8,597 matches
-
se Înfățișau drept o clasă de tehnocrați dezinteresați, mai presus de efemere pasiuni ideologice și erupții sociale. Cine ar trebui să fie la putere - și cu ce scop social - era o chestiune care diviza profund națiunea, Însă exista un remarcabil consens practic despre cum va fi folosită puterea. Din 1958 până În 1969, statul francez a fost condus de Charles de Gaulle. Stilul asumat tradițional al președintelui și indiferența lui declarată la amănuntele planificării economice nu au Împiedicat cu nimic schimbarea. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un grav handicap: părea că se opune Istoriei și Progresului, că nu Înțelege sensul evenimentelor, că neagă vecinătatea esențială dintre statul asistențial democratic (oricât de inadecvat) și proiectul colectivist al comunismului (oricât de compromis). Acesta e motivul pentru care oponenții consensului postbelic erau atât de marginalizați. Cine Îndrăznea să sugereze, ca Hayek și alții, că restricționarea pieței pentru binele comun, deși bine intenționată, era nu doar economic ineficientă, ci reprezenta și un prim pas spre servitute părea să contrazică Însuși mersul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neputincioși: ei nu le puteau oferi nici ajutor și nici sfaturi copiilor lor. Această ruptură Între generații a avut pretutindeni consecințe politice: alegătorii mai bătrâni și săraci cedau periodic În fața farmecului partidelor care ofereau alternative nostalgice sau ultranaționaliste la noul consens liberal. Cum era de așteptat, această problemă era acută În unele regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, unde ruptura și dislocarea erau totale, iar democrația nemaivăzută. Sărac lipit, nesigur și plin de resentimente față de noua prosperitate afișată ostentativ de o minoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cifrat pentru anticapitalism, servindu-le drept acoperire foștilor comuniști care nu-și puteau exprima deschis nostalgia pentru vremurile de odinioară, dar care o exploatau la fel de bine, Într-o formă deghizată, În declarațiile lor publice. Acest vot de protest ilustra indirect consensul inevitabil ce unea majoritatea tendințelor politice: regiunea nu avea decât un singur viitor și acesta era legat de Occident, de Uniunea Europeană și de piața globală. Acestea fiind obiectivele, nu mai rămâneau multe criterii pentru diferențierea partidelor majore aflate În competiție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o problemă spinoasă: răsplata - ce făcuseră oamenii În trecutul comunist și ce ar fi trebuit (dacă trebuia) să li se Întâmple acum. Aceasta s-a dovedit o dilemă traumatizantă pentru aproape toate regimurile postcomuniste. Pe de o parte, exista un consens larg - și nu numai printre intelectualii moraliști - asupra ideii că trebuiau scoase la lumină crimele politice comise În epoca sovietică, iar făptuitorii lor pedepsiți. Dacă adevărul despre trecutul comunist nu era recunoscut În mod public, tranziția spre libertate, deja dificilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dacă aveau nevoie de mai mult, politicienii apelau la susținătorii obișnuiți: colegi de partid, sindicate (În cazul stângii), afaceriști și corporații private. Aceste resurse erau acum pe sfârșite: numărul membrilor de partid scăzuse, sindicatele erau În declin și, din cauza unui consens tot mai evident pe probleme economice, firmele și Întreprinzătorii particulari nu aveau motive să sprijine generos un partid anume. E poate de Înțeles (În orice caz, asta era tendința generală) că marile partide politice din vestul Europei au Început să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
individuale. Erau chiar dispuși să plătească impozite mai mari câtă vreme ele erau utilizate pentru alinarea sărăciei. Astfel de sentimente erau frecvente În Scandinavia, cum era de așteptat. Dar prevalau și În Marea Britanie, În Italia sau În Spania. Exista un consens internațional, dincolo de diferențele de clasă, că datoria statului este să apere cetățenii de neprevăzutul vieții și al pieței: nici unitatea angajatoare, nici statul nu puteau trata angajații ca pe niște producători dispensabili. Responsabilitatea socială și avantajul economic nu trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
percepție - uneori detaliată În legi și documente, alteori nu - despre combinația de drepturi sociale, solidaritate civică și responsabilitate colectivă care e justă și realizabilă Într-un stat modern. Rezultatele totale erau altele În Italia, de exemplu, decât În Suedia. Dar consensul social de la baza lor era o lege nescrisă: În 2004, când cancelarul social-democrat al Germaniei a modificat alocațiile sociale, a dezlănțuit o furtună de proteste, așa cum pățise și un guvern gaullist cu zece ani În urmă, când a propus În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tăcerii peste amintirea dureroasă a războiului civil. Discuția publică despre acest război și despre urmările sale Începe abia acum19. Numai după ce germanii au Înțeles și au digerat enormitatea trecutului lor nazist (la sfârșitul unui ciclu de tăgăduire, informare, controversă și consens care a durat 60 de ani), abia atunci au fost pregătiți să Îl accepte: adică să Îl lase În urmă. Instrumentul amintirii, În toate aceste cazuri, nu a fost memoria. A fost istoria, În ambele sensuri ale cuvântului: ca trecere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Inflamațiile granulomatoase În literatura medicală de la începutul secolului trecut, inflamațiile granulomatoase sunt numite inflamații specifice, considerându-se că prezența lor este caracteristică unor anumiți agenți patogeni (M. tuberculosis și alte specii ale genurilor Mycobacterium, Burkholderia, etc.Ă. Nu există un consens asupra definiției inflamațiilor granulomatoase. Warren K.S. (1980Ă le consideră agregate, îngrămădiri sau acumulări de celule inflamatorii. Noi (1989Ă am restrâns noțiunea la procesele inflamatorii produse prin multiplicarea și transformarea macrofagelor în celule epitelioide și celule gigante, sub influența unor limfokine
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cu fiecare membru al resurselor umane în raport cu modul de manifestare a atitudinilor în muncă (și nu numai). Membrii echipei de coaching vor instrumentaliza competențele de comunicare interpersonală și de grup, de cunoaștere a personalității umane, de negociere și realizarea de consens, de motivare și câștigare a adeziunii, de promovare a unui bun climat moral în organizație etc. Percepția socială și organizațiile. Printre factorii individuali prezentați de noi (schema 5) am menționat și percepția socială, care „constă în acele procese prin care
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
McCue, Peter, op. cit., p. 53. footnote>. În relațiile cu publicul, managementul resurselor umane își va redefini rolul „șefului de personal”, căci el nu mai este un „expert funcțional”, ci un „deblocher” (debloquer) ce facilitează schimbarea prin negociere, depășirea obstacolelor, instaurarea consensului. Managementul resurselor umane devine un factor esențial în promovarea programului unei afaceri. „Astfel, obiectivul principal al societății noastre* în anii 1990 este realizarea misiunii comerciale, grație unei noi viziuni a managementului resurselor umane, în care șeful de personal este considerat
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
socială În contextul gândirii sociale ce contribuie prin cunoașterea senzorială și cunoașterea rațională, dar și prin luarea În considerare a raporturilor sociale și a contextului social, la construirea realității sociale (A. Neculau, 2000, apud Caluschi, Mariana, 2001, p. 157). În consens cu A. Neculau alt psihosociolog român, D. Cristea (2000, p. 55 - 57), pe aceeași coordonată a aprecierii contribuției reprezentării sociale la construirea realității sociale aprecia „Construirea realității sociale presupune elaborarea unui ansamblu de reprezentări, de scheme cognitive și acționale care
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
cu referire la acele aspecte despre care au un minimum de cunoștințe, de informații. Pe de altă parte, orice opinie presupune o evaluare a situației de către subiect. Ea exprimă opțiunea subiectului pentru o anumită soluție posibilă Într-o problemă controversată. Consensul unanim nu este opinabil. Opinia este expresia libertății de alegere a unei alternative Într-o situație dată. Opiniile aparțin Întotdeauna unei persoane (care le exprimă, le comunică) dar ele au și o semnificație socială. Ele exprimă individul dar, În același
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
J. Barus-Michel, F. Giust Despairies și L. Ridel (op.cit.) structurează patru etape ale crizei: I. Etapa premergătoare crizei. Aceasta este descrisă de istoria organizației, de elemente de cultură organizațională. Această etapă poate fi caracterizată fie prin evenimente pozitive generatoare de consens, fie printr-o succesiune de momente critice urmate de Îmbunătățiri instabile ale situației. II. Declanșarea se produce brusc și inopinat. Această etapă coincide cu un eveniment intern sau extern care scoate la iveală modificarea echilibrului relațiilor existente, prezența unui antagonism
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de aceea putem afirma că opțiunea pentru propria responsabilitate în asigurarea bunăstării constituie un pattern destul de puternic, care nu fluctuează în timp. În plus, trebuie remarcat faptul că, deși balanța înclină către responsabilitatea individuală pentru bunăstare, nu se stabilește un consens, un procent destul de însemnat susținând responsabilitatea statului în furnizarea bunăstării. Putem concluziona că așteptările populației se îndreaptă către stat, ca sursă importantă de furnizare a bunăstării. Acest fapt nu însă o așteptare pasivă din partea populației către un stat de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pur și simplu minimal sau maximal în reprezentările publice” (p. 6). Același autor arată că la nivelul reprezentărilor asupra rolului statului în domeniul politic se poate vorbi de un „model al controversei”, pe când, în ceea ce privește protecția socială există un „model al consensului”, opțiunile îndreptându-se către un stat eficient în acest domeniu. Este de așteptat ca, deși opțiunile populației converg spre un stat „puternic” în domeniul protecției sociale, să existe o mulțime de opțiuni care să nuanțeze această convergență, conducând la diferențieri
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
este cauzat de slaba utilizare în cadrul societății a unor mecanisme alternative cum ar fi familia, comunitatea, organizațiile nonguvernamentale, sindicatele, precum și de slabele performanțe economice, economia nefiind capabilă să asigure prosperitatea pentru toți cetățenii. Însă nu se poate vorbi de un consens în ceea ce privește gradul de intervenție a statului în diverse domenii ale furnizării bunăstării. Conform opiniei dominante, statul trebuie să intervină în controlul prețurilor, reducerea șomajului și construirea de locuințe. Cu toate acestea, nu se poate vorbi de paternalism și pasivism din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
informația circulă cu rapiditate și sprijină reacția rapidă la schimbările din mediul social, accelerând dezvoltarea. O comunitate în care oamenii discută des între ei este una în care problemele comunității sunt adresate de toți membrii, iar soluțiile sunt dezvoltate prin consens și capătă legitimitatea dată de participarea la structurarea lor. Solidaritatea, toleranța și incluziunea socială sunt determinate laolaltă de existența unor stocuri de capital social, cu precădere a celui de tip bridging. Toate acestea trebuie însă considerate cu precauție, ca elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
agenție (indicele dezvoltării umane și indicatorii de dezvoltare a mileniului de către sistemul ONU) sau de agenții diferite, care se suprapun în aria lor de intervenție, poate conduce la informații complementare, dar și redundante sau contradictorii, la o inflație a indicatorilor, consensul existând doar la nivelul adoptării unor principii și drepturi general umane. Spre exemplu, este neclară relația dintre concepția explicită cu privire la dezvoltarea socială promovată de Sistemul ONU sau Banca Mondială și concepția europeană cu privire la Europa socială sau modelul social european, perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
este simplă. „Poți cuprinde problematica dezvoltării într-un set de indicatori sau, încă mai mult, într-o singur număr?”, rezumă într-o frază controversa Paul Streten, unul dintre autorii Indicelui Dezvoltării Umane. Într-adevăr, specialiștii nu au ajuns la un consens în ce privește nevoia ca indicatorii sociali să poată fi reuniți într-un index ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite><Author>Hagerty</Author><Year>2001</Year><RecNum>13</RecNum><record><rec-number>13</rec-number><ref-type name="Journal Article">17</ref-type><contributors><authors><author>Hagerty
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Studies Reading Rms HC59.7 B3382 1988</call-num><urls></urls></record></Cite></EndNote>(Barnett, 1988). O cercetare cuprinzătoare asupra indicatorilor sociali folosiți pentru a ghida politicile naționale a fost publicată recent în revista Social Indicators Research, ea fiind rezultatul unui consens al specialiștilor din domeniu ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite><Author>Hagerty</Author><Year>2001</Year><RecNum>13</RecNum><record><rec-number>13</rec-number><ref-type name="Journal Article">17</ref-type><contributors><authors><author>Hagerty, M. R.</author><author>Cummins, R. A.</author><author
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
când este vorba despre cerința ca indicatorii componenți să fie agregați într-un singur indice. Documentul comun al specialiștilor incluși în International Society for Quality of Life Research (ISQOLS) recunoaște că nu s-a ajuns în această privință la un consens ADDIN EN.CITE <EndNote><Cite><Author>Hagerty</Author><Year>2001</Year><RecNum>13</RecNum><record><rec-number>13</rec-number><ref-type name="Journal Article">17</ref-type><contributors><authors><author>Hagerty, M. R.</author><author>Cummins, R. A.</author><author>Ferriss, A. L.</author
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
uneia sau mai multor sesiuni de lucru un subiect bine stabilit (Kreuger, 1988; Agabrian, 2004). El este utilizat pentru a obține date calitative despre atitudini, percepții, opinii ale participanților în legătură cu o temă clară. Membrii grupului nu trebuie să fie în consens (selectarea participanților trebuie să asigure o diversitate optimă a opiniilor) și nu participă la luarea unor decizii. D.W. Stewart și P.N. Shamdasani (1990, p. 15) inventariază scopul în care sînt în general utilizate interviurile cu focus-grup: obținerea de informații
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
cu România, în cadrul reuniunilor Consiliului miniștrilor de externe ai marilor puteri sau la forumul păcii de la Paris din 1946, respectiv la reuniunea miniștrilor de externe de la New York (noiembrie-decembrie 1946)105. Relațiile româno-americane din perioada 1944-1947 au evoluat, mai întîi, în cadrul consensului dintre cele trei puteri la încheierea armistițiului una din clauze prevedea înființarea unei Comisii Aliate de Control și apoi, în contextul raporturilor cu marile puteri învingătoare. Misiunea militară americană ajungea la București la finele lui august 1944 ea era condusă
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]