8,539 matches
-
Mare este greșeală regelui, într-adevăr, cînd își închipuie despre el căe un fel de dumnezeu, un suveran absolut cu împuternicirea de a împărți regatul, de a rosti blesteme și a condamna la sughiun, atunci cînd, oricît ar părea de ciudat, el nu e în stare să deosebească lingușirile de adevăr. Onouă punere în scenă în România (Contemporanul, 6 noiembrie 1970) 1971 Premiera filmului Regele Lear în regia lui Peter Brook cu Paul Scofield în rolul lui Lear. Filmul fusese turnat
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
dragostea-ți n-aș vrea să mă despart Te-unind cu ce urăsc, deci te conjur, Întoarce-ți dragul pe-un mai vrednic drum, Decît spre cea pe care firii-i e rușine S-o recunoască-a ei. FRANȚA: Foarte ciudat, Că ea ce pînă-acum ți-era odor, Miez laudei și vîrstei un balsam, Preabuna, dragă, în așa scurt timp A fapt ceva grozav, cît s-o dezbrace De-ale favorii falduri. Sigur, vina ei Trebui' să fie contra firii-atît, Că
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
REGAN: Trimișii sorei noastre și ai regelui? CORNWALL: Ce diferend aveți? Vorbiți! OSWALD: De-abia-mi trag sufletul , milord. KENT: Nu-i de mirare,-atît ți-ai îmboldit Curajul, las mișel. Natură se dezice În tine: de-un croitor făcut ești. CORNWALL: Ciudat mai ești! Un croitor să facă-un om? KENT: Un croitor, șir: un tăietor de piatră sau un pictor n-ar fi putut să-l facă-așa de rău, chiar dacă n-ar fi stat mai mult de două ore la
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mori, Cînd cu blesteme de nebuni, și cînd cu rugi, Storc milă. Biet Turlygod, biet Tom! Mai sînt ceva: că Edgar, nu-s nimic. (Iese) SCENĂ 4 (În fața castelului lui Gloucester. Kent în butuci. Intra Lear, Bufonul, Un curtean.) LEAR: Ciudat, să fi plecat de-acasă-așa, Far' să-mi trimită-ndărăt solul. CURTENUL: Cum aflai, Seara-n ajun nici nu aveau de gînd Să plece. KENT: Fii slăvit, nobil stăpîn! LEAR: Ha! Îți faci rușinea asta joacă? KENT: Nu, milord. FOOL: Ha
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
scapă poeților noștri trăsături esențiale din viață, să ne întrebăm ce vor spune cititorii noștri citind versurile noastre peste veacuri, în legătură cu dragostea? N-o să creadă în nici un caz că pe vremea noastră s-a stins iubirea, ci vor spune probabil. «Ciudat! De ce n-or fi scris prin anii 1950 despre dragoste?» De fapt acest lucru îl spun și oamenii muncii azi: «Noi ne iubim. De ce nu scrieți despre asta?» Apoi se vor întreba la fel în legătură cu ceva atât de specific uman
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și cântăreții procurându-și lire mai mici au început să le acorde promițător. Fără îndoială că și în acest domeniu s-au scris unele poezii frumoase pe care cititorii le-au întâlnit adeseori în paginile revistelor, însăși faptul pare destul de ciudat - mulți poeți au reușit să demonstreze că poeziile scurte, în ciuda dimensiunilor lor modeste, pot prilejui o plictiseală cu totul remarcabilă. Ori în această privință este totuși foarte greu să-l contrazici pe Voltaire care spune că: Toate genurile de poezie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ci scandează un marș hotărât. Este izolată această izbucnire de patos a lui Aurel Rău? Nu! O dovedește Cuvântul lui Blag Zenovie, o reușită poezie, plină de ură împotriva dușmanilor țărănimii muncitoare. Asemenea versuri se întâlnesc și în Drumul minerilor. Ciudat este că D. Micu a analizat aceste poezii, citând versuri de un patos unit cu mânia și indignarea, însușiri de care tot el se îndoia puțin înainte: N-am să uit nicicând, nicicând Focul ce le-a stat în gând
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
spune unii, democrație participativă. Guvernămîntul Atenei era complex, prea complex pentru a fi descris aici în mod adecvat. Centrul îl constituia o Adunare la care toți cetățenii aveau dreptul să participe. Adunarea alegea cîțiva oficiali-cheie generalii, de exemplu, oricît de ciudat ni s-ar părea. Însă principala metodă de a selecta cetățeni pentru celelalte îndatoriri publice era o loterie în care cetățenii eligibili aveau aceleași șanse de a fi selectați. După unele estimări, un cetățean obișnuit avea șansa de a fi
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Ernie poate să cînte aria Brunhildei de la cap la coadă, dar În englezește abia dacă știe vreo cîteva cuvinte. Fruntea i se Încrețește subit. — Adevărul e că sînt un pic Îngrijorată. Retractez tot ce-am spus. Tarquin a rămas același ciudat. Îmi scot rimelul cel nou și Încep să mă dau cu el pe gene, trăgînd cu ochiul la Suze, care se strîmbă la Clementine și Îi sărută obrajii bucălați. E absolut adorabilă cînd o vezi cu copiii ei. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Întîi mama, acum Suze. Ce le-a apucat? — Da! zic defensiv. De ce nu? Totul a fost acum o mie de ani și n-a durat decît vreo cinci minute. Și acum e cu altcineva. Care e problema? Pare un pic... ciudat, nu crezi? — Ba nu e ciudat deloc! Suze, sîntem cu toții oameni În toată firea. SÎntem oameni maturi, fiecare cu viața și profesia lui. Cred că putem foarte bine să lăsăm În urma noastră nu știu ce flirt insignifiant de demult, nu ești de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a apucat? — Da! zic defensiv. De ce nu? Totul a fost acum o mie de ani și n-a durat decît vreo cinci minute. Și acum e cu altcineva. Care e problema? Pare un pic... ciudat, nu crezi? — Ba nu e ciudat deloc! Suze, sîntem cu toții oameni În toată firea. SÎntem oameni maturi, fiecare cu viața și profesia lui. Cred că putem foarte bine să lăsăm În urma noastră nu știu ce flirt insignifiant de demult, nu ești de aceeași părere? — N-am vrut decît
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ceva de genul ăsta. Adevărul e că sînt atît de relaxată că poate chiar o să aduc vorba despre subiectul ăsta. Așa, În treacăt. Ca să demonstrez că nu-mi fac nici cea mai mică grijă. — Cred că... a fost un pic ciudat pentru tine ieri, zic pe tonul cel mai firesc din lume. Să dai nas În nas cu Venetia, după toți anii ăștia. — Îhîm, Încuviințează Luke absent. — De ce v-ați despărțit? zic, cu aerul că nici că-mi pasă. Așa, din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lui Luke. Fosta, frumoasa, platonica lui iubită de demult. SÎnt conștientă de privirea ca un burghiu a lui Suze, și mă feresc să mă uit la ea. — Bex, Îmi arăți și mie camera copilului, Înainte să plec? zice, cu glasul ciudat de ascuțit. Vino. Efectiv mă trage după ea pe hol și În camera goală, pe care o numim „camera copilului“, chiar dacă la ora cînd se naște copilul ne vom fi mutat deja. — Deci. Suze Închide ușa și se Întoarce cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fiu pusă Într-o situație atît de penibilă și să simt că stau În calea tuturor, pentru simplul motiv că am trecut neanunțată să-mi văd soțul? — Luke, ce se Întîmplă? mă trezesc spunînd brusc. Toată lumea se uită la mine ciudat. L-ai trimis pe Adam jos, să mă „aburească“. Ceva nu e În regulă, e limpede! — Becky, nu te aburește nimeni, spune Luke răbdător. Nimeni nu se uită la tine ciudat. — Ba da! Mă simt ca În Invasion of the
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mă trezesc spunînd brusc. Toată lumea se uită la mine ciudat. L-ai trimis pe Adam jos, să mă „aburească“. Ceva nu e În regulă, e limpede! — Becky, nu te aburește nimeni, spune Luke răbdător. Nimeni nu se uită la tine ciudat. — Ba da! Mă simt ca În Invasion of the Body Snatchers! Toată lumea pare că a uitat să zîmbească! Toți sînt atît de Încordați și de stresați... SÎnt preocupați, atîta tot. În ciuda minei relaxate, Luke pare și el destul de tulburat. — Muncim
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bătaie de inimă frumoasă și egală. Venetia dă din cap către mine și Îi răspund și eu, cum pot, dată fiind poziția mea culcată. Preț de cîteva momente, ascultăm toți trei bătaia regulată, ce se aude ușor Înfundat. E așa ciudat. Cum stăm așa, transfigurați de acest sunet - iar copilul habar n-are că noi Îl ascultăm. Ăsta e copilul vostru. Venetia Îi Întîlnește privirea lui Luke. Destul de uimitor, nu? Se apleacă și-i Îndreaptă cravata - și simt o Împunsătură de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că e cineva pe urmele tale, Luke? zice, ridicînd din sprîncene. Un... detectiv particular, poate? Îl omor cu mîna mea. — E o alarmă falsă, sînt sigură! spun cu vocea ușor sugrumată. O simplă coincidență! — Probabil. Luke Încuviințează. Dar e destul de ciudat, totuși. Ne vedem mai tîrziu. Mă atinge scurt pe mînă și rămînem amîndoi cu ochii după el, privindu-l cum Își croiește drum printre mese. Încrederea dintre soț și soție e un lucru minunat, remarcă Danny. SÎnteți foarte norocoși. — Taci
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dau volumul mai tare, Încercînd să-i distrag atenția. Și, dac-o știi, ce contează? SÎnt tone de Forduri maro pe lume. Cine știe cîte or fi? Probabil... vreo cinci milioane. Ba nu, vreo zece... — Ford maro? Luke mă privește ciudat. Poftim? Întorc iar capul. Fordul maro a dispărut. Unde s-o fi dus? — Am vrut să zic BMW-ul ăla decapotabil pe lîngă care tocmai am trecut, spune Luke, dînd radioul mai Încet. Mi s-a părut că seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și Luke, Însă nu știu cum, s-a transformat În Elinor, care a Început să țipe la mine. Și atunci mi-a căzut tot părul... — Scuzați-mă! Se apropie de mine o femeie cu doi copii mici de mînă, care mă privește ciudat. — A. Scuze. Îmi vin În fire și mă dau din drum. În viața reală, n-am mai vorbit cu Luke de cînd a plecat. A Încercat să mă sune de cîteva ori, dar eu m-am mulțumit să-i trimit
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
noaptea cu Finance Awards... Începe să-mi tremure vocea. — Știam că nu ești acolo... Am mințit fiindcă nu voiam să-ți faci griji! Luke pare mai indispus și mai agasat decît l-am văzut vreodată. — Personalul meu s-a purtat ciudat cu tine În ziua aia la birou fiindcă tocmai le trimisesem un e-mail prin care le ceream ca nimeni, absolut nimeni, să nu-ți pomenească despre problemele companiei. Sau despre spaima lor că e posibil să fie dați afară. Becky
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
livrare. Aștepți ceva? — A, da! Îmi las ceașca jos. Cred că sînt chestiile mele pentru Crăciun. — Cadouri? se luminează Suze la față. E și pentru mine unul? — Nu sînt cadouri, Îi explic. Ci niște ornamente de vis. A fost așa ciudat, ieri am simțit impulsul ăsta puternic, că trebuie neapărat să aranjez totul pentru Crăciun, Înainte de a naște copilul. Așa că am comandat noi Îngerași pentru brad, o lumînare specială de Advent și scena asta absolut divină a nașterii... Duc fursecul la
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În clădire și iau liftul spre ultimul etaj, cu fluturi de nerăbdare În stomac. Ajung la apartament, bag cheia În broască și o răsucesc. — Surpriză! În clipa În care deschid larg ușa, mă Întîmpină un cor de voci. Și lucrul ciudat e, deși mă așteptam la asta, sînt veritabil șocată cînd văd atîtea chipuri familiare la un loc. Suze, Jess, mama, Janice, Danny... și cine-i aia, Kelly? — Doamne! scap revista, fără să vreau. Ce Dumnezeu... — E petrecerea ta! Suze e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mele spirituale. Nu. Puțin probabil. Poate c-o să zică... Sinceră să fiu, sînt cam blocată. Și, dacă sînt blocată eu, Înseamnă că și Luke e. — De ce m-am Însurat cu Becky? repetă Într-un final, cu un glas atît de ciudat că mi-e teamă ca vorbele ei să nu-l fi pus pe gînduri și să-l facă să se Întrebe dacă nu cumva a făcut o mare greșeală. Deodată, mă ia cu frig și ușoară teamă. Iar Luke Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să umpleți și dormitorul albastru. Vă arăt eu unde e... — Ce faci? Luke trece pe lîngă noi, În cămașă, cu mingea mea Pilates și două cutii de pălării. — Bine, răspund, cu ochii la alt tip care-mi duce portfardul. E ciudat, nu? Destul de ciudat. Își pune un braț În jurul meu, iar eu mă cuibăresc la pieptul lui. Noaptea trecută a fost și mai stranie, cu toată mobila strînsă În dubă și apartamentul mare și gol plin cu cutii. Pe la ora patru
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dormitorul albastru. Vă arăt eu unde e... — Ce faci? Luke trece pe lîngă noi, În cămașă, cu mingea mea Pilates și două cutii de pălării. — Bine, răspund, cu ochii la alt tip care-mi duce portfardul. E ciudat, nu? Destul de ciudat. Își pune un braț În jurul meu, iar eu mă cuibăresc la pieptul lui. Noaptea trecută a fost și mai stranie, cu toată mobila strînsă În dubă și apartamentul mare și gol plin cu cutii. Pe la ora patru dimineața, Minnie n-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]