KorAP: Find »[drukola/base=șopti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...339 340 341 ...393 >

9,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

se împletiră și ne continuarăm drumul. Trupul ei se rezema de al meu. După doar câțiva pași, se apropie și mai mult, până când i-am simțit buzele lipite de ureche. Am împietrit, așteptând fericit vorbele ei. Cred că suntem urmăriți, șopti ea. Ascultă. Încremenit în tăcere, i-am lăsat mâna și mi-am încordat auzul ca să detectez cel mai mic sunet care s-ar fi ridicat peste zgomotul produs de pașii noștri neregulați. Și într-adevăr, se auzea ceva: un ecou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ea o cămașă de noapte groasă, cu dungi, încheiată până la gât și ajungându-i aproape până la genunchi. Cine e? întrebă ea, cu glasul ușor tremurat, după ce mânerul se mai răsuci de câteva ori. — Phoebe? Ești trează? Era glasul lui Roddy, șoptind tare. Phoebe oftă exasperată. — Sigur că sunt trează, spuse ea descuind ușa și ținând-o întredeschisă. Dacă nu eram, acum sunt cu cu siguranță. — Pot să intru? — Cred că da. Deschise ușa și Roddy, îmbrăcat într-un kimonou de satin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
lumea editorială? Unde? — A, nu cred că ai auzit de ei. Din păcate, lucrez în zona cea mai dezonorantă a acestui spectru. Sunt două cuvinte cumplite - nici nu-mi vine să le rostesc. Se aplecă în față și glasul ei șopti dramatic: editura Vanity. Am zâmbit îngăduitor. — Dar aproape orice editare are la bază vanitatea, dacă stai să te gândești. Eu nu câștig cât să trăiesc din asta și scrisul îmi ia o groază de timp, pe care l-aș putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
de un caz înspăimântător și vreau să mă ajutați. Și când vreți să începem? — Mâine. — Regret, dar e cu neputință. — Trebuie să mă ajutați. — De ce? — Pentru că nu vrem ca oamenii noștri să creadă... — Ce să creadă? Edward coborî glasul și șopti: — Blestemul. — Blestem? Ce blestem? — Blestemul castelului Hacrio. — Bine. Te duc la Jason. Sunt sigur că îl va interesa cazul. — Mă bucur. Acum vorbea cu accent englezesc. Suna mult mai bine. Își smulse barba falsă și zâmbi. Sunt extrem de încântat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
simți gleznele brusc înșfăcate de o pereche de mâini puternice. Își pierdu răsuflarea și era să cadă de pe scară, apoi se uită în jos. Văzu în fața ochilor chipul bombănitor al lui Sid James, care-i adresă un zâmbet amenințător și șopti: — Hai, glumețule. Cred că e timpul să mergem la o plimbare. Imobilizând ferm brațul lui Thomas la spate, îl împinse pe un coridor, ignorând protestele înfundate ale ilustrului bancher. — Știu că pare dubios, spunea el, dar verificam doar soliditatea materialelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
vorbit cu nimeni, vreo doi, poate trei ani. Tăcu. Apoi glasul lui deveni și mai calm: — Până ai apărut tu. Pe urmă, și mai calm: — Acum ai aflat. Atunci infirmiera păși în față și își puse mâna pe umărul lui. Șopti: — Mă tem că s-a stins. Michael dădu din cap și își înclină din cap, cuibărindu-se în el însuși. Poate că ar fi plâns, dar cred că era doar foarte, foarte obosit. A rămas așa vreo cinci minute. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
cu tandrețe. Asta numesc eu mort. Se auziră pași în afara camerei și Michael se întoarse, urmat de Pyles și de domnul Sloane. Hilary se ridică din genunchi și-i aduse la cunoștință desfășurarea ultimelor evenimente. — E mai dementă ca oricând, șopti ea tare. Baba s-a întrecut pe sine de data asta. — De ce? Ce s-a întâmplat? — Zice că a vorbit cu tata. — Înțeleg. Michael se plimbă prin cameră cufundat în gânduri. Apoi își ridică privirea. Cine crede că nu spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
curând în Anglia din Polonia natală, nu vorbea boabă de engleză. Dădu din cap brusc spre Michael și Phoebe, apoi rămase la oarece distanță de ei, sprijinit de balustradă. — Cred că soțul lui Hilary ar fi pus piciorul în prag, șopti Phoebe. Ultimul ei pilot era un specimen ca un zeu. Au venit o dată aici și s-au hârjonit goi pe peluza de croquet, aproape tot weekendul. Nu-l văd pe ăsta făcând același lucru. — Atâta timp cât știe să piloteze un avion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

cu nimic și m-am Întrebat de ce mă obosisem să și vin. Cu gândul deja la cum o să mă târăsc Înapoi pe canapea, cu sărățele și țigări cât să-mi ajungă o săptămână Întreagă, abia am auzit când mi-a șoptit: — Dar trebuie să mărturisesc că s-a eliberat un loc cu perspective uluitoare În momentul de față și o să se ducă rapid! Hmm. Mi s-au ridicat imediat antenele și m-am străduit să o fac să mă privească În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
atunci când a sunat o femeie care nu s-a prezentat și care a lătrat ceva În receptor cu puternic accent britanic, iar eu i-am aruncat telefonul lui Emily fără măcar să Îl pun mai Întâi pe „hold“. — Ea e, am șoptit speriată. Răspunde tu. Pentru Întâia oară Emily mi-a aruncat privirea aceea a ei. Nu era genul care să-și exteriorizeze emoțiile, dar era capabilă să-și ridice sprâncenele și să-și coboare bărbia Într-un fel care să exprime

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
și cinci de ani ai lui, mi-a zâmbit din hol. Ținea la spate o cutie de Scrabble și mi-a arătat-o iute pe lângă picior. A așteptat până când toți ceilalți și-au Întors privirile de la el și mi-a șoptit: „Te fac praf, să nu zici că nu ți-am zis“. Am zâmbit și am Încuviințat din cap. În pofida oricărei logici, m-am pomenit că ideea de a-mi petrece următoarele patruzeci și opt de ore Împreună cu familia Îmi face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
din cauza tăcerii. Tensiunea era palpabilă. Jill s-a ridicat de pe scaun, s-a dus la Kyle și s-a proțăpit pe genunchii lui. Și-a Încolăcit brațele În jurul gâtului lui, și-a apropiat obrazul de al lui și i-a șoptit ceva la ureche. Am aruncat o privire În direcția mamei, care părea că În vreo zece secunde avea să cadă În stare de inconștiență, cu micile ei riduri din jurul ochilor adâncite cât niște tranșee. În sfârșit, În sfârșit, au chicotit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
te placă. A etalat cuvântul TOWEL după ce s-a servit cu litera E de la mine și a părut Încântat. — Sper să ai dreptate, tată. Sper foarte mult să ai dreptate. ↔ — E editoarea de la Runway - știi tu, revista de modă! am șoptit eu grăbită În receptorul telefonului și m-am străduit cu vitejie să nu-mi trădez extrema enervare. — A, da, știu care e! a răspuns Julia, asistentă la departamentul de publicitate de la Scholastic Books. Grozavă revistă. Îmi plac mai ales scrisorile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Era chiar acolo, o grămadă de blană fenomenală pe marginea biroului meu, cu o mânecă bălăbănindu-se În gol. M-am uitat spre Emily. Ea și-a dat ochii peste cap, a făcut semn cu mâna spre dulap și a șoptit abia auzit; „Agaț-o“. Era grea ca o saltea udă abia scoasă dintr-o mașină de spălat și am avut nevoie de amândouă mâinile ca s-o pot agăța, fără s-o târăsc pe jos, de un umeraș căptușit cu mătase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
dar mă obișnuisem deja. Și apoi, eram prea obosită ca să-mi pese de ceva atât de puțin important cum era numele meu. — Da, Miranda, imediat. Dar ea Închisese deja telefonul. Adevărata Emily a intrat În birou. — A venit deja? a șoptit ea, furișându-și privirea spre biroul Mirandei, cum făcea mereu, fără măcar un „Bună“ sau un „’Neața“, cum făcea și mentora ei. Nu, dar a sunat și a zis că vine În zece minute. Mă Întorc imediat. Mi-am pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
din piept. Știam că era ea, știam cu certitudine, dar tot eram speriată. Numărul de pe ecran mi-a confirmat bănuiala, dar am auzit surprinsă vocea lui Emily, care mă suna de pe linia Mirandei. — A venit și e supărată foc, a șoptit Emily. Trebuie să te Întorci imediat. Fac tot ce pot, am mormăit În timp ce mă străduiam să țin punga cu cafele și brioșe și croissante Într-o mână și telefonul În cealaltă. Și de aici provenea și esența urii care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
toate astea măcar o calorie, măcar un gram de grăsime, măcar o uncie de zahăr. Ea a pus pachetul pe biroul meu tocmai când Miranda zbiera și s-a repezit să Îi Închidă ușile franțuzești. — Ce s-a-ntâmplat? a șoptit ea cu ochii la tava cu mâncarea neatinsă pe care o țineam, Încremenită locului, În mâini. Păi, se pare că Încântătoarea noastră șefă a servit deja masa de prânz, am șuierat eu printre dinții Încleștați. Și mi-a făcut o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
aveamă, câteva cosmeticale și accesorii de baie și o grămadă de saci umpluți cu haine ne-Runway. Abia dacă erau destule ca să justifice etichetarea; doar evidențiau asistenta ordonată din mine. — Hai să pornim mutarea, a strigat tata din living. Șșș, am șoptit eu sonor. O trezești pe Kendra. E sâmbătă și nu e decât nouă dimineața. Alex a clătinat din cap. — N-ai văzut-o când a plecat mai Înainte, Împreună cu Shanti? Ea era, cel puțin așa cred. Erau În mod clar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
perfect! Are baie cu apă curentă, dușumea de lemn cu un număr minim de gâlme și am petrecut patru minute Întregi acolo fără să văd măcar un șoarece sau un gândac. Poți să vii să-l vezi acum? — Ești drogată? șoptisem eu. Ea e aici, ceea ce Înseamnă că nu pot pleca nicăieri. — Trebuie să vii acum. Știi tu cum e. Am dosarul și tot ce trebuie. — Lily, fii rezonabilă. N-aș putea pleca din birou În clipa asta nici dacă aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
fericită, de acord. Ea prefera să aibă mai mult spațiu, dat fiind că petrecea atât de mult timp În dormitor adâncită În studiu, dar eu aș fi preferat mai multă lumină și un balcon mai mare. — Îți mulțumesc, Lil, am șoptit eu, știind că Lily nu avea cum să mă audă. — Ce ai spus, scumpo? a Întrebat mama din spatele meu. — Nu, nimic. Doar că Lily s‑a descurcat foarte, foarte bine. N‑aveam nici cea mai vagă idee la ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
a fost să‑i spun să se ducă dracului, că nu mă cunoaște deloc, că‑i vine ușor să‑și compenseze bâlbâiala prin obrăznicie. Dar și mai mult aș fi vrut să‑mi apăs receptorul de buze și să‑i șoptesc disperată: „Sunt prizonieră mai mult decât Îți poți Închipui - te rog, o, te rog, vino și salvează‑mă din iadul ăsta În care mi se spală creierii. Ai dreptate, lucrurile stau exact așa cum ai spus, dar eu nu sunt așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
care țipau Într‑o limbă care‑mi suna a japoneză, printre două femei care dădeau din mâini și vorbeau cu pasiune ceva În arabă și de un cuplu de tineri care păreau extrem de nefericiți, se uitau unul la altul și șopteau furioși Într‑o limbă care semăna a spaniolă, dar care putea fi la fel de bine și portugheză. Tipul lui Lily Își petrecuse deja mâna pe după talia ei și părea extrem de Încântat. Nu era momentul potrivit pentru amabilități, am decis eu. Christian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
din ce În ce mai adâncă și totală cu fiecare secundă trecută de când nu‑mi răspunsese. Oare mă recunoaște? m‑am Întrebat eu. Era posibil ca ea să nu fie conștientă de faptul că sunt asistenta ei de șapte luni Încoace - sau poate că șoptisem atât de Încet Încât nu mă auzise? Mă Întrebam de ce nu mă chestionează pe loc În legătură cu articolul despre restaurant, sau dacă am primit mesajul ei privind comanda noilor farfurii, sau dacă totul e În ordine pentru petrecerea de astă seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Întâmpini oaspeții. Asta‑i tot. M‑am uitat la Emily, care părea absolut, total uluită, iar fruntea ei Încrețită dovedea că sarcina asta constituise pentru ea o surpriză la fel de mare ca și pentru mine. Am auzit eu bine? i‑am șoptit lui Emily, care nu a putut decât să dea din cap și să‑mi facă semn să vin la biroul ei. — Mi‑a fost teamă că o să se Întâmple asta, a șoptit ea cu gravitate, ca un chirurg care spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pentru mine. Am auzit eu bine? i‑am șoptit lui Emily, care nu a putut decât să dea din cap și să‑mi facă semn să vin la biroul ei. — Mi‑a fost teamă că o să se Întâmple asta, a șoptit ea cu gravitate, ca un chirurg care spune familiei Îngrijorate că a descoperit ceva teribil de grav după ce a deschis cavitatea toracică a bolnavului. — Imposibil, nu vorbește serios. E vineri și e ora patru. Petrecerea Începe la ora șapte. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]