8,889 matches
-
al unor lucrări simfonice și camerale. Mama sa era pianistă, cu o bogată activitate concertistică. a studiat între 1927 - 1931 la Academia de Muzică ("Akademie für Musik und darstellende Kunst") din Viena cu Joseph Marx și Franz Schmidt și la Conservatorul din București cu Mihail Jora. Între 1944 - 1963 a fost dirijor al Operei din București. În volumul său de „Însemnări”, Maria Banuș scrie următoarele: În mai 1955, Alfred Mendelsohn alături Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri și Ion Dumitrescu, a
Alfred Mendelsohn () [Corola-website/Science/330841_a_332170]
-
Paris cu sarcina de a depune coroane la mormântul lui George Enescu, la exact un an de la decesul artistului. În cvasi-totalitatea biografiilor întocmite de autori evrei, lui Alfred Mendelsohn i se menționează exclusiv opera muzicală, de compozitor și profesor la Conservator, dar se omite faptul că a fost membru de partid (PMR) din 1945; secretarul subsecției (1946-50), respectiv președintele secției Muzică a A.R.L.U.S. (1950-?); membru al Comitetului pentru Arte subordonat Direcției Propagandă și Agitație a C.C. (1946-1948); director în cadrul Ministerului
Alfred Mendelsohn () [Corola-website/Science/330841_a_332170]
-
privat al reginei regente Maria Cristina. Impresionat de îndată de talentul muzical al lui Pau, contele l-a adus să cânte în fața reginei, care i-a autorizat o bursă de anuală de 250 pesos, ceea ce i-a înlesnit studii la "Conservatorul regal de muzică și declamație" din capitala Spaniei. După ce a terminat în 1893, cu succes, examenele finale la Școala municipală de muzică din Barcelona, Casals s-a mutat la Madrid. La Conservatorul din Madrid el a studiat arta violoncelului cu
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
250 pesos, ceea ce i-a înlesnit studii la "Conservatorul regal de muzică și declamație" din capitala Spaniei. După ce a terminat în 1893, cu succes, examenele finale la Școala municipală de muzică din Barcelona, Casals s-a mutat la Madrid. La Conservatorul din Madrid el a studiat arta violoncelului cu Victor Mirecki, compoziția cu Tomás Bretón și muzica de cameră, cu Jesús de Monasterio. În 1895 Casals a plecat, cu sprijinul reginei regente, la Bruxelles, pentru a studia la conservatorul local. Supărat
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
Madrid. La Conservatorul din Madrid el a studiat arta violoncelului cu Victor Mirecki, compoziția cu Tomás Bretón și muzica de cameră, cu Jesús de Monasterio. În 1895 Casals a plecat, cu sprijinul reginei regente, la Bruxelles, pentru a studia la conservatorul local. Supărat de primirea rece făcută de somitățile de acolo, bătrânul profesor de compoziție François Gevaert și profesorul de violoncel Edouard Jacobs, a refuzat consimțământul și scuzele lor tardive și a decis să plece la Paris. În aceste împrejurări regina
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
poate cel mai surprins de decizia sa de a compune un concert pentru violoncel, în ciuda numeroaselor sale ezitări. Dvořák a compus concertul la New York în al treilea său mandat ca director al National Conservatory. În 1894 unul dintre profesorii de la Conservator, Victor Herbert, și el un compozitor, a finalizat Concertul pentru violoncel nr. 2 în Mi minor, Op. 30, pe care l-a prezentat printr-o serie de concerte începând cu 9 martie. Dvořák a audiat cel puțin două interpretări ale
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
lăutar al țarului Rusiei. Mama sa era fiica lui Angheluș Dinicu, celebru naist din acea vreme, și soră a lui Dimitrie Dinicu, care, după ce studiase violoncelul la Viena, a devenit prim-violoncelist al orchestrei filarmonice din București și profesor la Conservator. După câteva luni de la nașterea lui Grigoraș, tatăl său a plecat împreună cu Angheluș Dinicu, la Expoziția Universală de la Paris, cu ocazia inaugurării Turnului Eiffel, unde au cucerit cu interpretarea „Ciocârliei” pe vizitatorii expoziției. De mic, Grigoraș cânta în corul de
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
l-a învățat să cânte „Doina haiducului”, „Lume, lume, soro lume”, „Arde foc la București” și chiar „Ciocârlia”. Muzică la gramofon a ascultat pentru prima oară, când avea 13 ani, în casa din București a muzicianului german Rudolf Malcher. La Conservatorul de muzică din București, unde a studiat vioara și compoziția în anii 1902-1906, a fost admis după ce s-a pregătit cu cunoscutul pedagog Carl Flesch. Pentru a-și câștiga existența, a început să cânte la diferite manifestări ocazionale, precum tradiționalul
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
Cine ascultă vioara lui Grigoraș aude și vede în același timp muzica”, exclama Alexandru Vlahuță. Timp de șase luni a cântat în restaurantul „Gambrinus” al lui I.L. Caragiale, un mare amator de muzică. Între timp, Dinicu își continuă studiile la Conservator, aprofundând repertoriul clasic cu profesorul Vasile Filip. În 1913 încheie un contract cu restaurantul lui Ionică Enescu, unde va cânta timp de 22 de ani. Aici vor veni mari soliști ai lumii în trecere prin București să-i asculte muzica
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
Protestatarii provin dintr-o gamă largă de clase sociale: studenți, profesori, preoți, activiști, artiști, ingineri, pensionari și șomeri. Ei nu împărtășesc aceeași ideologie, fiind mai degrabă un amestec heterogen de oameni cu orientări politice de dreapta și de stânga, incluzând conservatori, liberali, anticapitaliști, naționaliști, adepți ai teoriei conspiraționiste etc. Datorită faptului că majoritatea protestatarilor sunt tineri educați, protestele au fost denumite cu diverse ocazii, atât de către critici cât și de către susținători, „proteste ale hipsterilor“. Protestele nu au o natură ierarhică, nici
Protestele împotriva Proiectului Roșia Montană din 2013-prezent () [Corola-website/Science/330144_a_331473]
-
o piață publică pentru vânzarea produselor agricole. Veniturile provenite din taxele încasate aici erau vărsate Societății și Muzeului. Ulterior, pe acest teren se organizează, din inițiativa lui Grigore Cobălcescu și Anastasie Fătu, o mică grădină botanică în care Dimitrie Brândză, conservatorul Muzeului, plantează mai mulți arbori dintre care se mai păstrează astăzi doi stejari seculari declarați Monumente ale Naturii în 1973. În prezent, clădirea adăpostește la parter sediul Societății de Medici și Naturaliști, biblioteca medicală și redacția "Revistei Medico-Chirurgicale" iar la
Casa Roset din Iași () [Corola-website/Science/330164_a_331493]
-
n. 16 ianuarie 1927, Storojineț, România, astăzi în Ucraina, d. 30 mai 2013, București, România) a fost un compozitor, pianist și dirijor român. A scris muzică cultă de scenă, de film, corală, vocală, de cameră, simfonică, vocal-simfonică și concertantă. La Conservatorul de muzică din Cernăuți a studiat pianul cu Titus Tarnavski (1941-1943). Între 1947 și 1956 a urmat cursurile Academiei Regale de Muzică și Arte Dramatice din București (ulterior denumită Conservatorul Ciprian Porumbescu) unde a studiat pian cu Florica Musicescu, compoziție
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]
-
film, corală, vocală, de cameră, simfonică, vocal-simfonică și concertantă. La Conservatorul de muzică din Cernăuți a studiat pianul cu Titus Tarnavski (1941-1943). Între 1947 și 1956 a urmat cursurile Academiei Regale de Muzică și Arte Dramatice din București (ulterior denumită Conservatorul Ciprian Porumbescu) unde a studiat pian cu Florica Musicescu, compoziție cu Leon Klepper, armonie cu Paul Constantinescu și orchestrație cu Theodor Rogalski. a fost lector (1954-1963) și ulterior conferențiar (1963-1996) la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Radu
Radu Paladi () [Corola-website/Science/330167_a_331496]
-
reacții negative, în special în recenzia sa dură la prima producție a operei "Boris Godunov" a lui Mussorgski din 1874. Compozitorii ruși din afara Grupului erau supuși la recenzii mult mai negative. Acest lucru s-a datorat parțial neîncrederii sistemului de Conservator din Europa comparativ cu stilul didactic aplicat de membrii Grupului. Un exemplu este critica sa foarte dură la adresa primei simfonii a lui Serghei Rahmaninov. Dintre compozitorii Occidentali Cui îi aprecia pe Franz Liszt și pe Hector Berlioz. Admira dramatismul muzical
Cezar Antonovici Cui () [Corola-website/Science/330185_a_331514]
-
Violonistul francez s-a născut în Montreuil, Franța în 1986 și a studiat vioară clasică la Conservatorul din Paris. În particular a luat lecții de improvizație în jazz de la violonistul român Florin Niculescu. În 2007 a obținut premiul „Trophées du Sunside”, la Paris. Este unul dintre cele mai importante premii care se acordă tinerilor muzicieni de jazz
Scott Tixier () [Corola-website/Science/330257_a_331586]
-
sub bagheta tatălui său, celebrul dirijor român Iosif Conta. Premiile obținute în cadrul numeroaselor competiții de pian din Europa la care a participat i-au pregătit drumul către studiile superioare urmate la una dintre cele mai prestigioase academii de muzică europene: Conservatorul de muzică din Geneva (Elveția). Au urmat două specializări care au completat studiile lui Vladimir Vlad Conta: la “Mozarteum” din Salzburg (Austria), sub îndrumarea pianistului și dirijorului Carlo Zecchi și la Academia Muzicală Chigiana din Siena (Italia), cu dirijorul italian
Vladimir Vlad Conta () [Corola-website/Science/330311_a_331640]
-
familie de lăutari vestiți în zonă, tatăl său Nicolae Predescu fiind violonist și șef de orchestră. Primește de timpuriu îndrumarea în studiul viorii din partea tatălui, fiind apoi preluat și de fratele mai mare, Victor Predescu. Studiile muzicale le face la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din București sub îndrumarea violonistului George Enacovici. În 1935, fiind atras de compoziție, debutează cu două piese de muzică ușoară: „Dragoste, ce ai cu mine?” și „Ai distrus inima mea”. În perioada 1935-1945, după cântă
Nicușor Predescu () [Corola-website/Science/330332_a_331661]
-
(29 august 1875-29 iulie 1962) a fost un flautist italian. Născut la Viggiano(provincia Potenza), a început să studieze flautul la vârsta de 8 ani și a continuat studiile la Conservatorul din San Pietro a Majella din Napoli. A fost constrâns să renunțe la studii din motive de muncă și a emigrat în Statele Unite la vârsta de 16 ani, lucrând la un hotel din Kentucky. În 1896 s-a întors în
Leonardo De Lorenzo () [Corola-website/Science/330348_a_331677]
-
își are obârșia în ținuturile Năsăudului și ale Bistriței (tatăl era avocat, iar bunicul din partea mamei, protopop în Bistrița). Refugiat în 1940 împreună cu familia la Timișoara, Tudor Jarda urmează studii la Politehnică, înscriindu-se în paralel, din anul II, la Conservatorul din Cluj (refugiat atunci în Timișoara), pentru studiul trompetei. Dintre profesorii săi amintim pe Traian Vulpescu (teorie-solfegiu), Augustin Bena și Lucian Surlașiu (dirijat cor), Anton Ronai (dirijat orchestră), Dumitru Cărbunescu (trompetă), George Simonis (istoria muzicii). Reîntors la Cluj în 1945
Tudor Jarda () [Corola-website/Science/330349_a_331678]
-
în Timișoara), pentru studiul trompetei. Dintre profesorii săi amintim pe Traian Vulpescu (teorie-solfegiu), Augustin Bena și Lucian Surlașiu (dirijat cor), Anton Ronai (dirijat orchestră), Dumitru Cărbunescu (trompetă), George Simonis (istoria muzicii). Reîntors la Cluj în 1945, își continuă studiile la Conservator în compoziție, avându-l ca maestru pe Mihail Andreescu-Skeletty. După război, Tudor Jarda a activat ca instrumentist (timpanist) în orchestra Operei Române din Cluj (1945-1948), în paralel urmând și cursurile facultății de filozofie. Tudor Jarda: În anul 1949, este numit
Tudor Jarda () [Corola-website/Science/330349_a_331678]
-
ca maestru pe Mihail Andreescu-Skeletty. După război, Tudor Jarda a activat ca instrumentist (timpanist) în orchestra Operei Române din Cluj (1945-1948), în paralel urmând și cursurile facultății de filozofie. Tudor Jarda: În anul 1949, este numit profesor de armonie la Conservatorul din Cluj, iar între anii 1954-1957 activează ca secretar al Filialei Cluj a Uniunii Compozitorilor, între 1961-1972 îndeplinind funcțiile de șef de catedră și prodecan al Institutului Pedagogic din Târgu-Mureș. A fost directorul Operei Române între anii 1975-1981, urmărind în
Tudor Jarda () [Corola-website/Science/330349_a_331678]
-
Victoria Bezetti (n. 11 mai 1937, Constanța, România) este o soprană română. Victoria Bezetti s-a născut în orașul Constanța, unde a urmat și cursurile primare și gimnaziale. În anul 1960 își începe studiile muzicale la Conservatorul de muzică din București, an în care debutează și în activitatea artistică, iar în anul 1964 a absolvit cursurile Conservatorului de muzică din București, după care și-a început cariera de soprană, ca solistă la teatrul Muzical Galați, unde a
Victoria Bezetti (soprană) () [Corola-website/Science/330366_a_331695]
-
născut în orașul Constanța, unde a urmat și cursurile primare și gimnaziale. În anul 1960 își începe studiile muzicale la Conservatorul de muzică din București, an în care debutează și în activitatea artistică, iar în anul 1964 a absolvit cursurile Conservatorului de muzică din București, după care și-a început cariera de soprană, ca solistă la teatrul Muzical Galați, unde a debutat cu rolul Gilda, din opera Rigoletto de Verdi, urmat la mică distanță, de rolul Violetta din opera La Traviata
Victoria Bezetti (soprană) () [Corola-website/Science/330366_a_331695]
-
camera alăturată. Tatăl său se decide să reînceapă lucrul la o bancă, pentru a suține financiar familia, responsabilitate care până atunci îi revenise fiului. Grețe își găsește de asemenea o slujbă măruntă, visul ei, emulat de Gregor, de a urma conservatorul nemaiputându-se materializa. Samsa își descoperă o nouă pasiune, aceea de a se cațără pe pereți și tavan, o activitate care îi induce o senzație euforica ("glückliche Zerstreutheit") inexplicabilă. Pentru a-i ușura cățăratul, Grețe și mama hotărăsc să mute
Metamorfoza (nuvelă) () [Corola-website/Science/330375_a_331704]
-
și fauna insulelor, precum și a mării dimprejur, sunt foarte variate și specifice, astfel că în 1963 a fost întemeiată, întâi doar pe insula Port-Cros, Rezervația naturală integrală (Parc Național) care astăzi cuprinde deasemenea insulele Bagaud și Porquerolles unde funcționează și Conservatorul Botanic Național. Parcul are o suprafață terestră de 1850 ha și marină de 3700 ha, lărgimea apelor sale din jurul insulelor fiind de 650 m. Insulele de Aur erau numite Stoehade în Antichitate (adică "în rând" în grecește), fiind escale pe
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]