinii devin agitați, latră și urlă prelung, aleargă din loc în loc, își părăsesc cuștile
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
ce face alcoolul ăsta după ce îl înghiți? Cam arde măruntaiele și buimăcește creierul. Așa este, văd că ești capabil de discuții elevate. Dar de ce devii dependent de el? Este ca și tutunul. Se formează niște mișcurici în sînge, care se zvîrcolesc ca naiba dacă n-au ce bea. De data asta l-am dat gata, a rămas fără replică. Are chiar aerul că dormitează. Țigara arde și jarul ajunge foarte aproape de degete. Eu deja simt mirosul de piele pîrlită. Cu mișcări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a fost întrebat. A mîncat lucruri fine aduse în cameră, a băut ponderat din vinul pe care i l-a servit Wilma. Uimirea lui Pedro a fost însă provocată de Wilma dezlănțită. Duduia ca locomotiva în sarcină, țipa și se zvîrcolea de parcă era posedată de diavol. Pedro nu mai trăise așa ceva. În el s-a trezit orgoliul de mascul și a început să dea în clocot. Așa ceva nu mai trăise. I-a plăcut mult, nu credea că el este cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
această diastimă, din cei zece crăișori, Câți au fost odinioară, au rămas doar trei... surori! Dar și-acelea hăituite, și-asuprite și vasale, C-abia mai puteau să sufle de mulțime de-angarale. Bietul Împărat, bătrânul, prididit de-atâta rău, Zvârcolindu se cu jale, se ruga-n mormântul său: O,preabunule părinte, spune ce-am păcătuit, Ce-am făcut atât de crâncen, c-așa greu m-ai osândit? Doamne-ntoarce-ți iarăși fața și privirea către noi, Pune capăt suferinței, dă-
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Două dintre copilițe, tam-nisam și fără vină, BASARABIA cea blondă și cu dulcea BUCOVINĂ, Rupte iarăși, cu cruzime, din fruntariile Țării, Iau toiagul pribegiei, și-al tăcerii, și al uitării... De atunci, bătrânul tată, CARP, slăvitul împărat, În mormânt se zvârcolește și se roagă ne-ncetat: Doamne, ce-au făcut copiii și cu ce ți-au mai greșit, C-așa brusc și fără milă Tu din nou i-ai părăsit? Ți-au făcut vreo mâhniciune copilițele-mi iubite, Cum îngăduiești Tu raptul
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
durerii, ale cărui ecouri n-ar trebui să se stingă niciodată. Și dac-ar fi să poarte un nume, acela ar fi, de ce nu, "Lista lui Dej." * D upă primul glonț, "Lucrețiu Pătrășcanu s-a mai văietat și s-a zvârcolit și atunci cei din personalul de pază se înghesuiau să mai tragă și au tras efectiv" rememorează scena asasinatului de la Jilava judecătorul Vasile Varga, cel care dăduse citire sentinței de condamnare la moarte în fața plutonului de execuție. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
nou am scăpat și fugim și scandăm prin flăcări și fum. Au dat cu gaze toxice peste popor! Să fie cu toatele În ciorba nepoților și copiilor și părinților lor! Prin geamurile Primăriei zburau steaguri și tablouri În flăcări. Pământul se zvârcolea și ardea și nu-i mai răbda. Ei cu vorbele lor zbierau la turma asta de popor, mmmââânoi suntemmmââî mmmâââpoporu’ omoară omoară omoară! Mugetul mulțimii Îi mătura de pe fața pământului. Noi suntem poporu’, zbierau În bătaia jeturilor de apă, lipăind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întâmpinată pe peron de rude și prieteni ce nu mai pridideau cu Îmbrățișările scăldate În lacrimi de bucurie, că-i văd Întregi și vii acolo-n Gara de Nord. La fel de vie o fi fost și rana mea din stomac după cum o simțeam zvârcolindu-se și zvâcnindu-mi până-n capul pieptului. Nu scăpam din ochi colțul unei pâini care se ivea dintr-o geantă de voiaj prea plină. Am tras o dată, iar a doua oară am tras mai tare, de n-aș mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bine c-am iubit-o pe ea și pe mă-sa și pe fii-sa și pe soră-sa și tot neamul ei femeiesc, dar mai mult și mai mult am iubit o femeie care mugea și răgea și se zvârcolea din tot trupul ca o bestie. Amândoi eram niște bestii Într-un țarc cu pământ pe jos, bătătorit de tălpile și de trupurile noastre perpelindu-se În focul dorinței, dar uite că n-am avut parte prea mult timp unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îți ostoia setea sa covârșitoare cu cele de pe urmă picături de viață, umede și vii, sorbite din vinele adânci ale lucrurilor... Și pretutindeni, toate, Într-un susur nedeslușit, sfârâia a uscăciune! Arbori uriași, ca o mână de vreascuri netrebnice, se zvârcoleau neputincioși și țipau de uscăciune Înăbușită, sub văpaia incendiului universal. Mașina gonește printre plantații de bambus, bananieri, ceai, orez. Privirea ne este atrasă de un jeekfruct, copac ale căror fructe galbene atârna ca niște bostani, având greutatea de 4-5 kg
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a patra zi - 39... Și atunci a spus: „Culcă-te, nu te mișca, să reziste organismul”. Și a ajuns, nu știu la cât, 40, 5 °C, pe patul acela nenorocit numai din scândură goală. Mi-a spus că m-am zvârcolit o zi și o noapte, dar eu eram deja inconștient și am avut niște visuri mortale, pur și simplu mortale. Simțeam cum mă lupt cu moartea. Și la propriu, și la figurat. Seara deschid ochii și doctorul Îmi spune: „Ești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Toate cresc în noi sămânța. În noi liniștea devine neliniște, în noi percepția se decantează, picură în alambicul din athanorul cerebral o nouă stare. Creierul răspândește noul în tot corpul, în mâini, în picioare, în piept ... Inima, stomacul, plămânii se zvârcolesc. E un zbucium plăcut, ce ne conduce, ne domină și răzvrătește starea de bine dacă nu ne conducem viața după cum începe să ne dicteze această stare. De fapt, reacția analitică a citirii și înțelegerii percepțiilor noastre e această necunoscută stare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Botticelli, unde vraja planetelor aduce în ochii privitorilor respirația sacră a armoniei cerești. Fiecare dintre noi este în cularea penelului, în armonia muzicii sau în profunzimea cuvântului un microcosmos care exprimă deplinătatea creației și a divinității. Câte trupuri s-au zvârcolit în iubire câtă dragoste s-a risipit asemenea pulberii câte dimineți au sărutat victorii și moartea ca un plâns străbătând imperiile de câte ori învinsă a fost până să mă aleagă o naștere?1013. Dacă ar fi să ne gândim la ciclurile
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]