KorAP: Find »[drukola/base=înșela & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...339 340 341 ...442 >

11,044 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

femeie originală, o femeie excentrică, am văzut chiar acum cu ochii mei... să știți că v-am iubit chiar puțin. — Dumnezeule, și eu care mai că nu l-am pocnit! — V-a oprit Aglaia Ivanovna; nu-i așa că nu mă înșel? E fiica dumneavoastră, Aglaia Ivanovna? E atât de frumoasă, că mai înainte, de la prima vedere, mi-am dat seama că e dumneaei, deși n-am mai văzut-o niciodată. Măcar la o frumusețe de fată lăsați-mă să mă uit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
expus aici, cu indiscutabil talent, se reduce, după părerea mea, la teoria că adevărul trebuie să triumfe înainte de toate și neținând cont de nimic, chiar eliminând restul aspectelor și poate chiar înainte de a se stabili în ce constă adevărul. Mă înșel cumva? — Desigur că vă înșelați, nici măcar nu vă înțeleg... altceva? Și din colț se auzi o rumoare. Nepotul lui Lebedev bombănea ceva în surdină. — Aproape că nu mai am nimic de spus, continuă Evgheni Pavlovici. N-am vrut decât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se reduce, după părerea mea, la teoria că adevărul trebuie să triumfe înainte de toate și neținând cont de nimic, chiar eliminând restul aspectelor și poate chiar înainte de a se stabili în ce constă adevărul. Mă înșel cumva? — Desigur că vă înșelați, nici măcar nu vă înțeleg... altceva? Și din colț se auzi o rumoare. Nepotul lui Lebedev bombănea ceva în surdină. — Aproape că nu mai am nimic de spus, continuă Evgheni Pavlovici. N-am vrut decât să fac observația că, de aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
timp; la Lebedev, îl aștepta soră-sa; amândoi se grăbeau, aveau nu se știe ce treabă de făcut.) Însă, dacă Ganea se aștepta într-adevăr la o serie întreagă de întrebări nerăbdătoare, de confidențe spontane, de efuziuni prietenești - desigur, se înșela foarte mult. În cele douăzeci de minute cât ținu vizita lui, prințul a fost chiar foarte îngândurat, aproape distrat. Nici nu putea fi vorba de întrebările la care se aștepta Ganea, mai exact de o singură întrebare, cea principală. Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
după câteva clipe de chibzuință și tulburare. Dacă ar fi adevărat, aș fi aflat. — Doar nu te așteptai să vină la tine, să se-arunce la pieptul tău și să-ți destăinuiască totul printre lacrimi! Eh, nătăflețule, nătăflețule! Toți te înșală, ca pe... ca pe... Și nu ți-e rușine să ai încredere în el? Chiar nu vezi că te-a tras mereu pe sfoară? Știu prea bine că uneori mă înșală, rosti prințul fără chef, cu jumătate de voce. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
destăinuiască totul printre lacrimi! Eh, nătăflețule, nătăflețule! Toți te înșală, ca pe... ca pe... Și nu ți-e rușine să ai încredere în el? Chiar nu vezi că te-a tras mereu pe sfoară? Știu prea bine că uneori mă înșală, rosti prințul fără chef, cu jumătate de voce. Și el știe că eu știu... adăugă fără să termine ce avea de spus. — Să știi și să ai încredere! Asta mai lipsea! De altminteri, de la tine nici nu mă puteam aștepta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nou către prinț. În toate aceste trei zile, de ce n-ai venit? îi strigă ea încă o dată, nerăbdătoare. Prințul dădu să-i explice motivele sale, însă ea îi luă iarăși vorba din gură. — Toți te țin de prost și te înșală! Ieri ai fost în oraș; pariez că te-ai pus în genunchi și l-ai rugat pe nemernic să primească cele zece mii. Ba deloc, nici nu m-am gândit. Nici măcar nu l-am văzut, ca să nu mai vorbim de faptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-o în față; dar problema n-o înțelegi. Lucrurile pe care mi le spui acum sunt exact cum le-ai arătat în scrisoare. Cum să nu te cred? Cred fiecare cuvânt de-al tău și știu că nu m-ai înșelat niciodată și că nici de-acum înainte n-o să mă înșeli; totuși nu te iubesc. Uite, îmi scrii că ai uitat totul și că ți-l amintești doar pe fratele tău de cruce Rogojin, nu și pe cel care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mi le spui acum sunt exact cum le-ai arătat în scrisoare. Cum să nu te cred? Cred fiecare cuvânt de-al tău și știu că nu m-ai înșelat niciodată și că nici de-acum înainte n-o să mă înșeli; totuși nu te iubesc. Uite, îmi scrii că ai uitat totul și că ți-l amintești doar pe fratele tău de cruce Rogojin, nu și pe cel care a ridicat cuțitul asupra ta. De ce crezi că-mi cunoști sentimentele? (Rogojin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
văd fericit“, deci, înseamnă că te iubește. — Ți-am spus și ți-am scris că... nu-i în toate mințile, spuse prințul, după ce-l ascultă pe Rogojin cu o expresie chinuită. — Dumnezeu s-o mai știe! Poate că te-ai înșelat... de altminteri, mi-a stabilit astăzi ziua, de îndată ce am dus-o acasă de la muzică: peste trei săptămâni sau poate chiar mai devreme, zice, merg sigur cu tine la altar; s-a jurat, a dat jos icoana de pe perete, a sărutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
vă trag pe sfoară și, totodată, să aflu ceva de la dumneavoastră? — Că ați venit să aflați ceva - nu există nici o îndoială, râse, în sfârșit, și prințul, și chiar se prea poate că v-ați pus în gând și să mă înșelați un pic. Știți însă că nu mi-e frică de dumneavoastră; pe deasupra, acum mi-e nu știu cum indiferent, mă credeți? Și... și... și întrucât am convingerea fermă că sunteți totuși un om excepțional, se prea poate să terminăm într-adevăr prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
s-a oprit în fața reptilei, ca și cum ar fi prins rădăcini în pământ. S-a oprit și lighioana, dar tot se mai unduia și mai lovea ușor dușumeaua cu labele și coada. Animalele nu pot resimți frica mistică, dacă nu mă înșel cumva; dar în acest moment mi s-a părut că în spaima Normei exista ceva foarte neobișnuit, parcă aproape mistic, și că ea, prin urmare, presimte, ca și mine, că această lighioană are în ea ceva fatal și o anumită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prețuiesc viața, și-au luat prostul obicei de a o vinde ieftin, de a se folosi de ea prea leneș, prea nerușinat și că, prin urmare, toți sunt nedemni de ea! Și ce-i cu asta? Declar că cititorul se înșală și că această convingere a mea este absolut independentă de condamnarea mea la moarte. Întrebați-i, numai întrebați-i dacă ei toți, până la cel din urmă, înțeleg în ce constă fericirea? O, fiți convinși că nu când a descoperit America

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
înaltă independență a propriei demnități, asta înseamnă să bravezi de-a dreptul... Nu, asta-i o forță gigantică a spiritului! Și după asta să afirmi că intenționat n-a pus capsa - e ceva josnic, nefiresc! Să știți că ne-a înșelat ieri, ne-a păcălit: n-am făcut cu el bagajul și n-am văzut niciodată pistolul; și-a împachetat singur lucrurile, așa că m-a luat prin surprindere. Vera zice că-l lăsați să rămână aici; jur că nu va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
alarmat. Îi povesti, în câteva cuvinte, scena din timpul zilei. — Fiecare are neliniștile lui, prințe, și... mai ales în secolul nostru ciudat și neliniștit, asta-i, rogu-vă, îi răspunse Lebedev cam sec, după care tăcu supărat, ca un om înșelat amarnic în așteptările sale. — Ce mai filosofie! râse prințul. — Filosofia, rogu-vă, e necesară, e foarte necesară în secolul nostru, ar trebui aplicată în practică, dar este desconsiderată. În ce mă privește, mult stimate prinț, deși am fost onorat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
acest om. Le-am rupt ieri-seară, regretând că nu am făcut-o mai demult. Cer să fiu respectat, prințe, respectat chiar și de persoanele cărora le dăruiesc, ca să zic așa, inima. Prințe, adeseori îmi dăruiesc inima și aproape întotdeauna sunt înșelat. Acest om nu a fost demn de darul meu. — E foarte haotic, observă prințul cu reținere. Și are unele trăsături... dar, dincolo de acestea, se vede că are inimă și o minte isteață, uneori amuzantă. Rafinamentul expresiilor, tonul respectuos îl flatară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
meargă și mereu era împiedicat de niște împrejurări... dar că acum își dă cuvântul... negreșit... chiar și în gubernia X... Deci, o cunoașteți pe Natalia Nikitișna? Ce suflet minunat, sfânt! Dar și Marfa Nikitișna... iertați-mă, dar cred că vă înșelați în privința Marfei Nikitișna! Era severă, dar... nu se poate să nu-ți pierzi răbdarea... cu un asemenea idiot cum eram eu pe atunci (hi-hi!). Căci n-o să mă credeți, dar eram idiot cu totul (ha-ha!). De altfel... de altfel, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să vă mai spun că n-am mai întâlnit vreun om de o sinceritate atât de nobilă și de o credulitate fără margini. Din ce mi-a spus, mi-am dat seama că numai cine nu vrea nu-l poate înșela și că el e în stare să ierte pe oricine. Tocmai pentru asta l-am îndrăgit... Aglaia se opri pentru o clipă, parcă uimită, parcă nevenindu-i nici ei să creadă că rostise un asemenea cuvânt; dar în același timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nebunește, scoțând cu efort cuvintele din piept, cu fața schimonosită și cu buzele arse, părând a nu crede nici ea câtuși de puțin în propria fanfaronadă, dar dorind în același timp să prelungească clipa cât de cât și să se înșele singură. Izbucnirea era atât de puternică, încât putea să și moară; cel puțin așa i se păru prințului. Iată-l, privește-l! îi strigă ea, în sfârșit, Aglaiei, arătând cu mâna înspre prinț. Dacă nu vine acum, dacă nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ca preot, care ceruse dinadins hirotonisirea, îndeplinise toate ritualurile, toate închinăciunile, săruturile, juruințele și celelalte, pentru ca a doua zi să-l anunțe printr-o scrisoare deschisă pe episcopul său că, necrezând în Dumnezeu, consideră că n-ar fi cinstit să înșele poporul și să se hrănească gratis din munca acestuia, așa că renunță la rangul preoțesc căpătat în ajun, iar scrisoarea o tipărește în ziarele liberale - deci, asemeni seminaristului francez, cică și prințul fusese ipocrit în felul lui. Se zicea că ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de onest... și doar i-ați cerut mâna, i-ați făcut propunerea de căsătorie de față cu părinții și surorile ei! După toate astea, dați-mi voie să vă întreb, mai puteți fi numit om cinstit? Și... oare n-ați înșelat-o pe această fată divină, asigurând-o că o iubiți? — Da, aveți dreptate, ah, simt că vina e a mea! rosti prințul cuprins de o negrăită tristețe. — Și credeți că e de-ajuns atât? strigă cu indignare Evgheni Pavlovici. Credeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919

contra, e în credința fermă că serviciile pe cari le-ar da el națiunii ar fi echivalente, ar întrece chiar cheltuiala comună. Eroare poate, dar o eroare cel puțin demnă de-un om. Voi nu aveți onoarea de-a vă înșela, voi știți foarte bine că serviciile ce le aduceți societății nu fac doi bani, de vreme ce se soldează cu pagubă, și cu toate acestea nu vi-i rușine să vă creați pentru aceste pretinse servicii retribuțiuni nemaipomenit de mari. Tot ce

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
rezervă lesne de înțeles, care, [într-] un articol acoperit de sem [nătura ] autorului, ar fi fost de pri [sos ] [chi ]ar*, dar pe care am pus-o [totuși] știind în ce țară trăim. Și [în ade ]văr nu ne-am înșelat. Nu [numai că] "Romînul" mută cu totul terenul controversei de pe acela al obiectului pe acela al persoanelor, dar [î ]i atribuie d-lui Maiorescu lucruri pe cari nu le-a spus niciodată, precum sunt cele publicate în "Politische Correspondenz", în

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
42 Plăți efectuate 166 916 099, 99 Deficit bănesc 49 205 739, 57 Prin urmare, în loc de escedentul de 29988 196 lei 73 bani, avem un deficit de 49 205 739, 57, ceea ce face că d. ministru de finanțe s-a înșelat în prevederile sale optimiste cu-o bagatelă de aproape 80 de milioane. Să nu ni se obiecteze că războiul ruso-turco-romîn a fost cauza unei asemenea zdruncinări a prevederilor bugetare, căci proiectul de buget s-a depus în Cameră cam în

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
D. Brătianu. Nu cred că țara a putut vrodată să se îndoiască că n-ar putea să dea Domnitorului orice titlu va fi: rege, împărat sau... orice va voi. Noi credem că atât d. interpelator cât și d. Brătianu se înșeală, cu sau fără voie. asupra termenilor acestora, cari au istoria lor și înțelesul bine definit, ce nu se poate modifica prin bunul plac al zilei de azi. Constituțiunea noastră zice Domn. Domnul poate să fie și împărat, adaugă prezidentul Consiliului

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]