9,745 matches
-
de preferință. Valorizarea unui lucru în detrimentul altuia (a prefera o plimbare unui film la televizor) înseamnă că, într-o situație dată, valoarea care conduce către o alegere o exclude pe alta. Sistemele de valori Valorile unui individ sau ale unei colectivități nu sunt izolate, juxtapuse sau în dezordine. Dimpotrivă, ele sunt legate unele de altele, interdependente, formează un sistem. Când o valoare nouă este adoptată sau o valoare este pierdută, când se întărește o valoare sau este slăbită, tot sistemul este
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de educație al indivizilor. Valorile specifice sunt caracteristice unei anumite categorii de oameni: o clasă socială, o generație, o etnie, membrii unui partid etc. Valorile centrale alcătuiesc baza unui acord social, ele constituie fundamentul acordului social. Datorită lor, membrii unei colectivități (o țară din Uniunea Europeană, spre exemplu) pot să trăiască împreună, să comunice, să se înțeleagă, să aibă o coeziune minimală. Aceste valori centrale corespund cu ceea ce se numește etosul unei civilizații sau spiritul unui popor. Să cităm, în mare, câteva
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și funcții Valorile sunt prezente în toate procesele sociale. Ar fi imposibil să alcătuim o listă exhaustivă a rolurilor pe care le dețin. Enumerăm numai câteva. 1. Valorile au un rol central în construirea și menținerea identității indivizilor și a colectivităților. Ele dau naștere imaginii și respectului de sine. Individul care este conștient de propriile valori poate să se considere o persoană, să-și găsească locul în lume, să aibă încredere în sine, să interpreteze și să evalueze mediul său social
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
îi este determinat parțial în funcție de valoarea care corespunde poziției sale (se va spune despre cineva, de exemplu, că este "de familie bună"). Relațiile îi sunt guvernate de valorile care le determină (de exemplu, respectul în raporturile părinți-copii sau întrajutorarea vecinilor). Colectivitatea vede în valorile sale una din rațiunile ma-jore ale adeziunii membrilor săi, numitorul comun al participanților. Împărtășirea acelorași valori întărește legătura. Aceste valori sunt afișate prin insigne, drapele, uniforme, o formulă de salut... 2. Valorile dețin o poziție intermediară între
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
fără pro-tecția negociatorilor. Este vorba, evident, de norme de comportament minimale. Mare parte a achizițiilor istorice merg ceva mai departe decât atât: ele pun bazele înțelegerii pe regulile elementare de funcționare a societății și pe locul ocupat de persoană în colectivitate. Achizițiile istorice sunt pentru cetățeni garanțiile ultime că anumite valori există, ca și normele corespunzătoare, pe care nicio putere nu are dreptul să le revoce sau să le încalce. În Anglia, din 1610, celebrul chief justice Coke a declarat, la
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
reprezintă. Or, lucrurile ce țin de om sunt fragile. Iată motivul pentru care, în toate societățile, valorile cunoscute drept esențiale sunt înconjurate de tabuuri. Interdicțiile mențin mecanismele vitale ale funcționării sociale. Mulțumită studiilor antropologice și sociologice, am descoperit că întreaga colectivitate are propria sa logică și că etica pro-fesată și interdicțiile au o funcție pozitivă. Am învățat să respectăm culturile cele mai diferite de a noastră. Ar fi deplasat să afirmăm că preceptele morale care predomină într-o anumită țară africană
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
o situație dată și pentru a determina schimbarea acestei situații. Criza creată de această ruptură a fost declanșată de studenți. Ei au devenit un vârf de lance al acțiunii și nu opoziția instituțională, ca sindicatele sau partidele de opoziție în timp ce colectivitatea consimțise să cheltuiască sume mari în scopul democratizării studiilor. Acest paradox se explică dacă înțelegem statutul tinerilor și locul pe care îl ocupă mediul universitar. Acesta din urmă reprezintă un loc privilegiat, la adăpost de determinismele sociale obișnuite. Studentul a
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și simplu enumerate. În paginile care urmează vom menționa legăturile dintre ele și eventualele lor contradicții. A. 1. Individualism Am pus pe primul loc această valoare deoarece este poate cea mai caracteristică epocii noastre. Ea încarnează primatul eului față de ceilalți: colectivitatea, universalul. Ea implică faptul că acest eu este unic, înconjurat de o sferă privată sau capabil să își imprime propriile linii de conduită și să le schimbe. Acest eu vrea mai întâi să se cunoască. Această căutare e o preocupare
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
adică abundența de obiecte și de servicii oferite, posibilitatea alegerii, plăcerea de a cumpăra, de a-și reînnoi bunurile considerate din punct de vedere subiectiv ca desuete este o valoare atât de pregnantă, încât obișnuim să numim "societate de consum" colectivitatea care o promovează. Este adevărat că Mai 1968 era antimaterialist, anticapitalist, antiproductivist și anticonsumerist, dar, în acest domeniu, acea perioadă este doar o paranteză în cadrul istoriei. Odată cu acalmia care a succedat acestor tulburări și odată cu expansiunea rapidă a neoliberalismului, a
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
criteriu de validitate al judecăților noastre, aceasta se întâmplă deoarece identificăm o anumită capacitate de autocorectare în viața personală a semenilor noștri, ca și în societate. Dacă operează în viața cuiva, ea poate oferi fără întârziere rezultate. Dar în cazul colectivității, operează cu o încetineală exasperantă. Germania a avut nevoie de mai multe generații și de un război oribil pentru a învinge demonul naționalismului și pentru a se transforma într-o țară liniștită. Competiția este astăzi preconizată și foarte valorizată de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
suferinței devin superpozabile prin intermediul gândirii medicale. În această spațializare a bolii se disting trei grade: a) spațializarea primară care se referă strict la individ, la bolnav și la probleme acestuia; b) spațializarea secundară este cea care depășește persoana bolnavului, implicând colectivitatea, structurile medicale colective și experiența spitalicească; c) spațializarea terțiară se referă la ansamblul de gesturi prin care boala, în cadrul social, este „privită” (atitudinea medico-socială). Având în vedere aspectele mai sus precizate, să analizăm în continuare aspectele particulare privind semnificația bolii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
continuă ca să exercite anumite funcții sociale chiar în societățile moderne, așa cum a făcut-o în cele anterioare istorice. Nebunia, ca paradox al naturii umane, fascinează, șochează și invită totodată la reflecție. Din punct de vedere psihanalitic, ea exercită, în planul colectivităților umane, o funcție catarctică (D. Barrucand, C. Enăchescu). Este „descoperire” și „avertisment”, realizând întâlnirea umanului cu supranaturalul divin, ca în cazul profetismului sau al divinației oraculare. În sensul acesta Pythia, la greci, și Sybila, la romani, devin personaje emblematice, simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relațiile acestuia cu mediul care poate produce un blocaj precoce al activităților congnitive. Stările de deficiență intelectuală trebuie definite și în raport cu contextul social, ținându-se seama de ansamblul factorilor de mediu: atitudini, relații și resurse familiale, habitudini și posibilități ale colectivității, legislație și echipamente sociale. Considerată, din acest punct de vedere, insuficiența mintală ne apare ca o „situație” (Beley). Se poate afirma, în sensul acesta, că deficiențele de evoluție care constituie personalitatea deficientului mintal, se pot grupa schematic în jurul a doi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
anumită direcție de orientare-țintă precisă ca intenție, în scopul formării unor modele de gândire subordonată și a unor modele de comportament dirijat. Prin aceasta discursul (ideologic) colectiv devine cel mai important și, în final, unicul instrument socio-politic de manipulare al colectivităților social-umane printr-un mecanism de sugestie colectivă. Psihozele colective sunt determinate și întreținute de simbolica unor discursuri colective care prezintă și interpretează într-o formă catastrofică evenimentele istorice ca pe niște pedepse pentru culpabilități colective (invazii străine, războaie, epidemii, secetă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
către grupurile culpabilizate în vederea descărcării agresivității colective asupra acestora, organizează societatea în grupuri comunitare conduse de un lider în vederea realizării unor acțiuni colective. Mecanismele psiho-sociale și geneza Psihozelor colective. Ce urmărește discursul colectiv ca instrument psihologic prin acțiunea sa asupra colectivităților social-umane? Două aspecte principale. Pe de o parte, modelarea unor opinii colective impuse și controlate de autoritatea statal-politică, iar pe de altă parte, crearea unei anumite stări de spirit sau a unei atitudini emoționale de factură pasională în conformitate cu conținutul ideologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
echilibru psiho-social colectiv sau individual în societățile deschise sunt, în mod absolut paradoxal legate de libertate și slăbirea controlului social. Acestea conduc la proliferarea unor manifestări antisociale sau dis-sociale specifice. Libertatea care favorizează deplina dezvoltare a persoanei umane și progresul colectivităților umane, dă naștere la libera inițiativă, dar, în egală măsură, și la competiția/concurența dintre indivizi. Se produc segregări sociale de tipul grupurilor de interese (economice, politice, profesionale, culturale, religioase, etnice etc.). Între aceste grupuri apar conflicte. Apar dificultăți sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
modele, atitudini și conduite care sunt acceptate și imitate imediat, în mod ireflexiv. Acest aspect are o mare importanță practică și o semnificație particulară, întrucât în societățile deschise mass-media devine o sursă paideică dominantă în viața socială, mergând până la provocarea colectivităților umane și dirijarea lor manipulată către anumite forme de comportament cu efecte negative pe plan socio-comunitar. Rolul paideic negativ al mass-mediei va înlocui rapid educația familială, școlară și religioasă, pe care și le va subordona. Care sunt consecințele acestor mutații
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că prin psihoză înțelegem afecțiuni psihice individuale, cu caracteristicile clinico-psihiatrice mai sus descrise, așa cum apar ele la o persoană etichetată ca bolnavă psihic în clinica de psihiatrie. În ceea ce privește psihozele colective, acestea sunt manifestări psiho-sociale anormale, morbide, care vizează grupele umane, colectivitățile de indivizi; au un caracter relativ unitar ca formă de manifestare, recunosc aceleași cauze comune, aceleași mecanisme psihologice și sunt condiționate de factori externi socio-culturali și de o anumită dispoziție sufletească interioară a grupului social-uman. Spre deosebire de psihozele clinice care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la diminuarea până la pierderea criticii, a autocontrolului și a responsabilității morale. Libertatea capătă o „nouă” accepțiune, devenind o formă de comportament liber, necenzurat, care va degenera rapid în forme aberante, violență sau conduite antisociale. Valoarea persoanei este înlocuită cu valoarea colectivităților de indivizi, iar aceasta va fi transferată asupra liderului comunitar, care va încarna, sau va concentra în persoana sa, toate valorile sub forma „puterii absolute”. Este cazul liderilor-dictatori, prezenți în toate epocile de criză ale istoriei umanității. Formal, liderul este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lungul istoriei umanității sub forme diferite, dar având aceeași semnificație, așa cum vom arăta mai departe. 42. PSIHOZELE COLECTIVE IV (Clasificare, forme, descriere) Criterii de referință Obiectul analizei în psihopatologia generală este persoana umană. În psihopatologia colectivă, obiectul este reprezentat de colectivitățile social-umane. Din acest motiv, pentru înțelegerea și delimitarea tipurilor de manifestări psihopatologice colective, este necesară stabilirea unor criterii metodologice la care să ne raportăm. Elementul de referință care constituie totodată „obiectul” psihozelor colective este grupul social-uman, considerat ca reprezentând Eul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în plus către înțelegerea universului uman al vieții sufletești, dar concomitent, și un prilej de reflecție privind diversitatea naturii persoanei. 44. STATUL, BOALA PSIHICĂ ȘI BOLNAVUL MINTAL Raporturile omului cu statul Capitolele precedente au analizat aspectele tulburărilor psihice în planul colectivităților umane. Aceste tulburări psihice colective, care recunosc aceleași cauze, au forme de manifestări unitare și cuprind grupe populaționale importante numeric au fost numite psihoze colective. Vom încerca să extindem analiza noastră asupra acestor fenomene pentru a căuta o altă explicație
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
căuta o altă explicație a lor, diferită de cea medico-psihiatrică. Din totdeauna nebunia a avut două accepțiuni: socio-culturală și medico-psihiatrică. Această „diferențiere” trebuie înțeleasă în cadrul raporturilor care se stabilesc între individ și stat. Orice persoană umană aparține unui grup, unei colectivități sociale, a căror structuri, organizare și dinamică sunt supuse normelor statului. Deși individul sau grupul social se bucură de „drepturi”, „libertăți”, „recompense”, oferite de legile statului, în mod egal, el are față de stat „obligații”, „datorii”, „norme legale” care-i sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delimitare între boala psihică individuală, care este în primul rând și poate exclusiv, un fapt medical sau, mai exact, medico-psihologic și tulburările psihice colective sau psihozele colective, analizate de noi în capitolele precedente și care reprezintă „fenomene psiho-sociale anormale” ale colectivităților umane. Dacă „boala psihică” a individului este o „tulburare medicală”, se poate spune același lucru despre „psihozele colective”? Putem oare medicaliza sau, mai exact, psihiatriza masele și, utilizând aceleași criterii, ca în cazul clinicii psihiatrice? Nu! De altfel, acest aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
căci o bună parte din comorile acestui suflet, așa de frumos înzestrat, se-mprăștie în spulberul clipelor zgomotoase și deșarte ale vieții.“ (Cioculescu, Șerban: Caragialiana, Editura Albatros, București, 2003, p. 388) Caragiale nu poate crede în prostia fără leac a colectivității noastre, ci numai în aceea a unei obraznice și triviale suprastructuri. Prostia, tema favorită a lui Caragiale, îi inspiră o disociație justă: Prostul se cunoaște după câte le știe mai bine decât după câte nu le știe. Tocmai prostia societății
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
educației, prin asigurarea accesului la educație pentru toți copiii din perspectiva drepturilor copilului. Scopul oricărei societăți este de a-și menține echilibrul, ordinea socială și normativă. Acest deziderat se poate atinge prin funcționarea optimă a elementelor structurii sociale a grupurilor, colectivităților și instituțiilor și prin integrarea armonioasă a indivizilor În diversele sfere ale societății. Pentru realizarea acestor scopuri funcționale, societatea și-a creat și perfecționat mecanisme specifice de socializare și integrare socială. Însă starea acestui proces, nivelul lui de dezvoltare impun
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lidia BÂRCĂ, Viorica MANOLACHE, Gianina POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2131]