1,034 matches
-
PE CARE A ÎNCONJURAT-O CU ZIDURI; CĂ LOCUITORII, AL CĂROR IDOL ERA, PRINTR-O RĂSTURNARE A SENTIMENTELOR, AȘA CUM SE ÎNTÂMPLĂ ÎN EXCESELE SUFERINȚEI, S-AU SUPĂRAT PE EL, I-AU ÎNCONJURAT CASA DE CADAVRE CA SĂ-L CONTAMINEZE ȘI AU ZVÂRLIT CHIAR TRUPURI PESTE ZIDURI, CA SĂ FIE MAI SIGURI C-O SĂ PIARĂ. ASTFEL, EPISCOPUL, ÎNTR-O SLĂBICIUNE DE ULTIMĂ CLIPĂ, CREZUSE CĂ SE POATE IZOLA ÎN MIJLOCUL UNEI LUMI A MORȚII, ȘI MORȚII ÎI CĂDEAU DIN CER. TOT AȘA ȘI NOI, TREBUIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
părea că pune capac. Biserica ar fi putut să lămurească, oarecum, lucrurile. Dacă nu ar fi fost, În unele țări, tot mai mult cuprinsă chiar de sodomie, tocmai erau niște scandaluri. Cine ar fi fost Îndeajuns de curat pentru a zvîrli cu pietre În cele două lesbiene? Cele două femei nu făceau nimănui vreun rău. Aveau o casă Îngrijită, mergeau - a aflat Thomas - la liturghii, duminica, se rugau pentru odrasla lor, nu comiteau jafuri, nu se prostituau, erau chiar respectate, pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
regimentului de artilerie din Hunedoara. A plătit prețul pentru zece omlete și a venit acasă cu zece ouă, să facă mama cozonaci. Seara la 8 și-a scos papucii de casă și a făcut gestul lui ritualic de protest. A zvârlit papucul în imaginea din televizor, fix peste gura tovarășului. Acest gest îl făcea să se simtă mai om sau mai puțin ne-om. Se răcorea: „Tu-ți Dumnezeii mamei tale de porc!”. I-am scris o sorcovă ironică despre felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îi putem prosti pe cei mai tineri ca noi, au intervenit alții oameni care ne-au făcut să amușinăm cu voluptate înspre filosofie. Grünbergii, ea și el (Cornelia și Ludi), ne-au înfiat ca pe niște promițători pui de pripas, zvârliți peste bordurile amorului de înțelepciune, după principiul: „Om la apă”. Ne-au întins colacul lor de solidaritate, adunându-ne pe puntea mică unde te mai puteai salva de urât fiindcă Ludi nu știa să trăiască fără nălucile lui dragi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă avertizați dacă ne apropiem prea mult de ca. zise încordat. Se făcură ajustările. Ordinele date fură executate de îndată de către electronica de bord. Nostromo porni coborârea în spirală regulată ― cale balizată de creierul central ― înfruntând cu înverșunare vânturile contrare, zvârlind în lături vârtejuri de aer negru. ― Cincisprezece kilometri, progresăm, anunță Ripley cu o voce egală. Doisprezece... zece... opt. Dallas apăsă tasta unui control. ― Frânați. Cinci... trei... doi. Un kilometru, zise Kane, încovoiat deasupra pupitrului. Coborârea preluată acum de ordinator! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-o cămașă groasă, lungă, albă, Ira tremura de febră. Trupul mic, încordat, convulsionat. „Simțeam că vii...“ O disperare copilăroasă, isterizată. Un ritual păgân, reluat cu ferocitate. Zvârlise cearșaful, ca pe un catarg umil, îngenunche, neputincios, stors, la picioarele patului scund. „Plec, trebuie să plec. Acum, imediat.“ Repeta, ca un automat: „Trebuie să plec. Să plec imediat, chiar acum. Acum, nu e altă soluție“ și ea nu auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Le întinsese, paralel, ca o relaxare. Mâini mici, palide, puerile. Insomnia unei nopți bolnave, implorând leacul. Privirea verde, adâncindu-se, flămândă, tot mai întunecată, implorând leacul. Cearșaful se încreți, ca și gura îndurerată, uscată de așteptare. Ghemul de pânză fu zvârlit, înlănțuirea gemu, dăruire și plâns. Într-un târziu, noaptea își regăsi vocea. Arsă, tulbure. E un exemplar instruit precoce în strategii sordide, acest semen al nostru! Răul ca șansă de supraviețuire. D-aia l-am izbit în locul dureros. A suportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ciao, amantissime“. Erau obișnuiți deja, firește. Îi enerva, îi distra, îi uimea, îi sfida, îi înfuria. Îl tolerau, pentru că simțeau că era tolerat de mai mari decât ei, fără să înțeleagă de ce si de cine. Deci, Cavalerul de Curlanda e zvârlit de la catedră, pentru a nu vicia tineretul nostru curat și plin de elan constructiv. Gata să fie aruncat la zdup, dar salvat, nu se știe cum, în ultimul moment, ba, adus și în Capitală, să vezi și să nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dezlănțuise cu atâta nerușinare. Știau toți și se făceau că nu observă mica afacere, ca atâtea altele, că doar era și Vasilica om, trebuia să se descurce. Lua, jenată, bacșișul sfidător de mare pe care, în văzul tuturor, i-l zvârlea aiuritul. Vasilica își lua porția de cafea, câteva lingurițe zilnic, din punga comună, deși nu era printre băutorii de cafea. Aduna, făcea punga săptămânală pentru Tolea, care îi plătea separat pentru asta. Dar s-o spui așa, în gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
făcut guturai și uite, s-a băgat, sărăcuțul, în pat, învelit în folii arzânde de cânepă leproasă, să se mai încălzească și el, orfanul. Sorbind, după prescripție, din găleata cu ceai de mătrăgună și pilitură de oase, în care tot zvârlea, la fiecare înghițitură, o aspirină roșie, ca sângele. Când nimeni nu se aștepta, dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi! Purta totdeauna în zilele de lucru numai negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brațele osoase trăgându-l spasmodic de haină, „tremur, cutremur“. Erau deja în rama ușii de intrare care se clătina, zidurile planșeul ferestrele oamenii, da, ieșiseră toți la uși, se auzeau strigăte, țipete, plânsete, carcasa trosnea, se țineau de rama ușii, zvârliți dintr-o parte în alta, „ca în ’40, cutremur“, bolborosea bătrânul și erau la pământ și nu se mai termina. „Sub grindă, sub grinda ușii trebuie stat“, bătrânelul se ținea de canatul ușii, tros trosneau grinzile planșeele stâlpii, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sau un exces de curiozitate și chiar simpatie, nimic altceva. Un somn cosmic, total, de parcă nimic suspect n-ar putea fi descoperit în budoarul lui Mata Hari. Și în jur, pe jos, cărți haine tacâmuri, de-a valma, cum le zvârlise cutremurul. Răsfoi câteva cărți de pe covor, deschise sertare, mape, albume, dulapuri, să descopere arma ofițerului deghizat sau legitimația secretă. Se tot întorcea, din prag, să se asigure că nudul se afla în aceeași poziție, anesteziat. Somn impudic, intangibil. Căută printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
medic, ascultă-mă! Ascultă-mă, doctore, nu poți fugi de aceste adevăruri... Erau pe aleea lungă care ducea spre poarta spitalului. Ora de repaus, medicii plecaseră, bolnavii se odihneau, aleea era pustie. Bufonul dădea din mâini și din chelie și zvârlea din copite, să-și facă discursul mai convingător. Doctorul micuț grăsuț își ștergea ochelarii, ținându-se cu greu de pașii nervoși ai hahalerei. Leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție îngrijită de Mihail Straje, 1968. MAMEI Cum dintre trestii nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de frumuseți marmoreene Ascunde‐ un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel, tu, din umbră te desfaci. O! chip slăvit de nimfe și de vraci, Înseninându‐ mi gândul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ziua sa de naștere, pentru cel care s-a născut cu concluzie în Eminescu: "...Mai fericiți aceia ce n-au mai fost să fie/ Și din a căror leagăn nu s-au durat sicrie." Căci noi suntem ..."copiii nimicniciei/ Nefericiri zvârlite în brazdele veciei". Și Lucian Blaga, în partea a doua evoluției liricii sale, a condamnat absurdul unei vieți a durerii și a tăcerii din partea cerului: "Răni ducem, izvoare,/ Ascunse sub haină". Se adaugă absurdul tăcerii demiurgului, astfel încât noi rămânând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
autoritățile locale. Îl blestema însă pe șeful pieții, unul Andronaș Soporan, nepot al tovarășei Rela de la Șoptireanca. Și mai avea ce avea cu unul Țongu, care se zicea că era mare de tot la București. Fărmăcata, despletită, cu poalele ridicate, zvârlind din mâini în toate părțile, alergă spre unul, Jani Boldescu-Cărămidă, un ins bulbucat, scund, burtos, mustăcios, cu buzele atârnând ca două jumătăți de pepene. Era intelectualul străzii. Lucra la Biblioteca Județeană, citea cărți fără poze și mai trimitea și cronici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fata luă farfuria cu oasele din fața popii și i-o aruncă în față bărbatului acela. Din ușa bucătăriei de vară Geta, nevasta de-a doua a lui Sighirtău, văzu ce se-ntâmplă. Se repezi spre fata veterinarei. Mai să-l zvârle din scaun pe popă, se aruncă la gâtul ei: - Ce-ai ghiolbano, nu mai ai stare? Bei cu părintele și te dai de doamnă?! Ai făcut toată Turcia și te dai de fată mare? Păi tu nu te vezi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
roșie ca focul, e nevoie de trei polițiști-bărbați ca s-o țintuiască de perete. Și chiar și atunci răcnește: „Curvă! Târâtură! Lăsați-mă, cretinilor, lăsați-mă să-i rup gâtul!“, până când Charlotte intră în baie cu o vază cu garoafe, zvârle florile pe jos și toată apa i-o toarnă doamnei Jim în cap și pe față, stropind și o polițistă. Charlotte e uluitoare. Exact de asta era nevoie. Doamna Jim amuțește și intră în stare de șoc; apoi începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în consilii de familie cu părinții și rudele limitrofe, secondate de cele de peste mări, cu înțelesuri de pe altă planetă, fără să uite sentimentele (stafidite) contradictorii pentru toată cloaca aceea de mătuși, profesori, mame și tați care își spuneau, generic, educatori. Zvârli cât colo și pânda ochilor lor de pe tot parcursul copilăriei, adolescenței și a toată tinerețea, cărora le răspundea cu obrăznicie prin faptele reprobabile expuse cu nonșalanță înțelepților nimicului, patriarhilor inutilului, adversari neobosiți ai luminii din sufletul ei. Plecând la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se dădură jos câțiva oameni care intrară rapid în cortul principal. Stătură câteva minute, timp în care în interior existau dovezi ale unor mișcări frenetice. Când ieșiră, cei douăzeci și ceva de oameni, cărau în brațe tot ce puteau duce. Zvârliră totul în camioane și se întoarseră după un alt transport. Făcură lucrul ăsta de trei-patru ori. La sfârșit, unul dintre ei se apropie de cort cu o fiolă pe care o turnă pe un colț și acesta începu să ardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în Polonia. Numai să deie Cel de Sus să nu-i ducă cum ne-o dus pe noi în noă sute cinșpe... Că în răzbel te duci, da’ cine știe dacă te mai întorci... Parcă și acum simt țărâna ceea zvârlită peste noi de obuzu’ care o explodat chiar în fața tunului nostru. Noroc că o vinit brancardierii și ne-o scos de sub pământ... Unuia - acela era servant - i-o luat mâna de tot. Din umăr. Mie mi-o rupt numai carnea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vreodată așa cum trebuie. Geamantanul era, în continuare, aruncat lângă marginea patului, iar ciorapii, fustele, pantofii și blugii zăceau claie peste grămadă în el. — Pleci undeva? a urlat Chaquie la mine în timp ce-mi scoteam din dulap haina și-o zvârleam în geamantan. Ca și Neil, Chaquie își pierduse autocontrolul de când recunoscuse că era alcoolică. Acum rivaliza cu Neil la titlul de cel mai enervant pacient de la Cloisters. Țipa și urla la toată lumea. Mai ales la fostul ei prieten, Dumnezeu. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de primăvară ploioasă. De pe mal, un puști tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului, i-a ridicat-o, ea a zvârlit scurt din picior după el... Totul trebuie să se petreacă repede, până se schimbă culoarea la semafor. Locul dintre crăci trebuie să fie mai bun decât toate gangurile pe unde-o fi locuit puștoaica asta de când a ajuns în București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
adică tot mai des trebuia să repete manevra asta... Aveți spectacol? Avem în fiecare seară, da’ știi cum e. Ne facem numărul noi pentru noi. Zina se încălzește încet într-un fel de geampara, se încălzește până trebuie să-și zvârle din picioare cizmele, se învârte în loc până nu se mai distinge nici o formă, e o coloană de mercur - formele se refac, redevine om abia când rămâne inertă pe scânduri. Cu toate instinctele materne de care vorbește mama, viața mea curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Îți repet că habar n-am de nimic, îmi spuse ea ca răspuns la întrebările mele agitate, dar apoi, dând nepăsătoare din umeri, adăugă: Se pare că o tânără persoană de la o ceainărie din City și-a părăsit postul. A zvârlit scurt un zâmbet și, pretextând că are programare la dentist, a pornit cu pas săltăreț mai departe. Mărturisesc că eram mai mult interesat decât întristat. Pe vremea aceea experiența mea directă de viață era foarte redusă și mă ispitea ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]