10,800 matches
-
duce o viață plină de un curaj bărbătesc și cazon pe care o impune în comunitatea sa. În vremea respectivă, toată lumea călătorea fie pe jos, fie călare pe măgari, fie cu barca pe Loara; iar Martin este mereu însoțit de călugării și discipolii săi, fără îndoială în mare parte din motive de securitate deoarece, nu de puține ori, el călătorește foarte departe de Tours. În alte ținuturi, autoritatea episcopului este limitată la incinta cetății, cu Martin ea iese în afara zidurilor și
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
la incinta cetății, cu Martin ea iese în afara zidurilor și pătrunde profund în interiorul regiunilor din jur. Martin pare că a străbătut în lung și în lat teritoriul Galiei; iar acolo unde n-a putut să meargă, i-a trimis pe călugării săi. În această perioadă satele sunt păgâne, el le parcurge astfel distrugând temple și idoli. El pune, spre exemplu, să fie doborât un pin sacru. Predicile pe care Martin le rostește în fața țăranilor se dovedesc foarte eficiente, exemplul personal și
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
peste care sunt apele cerești (Facere)), era influențată prin scrierile Sfinților Părinți și de cosmologia greacă (sfere cerești, orbite circulare perfecte). În "Lunaticii" ("Evoluția Concepției despre Univers de la Pitagora la Newton", p.e. 1959), Arthur Koestler relatează și el cum călugărul bizantin Cosmas Indicopleustes considera că aștrii sunt purtați pe orbitele lor sub bolta cerească de îngeri, și chiar și mai târziu, până prin secolul al XVI-lea, a mai persistat credința că îngerii sunt cei care mișcă planetele și aștrii în
Înger () [Corola-website/Science/299691_a_301020]
-
Capidan și Tache Papahagi (iar mai recent de etnografii Irina Nicolau respectiv Tănase Bujduveanu) îi clasifică pe sărăcăcianii ca aparținând unei ramuri a aromânilor numită "rămâni fărșeroți" care a adoptat limba greacă gradual, în ultimă instanță sub influența prozelită a călugărului grec (ulterior sanctificat) Cosmas Etolianul care a fost foarte activ în zonele locuite de sărăcăciani. Idiomul grec vorbit de sărăcăciani este greu inteligibil restului populației grecești și cuprinde vocale specifice limbii române cum ar fi 'ă' și 'â' inexistente ca
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
existenți în Uniunea Europeană. În anul 2012, se estima că 2.000 dintre acestia trebuiau uciși, pentru că nu aveau suficientă hrană. Ursul brun este prezent în folclor din cele mai vechi timpuri, amintit de Mircea Eliade că totem al unora dintre călugării luptători daci, ursul a devenit o figură legendară, privită cu teamă și admirată, totodată. Primul lucru pe care trebuie să-l întreprindă un om care întâlnește un urs brun, este să stea drept și să încerce să pară cât mai
Urs brun () [Corola-website/Science/299726_a_301055]
-
evanghelică a celor 10 fecioare (Matei 25:1-13). Numele de este uneori tradus prin Nocturnele, termen împrumutat din tradiția liturgică apuseană; trebuie precizat, totuși, că în apus, "Nocturna" se referă la o parte din slujba complet diferită a Utreniei Inițial, călugării se trezeau în mijlocul nopții pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog menționează Psalmul 118, o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru, ca fiind spusă de călugări, fiecare în chilia lui, înainte de Utrenie. În majoritatea
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
parte din slujba complet diferită a Utreniei Inițial, călugării se trezeau în mijlocul nopții pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog menționează Psalmul 118, o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru, ca fiind spusă de călugări, fiecare în chilia lui, înainte de Utrenie. În majoritatea locurilor unde se mai ține în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu Utrenia și cu Primul Ceas într-una din cele trei slujbe compuse, prezente și în Tipic. În privința Miezonopticii, Sfântul Marcu
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
cele din partea a II-a ale slujbei sunt omise. În schimb, după canon, sunt cântate imnuri speciale în onoarea Sfintei Treimi, compuse de Sfântul Grigorie din Sinai, urmate de Trisaghion, Rugăciunea Domnului și Ipacoi, în glasul săptămânii. Rugăciunea Sfântului Marcu Călugărul către Prea Sfânta Treime este citită, fiind urmată de iertarea reciprocă, Litanie și Încheiere. În tradiția rusă, în fiecare duminică este slujită o Veghe de Toată Noaptea (care începe sâmbătă seara) și de aceea Miezonoptica și Pavecernița sunt omise, de
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
Teritoriul de la Criș până la hotarul Transilvaniei și până la Vidin și Severin se numea (în jurul anului 1000) Morisena. A construit în Morisena, cu binecuvântarea episcopilor de riț grecesc, o mănăstire închinata Sfanțului Ioan Botezătorul și a pus aici un egumen cu călugări. A doua mănăstire bizantina a lui , numită și Ahtunmonostur a fost ridicată la finele veacului al X-lea, ori în primii ani ai secolului al XI-lea. Ruinele se văd la 10 km sud-vest de Pecica, Arad Prin 1030, profitând
Ahtum () [Corola-website/Science/299770_a_301099]
-
de Păstor suprem a Papei Leon au fost frământările din interiorul Bisericii. După condamnarea în Sinodul Ecumenic de la Efes (431) a episcopului de Constantinopol, Nestorie, care învăța că în Cuvântul Întrupat, Hristos, există două persoane distincte și două naturi distincte, călugărul Eutichie a început să afirme că Iisus Hristos nu a avut decât firea dumnezeiască, iar firea omenească a fost doar o aparență. Prin aceste doctrine, se lovea în însăși existența reală, istorică, a lui Hristos. Patriarhul Constantinopolului, Flavian, condamnă această
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
început să afirme că Iisus Hristos nu a avut decât firea dumnezeiască, iar firea omenească a fost doar o aparență. Prin aceste doctrine, se lovea în însăși existența reală, istorică, a lui Hristos. Patriarhul Constantinopolului, Flavian, condamnă această rătăcire, dar călugărul erudit și energic reușește să-i atragă de partea sa pe patriarhul de Alexandria și pe împăratul Teodosie, care convoacă un sinod care dispune depunerea lui Flavian. Acesta se adresează Papei Leon, care, într-o scrisoare rămasă celebră, Epistola dogmatica
Papa Leon I cel Mare () [Corola-website/Science/299047_a_300376]
-
moment important pentru acest locaș de cult. Voievodul reface aproape din temelii biserica "[...] pe care am văzut-o părăsită de la sfânt răposații strămoșii noștri [...]" (D.I.R., B, vol.I, p. 241), îi confirmă vechile danii de la Vlad Dracul, bunicul său, Vlad Călugărul și Smaranda (Salomia), părinții săi, și îi face alte multe danii. După daniile făcute de acest voievod, mănăstirea Govora, devine una dintre cele mai importante mănăstiri ale țării, ieromonachii continuând să păstreze și să sporească moșiile ce întrețineau viața monahală
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
teascurile acestei tipografii vor cunoaște lumina tiparului "lucrări importante ale culturii medievale românești" precum "Psaltirea slavonească" la 1637-1638 și mai ales la 1640 prima lucrare tipărită în limba română "Pravila bisericească" cunoscută sub denumirea de "Pravila de la Govora", în traducerea călugărului Mihail Moxa. De altfel egumenul Meletie Macedoneanul, cel care a supravegheat și încurajat activitatea de tipărire, este unul dintre cei mai importanți stareți ai mănăstirii, în cei 4 ani cât a condus lăcașul (1636-1640) l-a făcut cel mai renumit
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
Cu această ocazie a fost zugrăvit în pronaus și chipul domnitorului Constantin Brâncoveanu; cât estede real, greu de stabilit, însă cu certitudine este "cea mai veche reprezentare a chipului marelui cărturar". Același stareț reface și sporește mijloacele de întreținere ale călugărilor, de altfel toate reparațiile fiind făcute pe cheltuiala mănăstirii. Plecarea din scaunul stăreției mănăstirii Govora a acestui bun gospodar este legată indisolubil de decapitarea marelui voievod Constantin Brâncoveanu, legăturile dintre aceștia, sau relațiile ieromonahului cu viața politică a epocii, rămânând
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
papă al Romei din 590 până la moartea sa, pe 12 martie 604. Este doctor al Bisericii și unul dintre cei șase părinți apuseni ai Bisericii, alături de Ambrozie, Augustin de Hipona, Ieronim, Tertulian și Ciprian de Cartagina. A fost și primul călugăr care a devenit papă. Este recunoscut ca sfânt imediat după moartea sa, atât în Biserica Romano-Catolică cât și în Biserica Ortodoxă (Răsăriteană). Jean Calvin îl admiră pe papa Grigore și îl citează în lucrarea sa "Învățătura religiei creștine". Este patronul
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
adversare au fost conduse de generalul bizantin Belisarie și regele goților italici, Totila. Tatăl lui Grigore, Gordian, deținea funcția "regionarius" în Biserică (nu se cunoaște nimic despre această funcție). Mama lui Grigore, Silvia, avea în Sicilia o soră măritată, Patricia. Călugării de la Sf. Andrei, vechea vilă a papei, aveau imprimată înfățișarea lui Grigore într-un portret, pe care l-a descris după 300 de ani, în secolul IX, Ioan Diaconul Romei. Grigore a avut un frate, al cărui nume și soartă
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
tatălui său erau călugărițe. Astfel Grigore și-a împărțit întreaga avere săracilor și a ctitorit șapte mănăstiri, dintre care șase în Sicilia. Și-a transformat casa părintească de pe "Colina Caelius" în mănăstire închinată Sf. Apostol Andrei, în care a adăpostit călugării benedictini, alungați din mănăstirea Monte Cassino de longobarzii care încercau să cucerească peninsula italică. Grigore însuși s-a retras aici, dorind să rămână simplu călugăr benedictin. După multe secole, mănăstirea Sf. Andrei a fost dedicată celui care a întemeiat-o
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
casa părintească de pe "Colina Caelius" în mănăstire închinată Sf. Apostol Andrei, în care a adăpostit călugării benedictini, alungați din mănăstirea Monte Cassino de longobarzii care încercau să cucerească peninsula italică. Grigore însuși s-a retras aici, dorind să rămână simplu călugăr benedictin. După multe secole, mănăstirea Sf. Andrei a fost dedicată celui care a întemeiat-o, Sf. Grigore ("Mănăstirea Sf. Grigore cel Mare de pe Caelio"). Papa Pelagius al II-lea l-a hirotonit diacon și în 579 l-a trimis pe
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
ocupată timp de șapte ani, până în 585. Ca ambasador pe lângă împăratul Tiberiu I Constantin și succesorul acestuia, Mauriciu, le-a cerut să ajute Roma supusă atacurilor longobarde. A fost rechemat la Roma, unde, ales abate, și-a reluat viața de călugăr în mănăstirea sa. A fost consilier al papei Pelagius al II-lea, când acesta i-a cerut ajutorul pentru a reuni episcopii din nordul Italiei cu Roma, aflați în schismă din cauza poziției luate de papa Vigiliu în privința condamnării „Celor Trei
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
Basarabiei numără 4 episcopii istorice sufragane, 15 protopopiate, 278 parohii și 10 schituri sau mănăstiri. În calitate de Exarhat al Plaiurilor (extrateritorial), Mitropolia Basarabiei include mai multe comunități din Federația Rusă, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, precum și două parohii și o mănăstire de călugări în SUA. Potrivit primului articol al Statutului Mitropoliei Basarabiei, înregistrat la 30 iulie 2002 și modificat la 7 martie 2006 prin ordinul nr. 33 al Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova, „sub raportul orânduirii canonice și administrative
Mitropolia Basarabiei () [Corola-website/Science/299153_a_300482]
-
la Gimnaziul din Blaj, pe care l-a absolvit în anul 1762, după care a intrat în Ordinul bazilian, călugărindu-se sub numele Samuil (14 octombrie 1762). Mai târziu a fost hirotonit ieromonah și a continuat studiile la Seminarul pentru călugări înființat de episcopul unit al Blajului Petru Pavel Aron (1762-1765); trimis apoi la Colegiul „Pazmanian” din Viena pentru studii de Filosofie și Teologie (1766-1772). Devine profesor de Etică și Aritmetică în Gimnaziul din Blaj (1772-1777); din nou la Viena ca
Samuil Micu () [Corola-website/Science/299160_a_300489]
-
numai în Toscana, ci în toată Italia. Soluțiile inovatoare ale maestrului florentin încep să fie utilizate în scurt timp. Frescele capelei "Brancacci" îi inspiră printre alții pe Fra Angelico, Piero della Francesca și pe Fra Filippo Lippi. Filippo Lippi este călugăr carmelit și are posibilitatea să-l urmărească pe Masaccio în timp ce acesta lucrează. În curând părăsește viața monahlă și devine pictor. Fiul său, Filippino Lippi, își asumă responsabilitatea finalizării frescelor din capela "Brancacci" după moarte lui Masaccio. În timpul pictării Capelei Sixtine
Masaccio () [Corola-website/Science/299204_a_300533]
-
lui. Alexandru Lăpușneanu a păstrat relații comerciale bune cu Transilvania unde avea cetatea Ciceu. Din Veneția veneau pictori pentru zugrăvirea mănăstirilor sale: Slatina și Pângărați. Cu banii săi a împodobit bisericile de la Muntele Athos și cea ortodox-românească din Liovul Poloniei. Călugărul cronicar Eftimie, preamărește domnia lui Lăpușneanu. Aceste binefaceri veneau ca urmare a pocăinței lui, după multele păcate săvârșite. A doua domnie a lui Lăpușneanu este povestită în nuvela omonimă a lui Costache Negruzzi. Tot el a mutat capitala țării la
Alexandru Lăpușneanu () [Corola-website/Science/299210_a_300539]
-
Tirol, lângă biserică franciscanilor. În exilul sau autoimpus, alături de portretul sau și al fiului său, îl luase și pe cel al strămoșului sau Vlad Țepeș (tabloul a ajuns ulterior la muzeul castelului Ambras din Tirol). La porunca și îndemnul sau, călugărul Azarie a continuat opera lui Macarie de redactare a cronicii țării, în slavona. Dar Petru a fost și un promotor al limbii române, el fiind primul domnitor de la care ne-au rămas documente în limba română. Mănăstirea Galata din Iași
Petru Șchiopul () [Corola-website/Science/299239_a_300568]
-
(cunoscut și ca Sfântul Bernard, n. 1091, d. 21 august 1153, Clairvaux) a fost un călugăr și conte de Châtillon. S-a născut într-o familie de nobili din nord estul ținutului Bourgogne în localitatea Fontaine, lângă Dijon. La 18 mai 1113, Bernard intră la Cîteaux în Ordinul cistercian și nu a întârziat să dea acestei
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]