1,030 matches
-
duceți-o la un spital cum trebuie, ascultați-mă. Dacă moare pe drum, nu e vina nimănui. L-am apucat de față, Angela, de o porțiune din barbă, de o ureche, de ce am găsit. L-am înșfăcat și l-am zvârlit de perete. A plecat. M-am spălat din nou pe mâini. — Mănuși, am spus, deschizând degetele. Asistenta brunetă s-a străduit cât a putut să mi le pună cu o oarecare decență, dar îi tremurau mâinile. Tânărul cu halatul prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
privea buzele triste, ochii prea roșii pentru a fi priviți. Apoi se retrăgea, își lăsa privirea în iarba ce cânta în vânt, cu un fluierat care se îndepărta învârtindu-se. Își aprinse o țigară. Fumă în tăcere, iar când termină zvârli mucul pe drumul alb. Îl stinse călcându-l și urmărind mișcarea piciorului în pantoful negru. — Murim așa cum trăim. Soția mea a plecat fără să deranjeze pe nimeni, ca o frunză. Am plecat din nou la drum și în restul călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Porniserăm trei pe înserate: Egon, pictorul, un compozitor de lied-uri vieneze și eu. În cele douăzeci de ore cât a ținut escapada noastră, nu țin minte despre ce anume au vorbit tovarășii mei. Totuși, la intervale prindeam câteva cuvinte zvârlite de câte unul, celuilalt, peste capul meu. Tot așa cum le prindeam fără dorința de a le cunoaște tâlcul, le împrăștiam acolo jos, de unde am plecat de cu seară, peste cerul din vale, înstelat cu becuri electrice, ca niște mingi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la fel. O turmă uriașă de berbeci albi se năpustește, lingând nisipurile, ca după o retragere vicleană, să se arunce iar în dig, behăind și zvârlindu-și scuipatul cu răbufniri și urlete. Ziua, fug câteodată de ea, îndreptându-mă spre fundul orășelului, unde se găsesc cimitirele. Umblu, cu sandalele afundate în pulberea fină și albă a ulițelor, copleșit de febră, până când îmi dau seama că ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rost nocturna lui marină: O bate cineva, o bate, O mână nemilos din spate, Plesnesc în largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin groaznice să-mi împlinească strofele Cu scârbă-n suflet, mână-n mână, Stă trupul meu culcat pe-o rână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
răstimpuri în care vreau să văd și să aud, scormonesc trecutul, în vreme ce clipa de față îmi alunecă, din gol în gol, ca o cascadă de neliniști. Trupul îmi devine o uzină pentru laminat dureri. Cu temelia măcinată de puhoaiele anilor zvârliți în cazanele cu clocot ale marilor orașe, urc singur pe creștetul muntelui înzăpezit. De acolo trimit jos, spre turmă, pulsația chinuită a unui dinte găunos, înfipt în suflet ca o rădăcină într-o gingie goală și inflamată. Din gând peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vro droașcă, iar când am ajuns acasă, la ora când ies măturătorii la drumu mare, aveam umblătorii numa praf și pulbere. La crăpatu zorilor, istovu mă făcuse oale și ulcele. Cre că mă luase chiar și cu friguri. M-am zvârlit În culcuș, hotărât să nu le soilesc, ca să nu-mi uit zodiile. La douășpe ziua am dat șfară În redacție și la Lucrările Sanitare că mă pleznise boleșnița. Atunci a intrat vecinu, voiajoru dân Brancato, și nu s-a Înduplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
era țeapăn. Anglada a observat Îngrozit că incredibilul ucigaș se folosise de cuțitașul băiatului. Spune-mi, don Formento, cum făcuse tâlharul rost de arma aceea? — Mister. După ce și-a agresat tatăl, pe băiat l-a lovit strechea și și-a zvârlit sculele de gaucho În spatele hortensiilor. — Știam eu. Și cum Îți explici prezența micuței biciuști În odaia lui Anglada? — Nimic mai simplu, dar asemenea temeiuri Îi sunt interzise polițistului. După poza pe care ați văzut-o, În proteica existență a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu se mai putea opri: repeta fără oprire ce-l auzea spunând - chestii-trestii cu iubirea și milostenia, și cu englezoaica care nu-și cunoștea locul. O dată chiar s-a trădat spunându-i pe nume. Când a văzut că băiețașul Își zvârlise straiele de gaucho, Formento a priceput că sosise clipa. A mers la sigur. Și-a făcut rost de un alibi bun: a spus că Între dormitorul său și al englezoaicei ușa era deschisă. Nici ea, nici prietenul Montenegro n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a zis. Uitase că, În urmă cu douăzeci de ani, Înainte de a fi fost avansat creol autentic, se exprima și el În același chip, cu s-uri tărăgănate și risipă de gesturi. Savastano și-a potrivit cravata și și-a zvârlit pălăria maro pe unul din cele două paturi reglementar suprapuse. Era brunet, băiat bun și ușor antipatic. — Don Molinari mi-a zis că să vă scot din țâțâne, a lămurit. Viu pentru crima sângeroasă de la hanu Noul Imparțial. Misteru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o sâmbătă, când mai că-și venise-n fire, ne-a zis că avea decât juma dă marafet; io mă râdeam doar la gându că duminică, la crăpatu dă ziuă, după ce-i lua mai Întâi geamandănașu, Zarlenga avea să-l zvârle cu nud cu tot În ulicioară, fincă n-avea lovele dă Închiriat crivatu. Ca toate cele omenești, Noul Imparțial are purcoi dă metehne, da tre să proclamez sus și tare pă bune că, despre partea deciuplinei, e mai mult ocnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da don Renovales mi-a vorbit ca un tată și a tret să mă dau Întors la ogeac. Peste douăj dă zile, o bârfografie otorizată ne-a dat legat gogoașă un răvaș cum că don Renovales a vrut să Îl zvârlă afară pă Limardo și că Zarlenga s-a pusără d-a latu. Gălușca asta mandezu n-o Înghit, chiar de-ar fi zgâriată cu letere dă tiparniță; nu-mi luați În nume dă rău și vă arăt reconstrucția faptului dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Se temea ca nu care cumva furul să se facă nevăzut sau să treacă talismanul vreunui complice debarcat de pe o navă străină. Dar tenacele Tai An era tot mai aproape de fur, precum undele concentrice se strâng mereu mai aproape de piatra zvârlită În apă. A schimbat de nenumărate ori numele și mahalaua. Asemenea celorlalte științe exacte, magia e doar un licurici care luminează În bezna nesfârșită drumul pe care-l străbatem cu zadarnice poticneli; luminile ei se puseseră pe locul unde stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care se crăpase ușa să se deschiză și să intre burtoiu lu Sampaio. Nu te fă că nu-l știi pă obezu, că mandea știu la fix că Sampaio nu-i cusurgiu și leagă repede pretenie cu orșicare gunoi. A zvârlit ancora chiar la masa de malmură care stăteam io la ea dârdâind, și a dezbătut vro juma de ceas cu ginitoru dă noapte că ce-i mai bine să servești, adică, o ciucalată cu vanilie versus un bol dă apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
propteaua pirogii, prima mea amintire dă suvenir i-o apă frunzie, care s-oglindea foile În ea și plină stup cu caimani, care mandezu, ca copiii, nu vream să intru În ea, și tata, care iera un Cato, m-a zvârlit bâldâbîc, să mă vindece dă spaime. Da burdihanu cu două picioare* nu iera omu să Îmbie in aeternum cu fleacuri d-alde trei lei ridichii pă simplu chiriaș dă cocioabă; io visam să-mi tocesc flecurili la mergători, luând urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
către Renovales, că lumea o știe pe de rost. Vreau imaginație, imaginație. S-a-nțeles? Poți pleca. Mi-am adunat puterile, ca să pot Îndrăzni să Întreb: — Trebuie să deduc că orice score se numără pe degete? Literalmente, Savastano m-a zvârlit În praf. Nu există score, nici cadre, nici partide. Stadioanele au ajuns să fie dărâmături care se desfac În bucăți. Astăzi totul se petrece la televiziune și la radio. Oare falsa excitare a crainicilor sportivi n-a izbutit niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
da nici În ruptu capului n-o să Împart taina cu ăia doi, care poa să mă vânză lu Caponsacchi drept fier vechi. Nici bucătaru, nici argatu nu egzistau pă bune, da i-am juruit că chiar noaptea aia o să-i zvârl În uliță. Marele Capo s-a Îndoit peste mine și mi-a suflat: — Facem târgu. Mâine, la douășunu fix, te aștept cu geamandanu-n mână În gara Rosario Nord. Să să crează că merg la Buenos Aires! Nu mai spune nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-l privesc și-am zis: — Pramatie improdentă, nu știi că asta mă Întărește. Suveranitatea mea ie acu pă bune. D-o parte, te domin cu dilapidarea dă la firmă; dă alta, cu aventuricile damei. Ultimu șoz i l-am zvârlit dă pă podea, fincă săracu ăla cu duhu mă bacșișa c-un perdaf că ce să mai zic, mai bine tac. Pă loc, dân cauza dă motiv a lu amețelile care mi-a dat atacu, arhitectura frazei mi-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cu avântu cu care am coborât patru etaje o dată, am sărit Într-un micro ciclop al Corporației. Să crăpi dă furie, nu alta; de nu trecea rotatu pă loc, stam la spectacolu-șef: că să descoperise defalcarea și Cárdenas s-a zvârlit dă la etaju patru al propiului edificiu de-l avea S.U.P.A. aia și-a rămas distribuit pă trotal ca o turtă ajo. Da, domne, taratu s-a sinucis, cum ai aflat și matale dân pozișoara pusă În ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a zis nici ora. Un cuoco negru dă la Popolare mi-a respins hotărât negocierile ca să intru ajutor dă bucătar la ei și, cu jicnitoare ironie, m-a Întrebat că de ce nu Învățam io să gătesc pân răvașe. Fraza aia, zvârlită la Întâmplare, a fost axu și pivotu tristei mele sorți. Ce-mi mai rămânea, vă zic, decât veșnica rentoarcere la escrocheriile și povestea grosolană a lu tipu? Vă spui: a fost mai ușor să iau decât să pun În practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă jitie, s-a ițit Locarno. La primu semn al damei, ghiuju, care nu știa că tre să se țină departe dă tigru dân ring, l-a luat pă Cufăraș dă umeri, l-a săltat În aer și l-a zvârlit pă scări În jos, unde mandea l-am prins cu repezitoru dân zbor, nu cumva să ne facă zob pe ambii. Paznicu ne-a sărit În ajutor și a făcut pași ca fumu cu bastonu și parpalacu. Cufărașu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
te rog! Era Harry. — Sunt aici, răspunse Norman. — Norman, pentru numele lui Dumnezeu... În acel moment, Norman văzu strălucirea verzuie și Își dădu seama de ce se legănase submarinul. Calmarul se afla la numai zece pași, răscolind sedimentele de pe fundul oceanului, zvârlindu-și tentaculele amenințătoare spre el. — ... Norman, vrei să... Nu era timp de stat pe gânduri. Norman făcu trei pași mari, sări și se strecură prin trapa deschisă În DH-7. Trânti ușa tambuchiului În urma sa, dar tentaculul plat ca o cazma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de la Omucideri sau a legistului. Al treilea suspect este Încă În libertate. Vincennes a mers apoi la o Întrunire politică dată În onoarea procurorului districtual Ellis Loew, cumnatul lui. Probabil beat, l-a agresat verbal pe Loew și i-a zvîrlit În față băutura, fiind văzut clar de toți invitații. Ed răsfoi dosarul de Personal al lui Vincennes. Data limită a pensionării sale ar fi fost mai 1958. Adio Jack Tomberon! Mai aveai puțin. Grămezi de dosare de-ale lui de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a ridicat la verticală. — Afară. Acum. Altfel o să mă văd nevoit să te car chiar eu afară, a poruncit el, arborând o mină dură și foarte drăgălașă și, nu În mică măsură, mândră de propria persoană. Băiatul Ciudățoi și‑a zvârlit brațele În aer și a scos un chițăit. — Am plecat d’acia. Sună‑mă, Lily. Ai fost’ grozavă azi‑noapte. A pornit rapid spre ieșire, cu Alex pe urmele lui. — Mă frate, da’ arzoaică mai e fata asta, l‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ale unei biserici. Biserica, Însă, nu era St Clement’s ci alta, St Edmund, rege și martir, scria pe tăbliță. Julia se opri În fața ei, absolut perplexă. — Fără să știm, am ajuns În Lombard Street. Își scoase șapca și Își zvîrli părul pe spate. Cum naiba am ajuns? — În ce direcție e metroul? Întrebă Helen. — Nu sînt sigură. Apoi amîndouă săriră Înspăimîntate. Apăruse o mașină, dînd colțul În goană și croindu-și drum; trecu pe lîngă ele ca fulgerul și dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]