1,887 matches
-
Muzeul Literaturii Române din Iași, relevante și pentru alcătuirea unui portret al lui Titu Maiorescu, mentorul cenaclului Junimea. V. s-a remarcat și ca autor de piese de teatru pentru copii și tineret (Bing-bang-bing, Comoara, Cele trei domnițe, Dincolo de singurătate), puse în scenă între 1972 și 1983 la Iași, Constanța, Sibiu, Oradea etc. SCRIERI: Dincolo de poveste, Iași, 1979; Bărzăunul și restul lumii, Iași, 1981; Vornicul Țării de Sus, Iași, 1984; Poteci fără întoarcere, București, 1987; Comoara, Iași, 1988; Aventură dincolo de timp, Iași, 1990
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
În prima este discutată, de exemplu, viziunea regizorală „elaborată și modernă” a lui Mircea Cornișteanu la spectacolele cu Avarul de Molière și Revizorul de Gogol ș.a., intrându-se mai mult în detaliile tehnice și de atmosferă decât în analiza pieselor puse în scenă. Tot articole și cronici sunt reunite în volumul Proza românească între milenii (2001), un „dicționar de autori” contemporani doar prin ordonarea alfabetică, altfel constituit din comentarii ce beneficiază, așa cum V. însuși afirmă, de o „puternică lumină subiectivă, nescutită de penumbra
VASILE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290446_a_291775]
-
sau de Răpirea Bucovinei („Literatorul”, 1883, în colaborare cu Nicolae Țincu și Th. A. Myller), piese ocazionale. Notabile în evoluția dramei istorice românești rămân piesele Vornicul Bucioc (jucată în 1867), Banul Mărăcine (reprezentată în 1872) și Curtea lui Neagoe Vodă (pusă în scenă în 1875), caracterizate prin stilul romantic avântat, propriu teatrului istoric românesc până după Barbu Delavrancea. SCRIERI: Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun, Iași, 1851; Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii, Iași, 1854; Omul muntelui (în colaborare cu
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
primului, nici vocația epico-didactică a celui de-al doilea. El e un neoexpresionist ironist, al cărui imaginar, cu planul de referință în goticul romantismului german sau de aiurea (poemul Doar dinții speculează o temă a lui Edgar Allan Poe), se pune în scenă, cu redundanțe, controlul histrionic al actului fiind activ și vizibil în regie (Odaia gingașei iubiri, Vedenie în burgul gotic). Un poem caracteristic și în același timp unul dintre cele mai frumoase ale sale este Spre steaua carnagiului: „Treceam - câtă vreme
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
un „pod de argint” între real și imaginar, imaginar și simbolic, concret și abstract. S-ar putea risca afirmația că, dacă expresionismul nu ar fi existat, dramaturgia lui Z. și-ar fi inventat, sui-generis, propriul expresionism. „Comedia tragică” Domnișoara Nastasia (pusă în scenă în 1927 de Compania Bulandra-Maximilian-Manolescu-Storin, la Teatrul „Regina Maria”) este o certă realizare a literaturii dramatice moderne românești. Anterior, scriitorului îi apăruseră compoziții teatrale în revista „Slove” de la Calafat (1924), i se reprezentase în 1925 o piesă în versuri pentru
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
o vreme în România. Întors în Polonia, a promovat, atât în articole, cât și prin traduceri, literatura română. Selecția lui S. are în vedere, de preferință, poezia și proza. Versiunea în polona dată piesei Năpasta de I. L. Caragiale a fost pusă în scenă la teatrul din Tarnów (1978) și la televiziune (1979). Traduceri: Sorin Titel, Dluga podróż więżnia [Lungă călătorie a prizonierului], Cracovia, 1975, Ptak i cien [Pasărea și umbră], Cracovia, 1983; Dumitru Radu Popescu, Anastazja [Duios Anastasia trecea], Cracovia, 1977; Nichita Stănescu
SZUPERSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290031_a_291360]
-
cunosc în continuare o ritmicitate puțin obișnuită: între 1976 și 1984 văd lumina rampei șaptesprezece piese, iar până în 1992 mai compune patruzeci și șapte, precum și o mulțime de texte scurte. Preocupat de actualitate - are doar o singură dramă istorică, Ispita (pusă în scenă în 1979), inspirată de perioada dacică -, el exersează, cu oscilații valorice sensibile, o problematică diversă și o sumedenie de modalități, scriind comedii satirice sau amare, farse, drame, melodrame, încercări de parabolă filosofică (Ultima noapte a lui Don Juan) ș.a. Preponderent
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
cele din urmă, Radu o răpește pe Olguța. Piesa este străbătută de o undă de dramatism molcom, de duioșie și simpatie pentru eroină, dezaprobând cu discreție rigiditatea celor vârstnici. Cea mai cunoscută piesă a lui P., Take, Ianke și Cadâr (pusă în scenă în 1932, editată în 1938), este axată pe ideea de toleranță, de respectare a sentimentelor, a purității sufletești. Piesa, construită sub semnul aceluiași balans între aspirația spre fericire și constrângerile impuse de o lume cam vetustă, aduce în final o
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
primul război mondial va scrie numeroase drame și comedii, dintre care nu puține sunt și reprezentate în epocă: Cărarea (jucată în 1918), alegoria Raze de soare (1919, în colaborare cu I. Dragu), Vârtejul (1922), Concert simfonic (montată în 1922), Iubire (pusă în scenă în 1924), Galantonu (1925), Procesu altuia (1926, în colaborare cu Paul Porumbeanu), comediile Prietenii (1927), Bilet permanent (1927), Vocațiunea (1927), Ultima dragoste (1927, în colaborare cu Al. G. Florescu), Frați de cruce (jucată în 1929), Printre artiști (1929), Menaj de
PRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289030_a_290359]
-
al socialului, mai vast sau mai restrâns, livrează materia constitutivă și pieselor următoare: Vara imposibilei iubiri (reprezentată în 1967 la Teatrul Național din Cluj), unde simțăminte tandre sunt zdrobite, în timpul războiului, de un ins fără suflet, bestial, Acești îngeri triști (pusă în scenă în 1969 la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, distinsă cu Premiul Academiei), ale cărei personaje sunt tineri muncitori pe un șantier - o fată lilială, Silvia, și un băiat, Ion, aspru, mereu zbârlit, susceptibil, marcat de traume îndurate în copilărie
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
manuscris. Editorial, debutează tălmăcind, în 1957, împreună cu Constantin Țoiu, romanul Subteranele libertății al brazilianului Jorge Amado. Prima traducere publicată independent e piesa Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, apărută în 1961 în revista „Secolul 20”, în volum în 1965 și pusă în scenă la Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București. R. va colabora, de altfel, atât la Radio, cât și cu teatre din București și din provincie, multe dintre versiunile sale la piese din dramaturgia universală, clasică ori contemporană, fiind jucate: drama Câinii
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
Teatrul Maria Ventura, în regia lui Victor Ion Popa și având în distribuție actori ca Aura Buzescu, George Vraca, Romald Bulfinski, Ion Iancovescu ș.a. Debutul ca prozator îl reprezintă romanul Mâl (1934). În 1935 comedia Bursa neagră i-a fost pusă în scenă de George Mihail Zamfirescu la Teatrul Național din Iași; originea dramaturgului stârnind ostilitatea unor cercuri antisemite, acestea au obținut suspendarea spectacolului după doar două reprezentații. În 1939 un scenariu pe care îl realizează după o nuvelă a lui N. Porsenna
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
apariție cu efect comic sigur. În Titanic Vals, M. privește cu înțelegere și compasiune indivizi cu orizonturi strâmte, dar cu vanități mari, tonalitate ce nu se mai regăsește în ...Escu, cea de-a doua piesă ce urmărește destinul familiei Necșulescu, pusă în scenă în 1933. Comedia reia destinele tinerei generații de Necșulești, ajunși acum, la vârsta maturității, în pătura de sus a societății, dar la fel de goi pe dinăuntru. Ambiția parvenirii și-a asociat cinismul, iar în plan sentimental domină lipsa de moralitate. Decebal
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
Litere. Scrierile lui N. pot fi împărțite în două mari secțiuni, prima cuprinzând cărțile publicate la Chișinău: culegerile de proză Poteci răzlețe (1987) și Mireasa Domnului sau Schimbarea la față (1989), placheta Memoria cuvintelor (1990) și piesa Loc de iernat (pusă în scenă în 1992 la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani), în timp ce a doua secțiune alătură volumele de poezie publicate la București: Vorbirea care vede (1999), Puncte de sprijin pentru suflet (1999), Recviem pentru inimă de zeu (1999), Cartea Babilonului (1999), Coenaesthesicon (2000
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
K. Capek, Sabin Drăgoi. Utilă este considerată și includerea în paginile ziarului a unor secvențe din Moralitatea în artă, conferință susținută de Ion Agârbiceanu în cadrul întrunirilor Astrei. „Cronica muzicală”, asigurată de Lucian Voiculescu, prezintă repertoriul Operei din Cluj, unde se pun în scenă opere de Richard Wagner, Giuseppe Verdi, Bedrich Smetana ș.a., dar și opere românești - Oedip de George Enescu, Năpasta de Sabin Drăgoi sau Făclia de Paști de Al. Zirra. În „Săptămâna muzicală”, rubrică ținută tot de Lucian Voiculescu, sunt comentate concertele
NAŢIUNEA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
Vântură-lume de la Soare Apune de John Millington Synge. A adaptat, de asemenea, pentru scenă, în versuri, „povestirea” Ilderim a reginei Maria. Cele mai multe tălmăciri i-au fost comandate ori au fost acceptate de teatrele din țară, însă nu toate au fost puse în scenă. În 1915 P. prezenta Teatrului Național din București o scriere proprie, drama istorică în versuri Bimbașa Sava, care va deschide stagiunea 1918-1919, tot acum fiindu-i reprezentată și drama în cinci acte Mila Iacșici. I se va juca însă, mai
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
oglinzi. Ana Cerna este punct cu punct Alma Voinea, iar bărbații de care își leagă soarta poartă, mai toți, aceleași nume (Cos, Răzvan, Melas). P. părăsește viziunea naratorului atașat eroului și, apelând la un nou personaj feminin, doctorița Nora Păun, pune în scenă o confesiune reciprocă a celor două femei, în cursul unei călătorii Paris - București. Cum renunță și la dorința de a demonstra cvasididactic teza referitoare la condiția femeii, câștigul în verosimilitate este cert. Din păcate, scriitoarea cedează din nou presiunilor ideologice
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
Editura Dacia Traiană. În anii războiului colaborează la „Tribuna” (Brașov), „Cuvântul” (Brăila), „Dacia rediviva”, „Convorbiri literare” ș.a. Traduce acum, probabil mai mult din necesități pecuniare, două romane - Regina Cristina de Philip Lindsay și Kitty de Rosamond Marshall -, precum și o piesă pusă în scenă în 1947 - 3 la purtare de P. Laurent. Curând, asupra lui planând acuzații de „naționalism”, activitatea sa publicistică încetează cu totul. Ar fi scris totuși, în 1948, un roman, intitulat Copiii sergentului. Postum, în 1974, i se editează volumul Umbre
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
propune să dezlege cu mijloacele ficțiunii misterele evenimentelor din decembrie 1989. O. a avut și o modestă activitate de dramaturg. Piesa Stânca miresei, semnată cu pseudonimul Ion Dragomir, a fost jucată în 1959. Piesa pentru copii Acțiunea Codalbul a fost pusă în scenă în 1977, la Teatrul „Ion Creangă” din București. SCRIERI: Răzbunarea Ofeliei, București, 1967; Îngerul negru, București, 1969; Acasă, fugarule!, București, 1970; Masca burgundă, București, 1971; Egreta violetă, București, 1972; Nopțile colonelului Bârsan, București, 1973; O noapte în „Venus”, București, 1974
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
Alt roman istoric, Întâlnire la „Elizeu” (1983), se inspiră din fapte reale din vremea primului război mondial. Autoarea, care stăpânește la fel de bine și arhaismele, și argoul, scrie și o piesă de teatru, Cursa de Viena (după romanul Plan diabolic, 1974), pusă în scenă în 1984 la Teatrul Giulești din București. Realizează și o serie de scenarii TV: Crima din Cișmigiu (1969), Șantaj (1981, după romanul Omul de la capătul firului, 1973), A doua variantă (1984), Enigma (1995-1996), Poveste imorală (1998). Cea mai reușită carte
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
spectator (1935), un altul, anunțat cu titlul Croazieră pe Mediterană, nemaiapărând. Editează în colaborare Începuturi edilitare (1830-1832), volumul I: Documente pentru istoria Bucureștilor (1936) și albumul Bucureștii vechi (1936), iar piesa pentru copii Zări albastre, scrisă împreună cu George Chirvănuță, este pusă în scenă în 1943 la Teatrul Municipal. După război, o vreme are o situație incertă, câștigându-și existența cu traduceri din literatura sovietică. Semna și o lucrare originală, O poveste adevărată (1950). Mai târziu, numele îi apare în „Scânteia”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Gazeta
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
o evocare afectuoasă a personalității tatălui, acrobatul, care devine personaj într-o epică de factură parabolică, incluzând aluzii la contemporaneitate. Tot din lumea circului se inspiră și piesa pentru copii Vrăjitoarea Cik... la circ, reprezentând debutul în dramaturgie al autorului, pusă în scenă în 1986 la Teatrul Național din Cluj-Napoca și ulterior la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești. SCRIERI: Spărgătorii de vitrine, Cluj-Napoca, 1984; Gigantica, Cluj-Napoca, 1988. Repere bibliografice: Mircea Muthu, „Spărgătorii de vitrine”, ST, 1984, 6; Constantin Zărnescu, Doi prozatori clujeni, TR
NICOLAE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288436_a_289765]
-
romanul lui Mark Twain, este piesa Regele și yankeul. Aventura imaginativului „yankeu” într-un ev de demult - aceeași predilecție pentru balansul timpurilor - exhibă un aer carnavalesc, secvențele de bufonadă fiind colorate de un haz frust, cu seve folclorice. Adaptări - unele puse în scenă la mai multe teatre din țară - sunt și Prinț și cerșetor, tot o versiune liberă după Mark Twain, Un boț cu ochi din Humulești și Harap Alb, după Ion Creangă. Sentimental în fond, O. își reprimă afectele atunci când are de
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
sau omologii cu - poezia unor autori din generații mai vârstnice (atât de diferiți între ei, precum Tudor George, Mircea Ivănescu și Leonid Dimov) sunt perceptibile pe alocuri. De filiație dimoviană este, de pildă, amplul poem „narativ” cu moneda de, care pune în scenă o „eternitate iterativă” (ca Baia sau Pasărea de argint, la Dimov), cu virtuți nelămurit alegorice. Caracteristic - sub aspectul formal, al grafiei - pentru versurile lui P. este și recursul la artificiile de punere în pagină, la destructurarea corpului fizic al textului
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
Magii), piesă în cinci variante, transcrise în 1837-1838. Dintre acestea, doar primele trei au fost reproduse integral de Elisabeta Nanu, în „Anuarul Arhivei de Folclor” (1942). Mironosițele (manuscris datat 1852) reprezintă un mister versificat, frecvent în Europa de Vest. Inițiativa de a pune în scenă o astfel de piesă într-o zonă folclorică cu puternice rădăcini tradiționale îl dezvăluie pe autor ca pe un creator conștient de interesul consătenilor pentru spectacolul dramatic. Deși e vorba de texte manuscrise, drama s-a răspândit în ținutul Săliștei
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]