11,066 matches
-
și a stat până noaptea târziu. Când s-a dus să o bage în casă ea nu mai era. Văzând lumina la geamul de la bucătărie a sărit la fereastra cu lumină crezând că poate intra pe geam. Dar pervazul fiind aplecat, oblic, nu s-a mai putut agăța că nu mai avea de ce, lunecând și cazând afară pe pământ de la etajul I. Văzând că nu este, stăpâna a plecat jos să o caute. A căutat-o și a strigat-o toată
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
obositor la Iași. Am stat 2 zile în București și n'am putut sta prea mult, căci n-am găsit nici o femeie care să ne ție fata. La București am vorbit cu ministrul pentru un laborator de psihologie experimentală; e aplecat a mi-l face, numai să-i procur localul dela Rector. Culianu îmi pune la dispoziție 4 odăi la Școala Normală; cred că și Ministerul mi-o da parale să cumpăr aparatele și cărțile necesare. Poate astfel vom avea și
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
constituie o mină de indicații prețioase. Molière își comunică gândurile asupra comediei în Critica Școlii Femeilor (La Critique de l'Ecole des Femmes), text cu atât mai important, cu cât niciun teoretician din secolul al XVII-lea nu s-a aplecat vreodată cu adevărat asupra pieselor comice. Cu toții s-au preocupat exclusiv de studiul tragediei. Cât despre Boileau, nu el, contrar a ceea ce se crede, a elaborat teoria clasicismului. El elaborează legi, desigur, în Arta poetică, al cărei cânt III este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
modificarea codurilor sociale, cu demodarea comportamentelor prețioase sau afectate și cu profilarea visului unor noi raporturi umane, simple și spontane, jocul dramatic se transformă, tinzând către naturalețe și regăsește, în gest, o dimensiune emoțională pierdută, asupra căreia încep să se aplece teoreticieni ca Diderot. Atunci se naște în Franța reflecția despre arta comediantului. Gustul pentru individualism, care însoțește lenta ascensiune socială a burgheziei, focalizează, asupra singularității omului, atenția centrată până atunci asupra universalității lui. De aceea actorul, perceput ca o ființă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rezolvat, încât se gândește, pentru un timp, ca și Simboliștii, că opera lui nu poate fi jucată, că este destinată mai mult lecturii decât reprezentării. Nevoind să rămână cu un eșec, citește numeroasele tratate de arhitectură pentru scenă 21, se apleacă asupra istoriei decorului. În Arta teatrului, el afirmă că istoria arhitecturii scenice este cea a unei decadențe. La origine, locul teatral era arhitectural și deschis. La greci, teatrul era din marmură, biserica servea drept decor în Evul Mediu, Commedia dell
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se comprimă și se destinde asemenea "diavolului cu arc"9, teoria bergsoniană dezvăluie clare coincidențe cu studiile care focalizează mecanismul de relaxare prin râsul comic a unei tensiuni psihice acumulate. Studiile sale constituie, așadar, o sinteză a principalelor contribuții teoretice aplecate asupra comicului. Foarte sumar ne vom referi și la problematica legată de statutul comicului de-a lungul epocilor, precum și de înfățișările acestuia impuse de condițiile social-culturale și politice specifice fiecărei perioade. Acestea pot fi și chiar au fost trecute în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al comicului? Într-adevăr, aspecte ale umoristicului se întâlnesc mai rar în opera lui Caragiale, fapt explicabil, dacă avem în vedere predilecția pentru ironie, remarcată și comentată de majoritatea cercetătorilor. Plecând de la unele mărturii biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă exclamație "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
autor și cititor asupra gradului de valabilitate al ideilor exprimate și al așteptărilor din ambele părți. Cu alte cuvinte, nu trebuie scăpată din vedere natura proteică a acestui subiect, care se pretează la infinite interpretări în funcție de subiectivitatea celui ce se apleacă asupra sa cât și în funcție de timpul în care o face. Roger Caillois ne pune în gardă: analiza unui mit pornind de la un anumit sistem de explicare, oricât de fondat ar fi, lasă inevitabil impresia unei insuficiențe insurmontabile, a adaptării "cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
manifestare, dacă nu chiar prima cu adevărat relevantă în lumea modernă (în perioadele premoderne nu se poate afirma că s-au elaborat astfel de sisteme explicative, deoarece mitul era considerat o realitate de sine stătătoare, iar privirile care s-au aplecat asupra sa, în special ale lui Platon și Aristotel, se preocupă mai degrabă de efectele mitului asupra gândirii decât cu explicarea originii, a funcțiilor ori a conținutului său), este cea a lui Edward Burnett Tylor, antropologul britanic, un pionier al
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de public adolescentin, masculin și heterosexual, oferă nenumărate indicii despre o potențială subiectivitate bisexuală: "personajele masculine, cu capete mici și mușchi de piatră și vene pline de steroizi sunt desenate cu o sinceritate fatală, fără farmecul caricaturii. Personajele feminine, permanent aplecându-se, arcuindu-și spatele, fluturându-și sânii antigravitaționali pe la nasul cititorilor, sfidează toate legile fizicii" și arată ca "păpuși gonflate într-un parc de joacă hormonal", blocate pe la sfârșitul deceniului al treilea din viață.749 "Supercorpul" constituie o sexualitate polimorfă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cap. Ăuitul nu mai contenea; se apropia din ce în ce, stângându-i parcă, din toate părțile. Când Anton întoarse capul, o haită de lupi mari și suri ca argintul, apăru de după cotul potecii, într-o goană nebună. Anton, încruntat, se aplecă la urechea cumnatului său, spunându-i cu glasul schimbat: - Mână Ioane... mână, cât poți de tare! apoi, continuă încet, doar pentru sine. „Ar fi păcat să-i împușc... cât îs de frumoși!“ Sania își luă vânt și alunecă abia atingând
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu părul de culoarea orzului copt, cu ochi albaștri-cenușii, și frumoasă...“ Aceasta era mama ei... Așa o imagina ea. În nopțile senine, când se simte singură, nedreptățită, nefericită, i se pare că mama ei o privește cu grijă și duioșie, aplecată asupra ei, de acolo de sus din Ceruri... Când l-a întrebat pe bunicul ei... el a tăcut ca un mormânt. ...Mai târziu, la 13 ani, bunicu îi făcu un arc de răchită și săgeți din lemn de corn, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a vreunei prăzi, a cărei viață tocmai se curma... în aer continuând să plutească vălurit ecoul lor. Când și când, vuietul vântului sfâșia vijelios liniștea, cu un muget de fiara sălbatică... Vijelia frământă întruna copacii încărcați de zăpadă, care se aplecau trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înțelegea deplin; viața nu este nici ziua de azi, nici cea de mâine... nici anu‟ntreg. Vieții adevarate îi este deajuns clipa... clipa plină, în care pumnul destinului tescuiește timpul într-o lacrimă de spirit.. Clipa din noaptea aceea, când aplecat pe gura babei lui, Lina, să-i audă ultimele șoapte... ea, cu un oftat, ce a încremenit vremile... și-a dat sufletul... Clipele astea, nu sunt timp, n-au să moară niciodată!... Focul lăuntric se potolea. Sudorile îl broboneau ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și la înmormântarea socrului ei, moș McGonigle. Dar acestea erau episoade de jale reținută, iar Minette își păstrase demnitatea chiar și atunci când se ștergea la ochi. Acum era altceva. —De trei zile încoace e așa, se plânse Amelie, apoi se aplecă spre mama ei. Haide, maman, Martin nu merită să te macini atâta pentru el. —O, dar eu credeam că merită! exclamă Minette cu voce tremurătoare, iar accentul ei, pe care îl pierduse de-a lungul anilor, începu să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
avea în geantă. —Te aștepți la atacuri? o întrebă. Din partea cuiva în mod special? — Firma ni le-a dat, îl informă ea. Siguranța angajaților sau o prostie de genul ăsta. Nu e mare lucru. Neil dădu din cap și se aplecă să ridice o hârtie care alunecase pe jumătate sub biroul ei. Întinzându-i-o, aruncă o privire peste aceasta, apoi se opri și o studie mai cu luare-aminte, uluit. Darcey i-o smulse din mână. Zău, îi spuse, doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
sincer. Și ea avea impresia că Neil era sincer, dar știa că nu poate avea încredere în judecata ei atunci când venea vorba despre el. Bărbatul îi făcu un semn din cap, îi zâmbi și se îndreptă către lift. Apoi se aplecă și ridică un pachețel micuț de pe jos. Cred că e al tău, spuse, și îi puse pe birou un alt Tampax. Era de-a dreptul mirată că el n-o auzea scrâșnind din dinți, în timp ce-l privea cum se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu sunt deșteaptă profesional. Și, fii sincer cu mine, Neil, nici frumoasă nu sunt. M-am săturat, i-o tăie Neil, privind-o disperat. Te iubesc și te-am luat de soție, iar tu nu mă crezi. —Ba da. Se aplecă și își sprijini capul în mâini. Ba da, te cred. Îmi pare rău. Lasă, să nu-ți pară rău. O luă în brațe. N-are nimic. Nu s-a întâmplat nimic. Trebuie să ne străduim puțin mai mult, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nu-i deloc adevărat, îi spuse. De tine îmi pasă cel mai mult. Nu ți-am cumpărat eu un Prius numai ca să-ți demonstrez? Chicoteli de ușurare izbucniră la masă, iar Aidan îi zâmbi larg. — Sigur că da, răspunse Se aplecă spre ea și o sărută pe obraz. Și nu voiam să zic că ești o scorpie egoistă. Doar că ai mare grijă de tine. Păi, și dacă eu n-o fac, atunci cine? Întrebarea se adresa tuturor de la masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Mâine - pacient. 18 august 2011 Crepuscul apusul privește pe gaura cheii atunci când te dezbraci și arunci de pe tine încă o zi mușcatele din geamuri cântă simfonii roșii țața leana își strigă bărbatul prin curtea plină de păsări iar dealul se apleacă sub greutatea lunii pline nu va mai rămâne nimic din toate acestea iubito doar noi vom împrăștia dragostea pe sub pleduri până la primul cântat al cocoșilor 22 august 2011 Întrebări am devenit semn de întrebare nu-mi găsesc locul cuvintele se
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
vorbind despre acest subiect. Cine știe, i-am zis, dacă treburile merg bine, poate vei căpăta și tu una. Ar arăta bine pe o tunică frumoasă ca asta. Mușchii de pe fața tânără și prelungă a lui Buerckel se Încordară. Se aplecă Înainte și prinse mirosul respirației mele. Sunteți beat, zise el. — Si, am răspuns. Nesigur pe picioare, m-am Întors să plec, adresându-i un salut de despărțire: Adios, hombre. 2 Era târziu, după ora unu, când am ajuns În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
minut, vă rog. — Cu cine să vorbesc? am mormăit eu, uitându-mă spre mașină. — Uitați cartea sa de vizită. Mi-o Întinse și m-am uitat lung, prostește, la ea, ca și cum ar fi fost un bilet câștigător la tombolă. Se aplecă și o citi În locul meu, de-a-ndoaselea. „Dr. Fritz Schemm, avocat german, firma de avocatură Schemm & Schellenberg, str. Unter den Linden, nr. 67“. — E o adresă bună, insistă el. — Sigur că da, am zis, dar un avocat ieșit În oraș la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
simandicoasă? Îți imaginezi, cu siguranță, că eu mai cred În povești cu zâne. L-am urmat, totuși, la mașină. Șoferul deschise portiera. Cu un picior pe scăriță, am aruncat o privire Înăuntru. Un bărbat mirosind a apă de colonie se aplecă Înainte, cu chipul ascuns În umbră, iar când vorbi, vocea lui fu rece și deloc amabilă, ca a cuiva care se chinuie pe un vas de toaletă. — Gunther, detectivul? — Exact, am răspuns eu, iar dumneata trebuie să fii - m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
folosit vreun explozibil? — Nu cred că s-au folosit explozibili. — Înseamnă că a fost un „spărgător de nuci“. — Poftim? — Un profesionist care se ocupă cu deschiderea seifurilor. Subliniez, trebuie să fi fost cineva foarte bun ca să descopere combinația. Six se aplecă Înainte pe sofa: — Poate că hoțul i-a forțat, pe Grete sau pe Paul, să-l deschidă, și după aceea le-a cerut să meargă Înapoi În pat, unde i-a Împușcat pe amândoi. Și după aceea a dat foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un amestec de fum, nervi și amuzament. — Ei, cu siguranță că acest fapt Îngustează aria posibilităților. — Așa e cu oamenii bogați, Herr Neumaier. Par să știe Întotdeuna exact ce vor, nu credeți? — O, da, asta cu siguranță, Herr Gunther. Se aplecă Înainte și, luându-și trabucul, zise: — Un colier cum ați descris dumneavoastră nu e genul de bijuterie cu care te Întâlnești În fiecare zi. Și, desigur, valoarea lui e considerabilă. Era momentul să-l zgândăr, să simtă urzici În pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]