8,894 matches
-
afirmațiilor pe care le exprim], așa c] am putea fi în mod fericit descriptiviști cu privire la astfel de propoziții. Dar deoarece nu toate propozițiile sunt astfel, dup] cum am v]zut, intrebarea care apare, pentru orice clas] dat] de propoziții, este dac] înțelesul lor este determinat în întregime de condițiile de adev]r sau nu - și anume dac] ele pot fi clasificate că pur descriptive. Cuvântul „pur” este important. Este posibil pentru parte, dar nu și pentru întreg, ca înțelesul propoziției s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de propoziții. Dar deoarece nu toate propozițiile sunt astfel, dup] cum am v]zut, intrebarea care apare, pentru orice clas] dat] de propoziții, este dac] înțelesul lor este determinat în întregime de condițiile de adev]r sau nu - și anume dac] ele pot fi clasificate că pur descriptive. Cuvântul „pur” este important. Este posibil pentru parte, dar nu și pentru întreg, ca înțelesul propoziției s] fie determinat de condițiile de adev]r. Putem numi aceste propoziții „amestecate” ca fiind „decriptive” într-
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fie determinat de condițiile de adev]r. Putem numi aceste propoziții „amestecate” ca fiind „decriptive” într-un sens slab, dar nu în sensul puternic folosit aici. În sensul puternic o propoziție nu este descriptiv] (mai precis, pur descriptiv]), decat dac] înțelesul ei este în întregime determinat de condițiile de adev]r. Descriptivismul etic susține c] acest lucru este adev]rât despre propozițiile care exprim] judec]ți morale. Nedescriptiviștii etici, inclusiv prescriptiviștii, admit bucuroși c] exist] un element în înțelesul judec
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
general, putem trece acum la subdivizarea acestora, pentru a așeza prescriptivismul la locul potrivit. Teoriile descriptiviste pot fi împ]rțite în mare în naturalism și intuiționism. Ambii termeni pot fi înșel]tori, dar vor fi folositori. Controversă dintre aceștia este dac] judec]țile morale sau condițiile de adev]r, care conform descriptivismului le dau acestora înțeles, sunt sau nu determinate prin definiții (sau, măi inexact, explicații ale înțelesului) care se refer] numai la propriet]ți și adev]ruri nemorale. Naturaliștii cred
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este ceea ce descriptiviștii încearc] s] stabileasc]. Aceștia pornesc cu scopul de a ar]ta mai degrab] c] poate exista cercetare moral] rațional], concluzii maleabile la care trebuie s] consimțim pe bun] dreptate. Naturalismul cade în relativism în felul urm]tor. Dac] sensurile cuvintelor morale sunt explicate în termeni de condiții de adev]r, atunci ceea ce va determina în cele din urm] adev]rul sau falsitatea judec]ților morale vor fi acele condiții de adev]r acceptate într-o societate dat] că
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sensurilor cuvintelor morale. Așadar, că s] lu]m un exemplu brut, dac] explic]m înțelesul structurii „se cuvine” în propoziția „femeile se cuvine s]-si asculte soții în orice privinț]” spunând c] afirmația pe care o exprim] este adev]rât] dac] și numai dac] o conjuncție a afirmației nemorale este adev]rât], va trebui atunci s] specific]m aceast] serie de afirmații nemorale. Probabil vom spune c] afirmația este adev]rât] dac] și numai dac] soțiile care-și ascult] soții ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] afirmația pe care o exprim] este adev]rât] dac] și numai dac] o conjuncție a afirmației nemorale este adev]rât], va trebui atunci s] specific]m aceast] serie de afirmații nemorale. Probabil vom spune c] afirmația este adev]rât] dac] și numai dac] soțiile care-și ascult] soții ar contribui la stabilitatea societ]ții. E posibil ca într-o societate dat] s] fie acceptat în mod general c] cineva se cuvine s] fac] ceea ce ar contribui la stabilitatea societ]ții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
principiu moral de bâz], acela c] cineva se cuvine s] fac] ceea ce ar contribui la stabilitatea societ]ții, a fost avansat la un adev]r analitic, adev]rât în virtutea sensului structurii „se cuvine”. Dar nu este un adev]r analitic. Dac] ar fi, atunci antifeminiștii ar câștiga disputa, deoarece feminiștii, susținând c] uneori soțiile se cuvine s] nu-și asculte soții chiar dac] aceasta ar destabiliza societatea, s-ar contrazice, afirmând ceva ce chiar sensul lui „se cuvine” stabilește ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un adev]r analitic, adev]rât în virtutea sensului structurii „se cuvine”. Dar nu este un adev]r analitic. Dac] ar fi, atunci antifeminiștii ar câștiga disputa, deoarece feminiștii, susținând c] uneori soțiile se cuvine s] nu-și asculte soții chiar dac] aceasta ar destabiliza societatea, s-ar contrazice, afirmând ceva ce chiar sensul lui „se cuvine” stabilește ca fiind fals. Dac] „se cuvine” are sensurile fixate de condițiile de adev]r, si dac] acestea sunt cele acceptate de c]tre vorbitorii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi, atunci antifeminiștii ar câștiga disputa, deoarece feminiștii, susținând c] uneori soțiile se cuvine s] nu-și asculte soții chiar dac] aceasta ar destabiliza societatea, s-ar contrazice, afirmând ceva ce chiar sensul lui „se cuvine” stabilește ca fiind fals. Dac] „se cuvine” are sensurile fixate de condițiile de adev]r, si dac] acestea sunt cele acceptate de c]tre vorbitorii nativi ai limbii, si dac] aceștia (cu exceptia a foarte puține abateri) folosesc „se cuvine”, astfel încât ceea ce destabilizeaz] societatea trebuie s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se cuvine s] nu-și asculte soții chiar dac] aceasta ar destabiliza societatea, s-ar contrazice, afirmând ceva ce chiar sensul lui „se cuvine” stabilește ca fiind fals. Dac] „se cuvine” are sensurile fixate de condițiile de adev]r, si dac] acestea sunt cele acceptate de c]tre vorbitorii nativi ai limbii, si dac] aceștia (cu exceptia a foarte puține abateri) folosesc „se cuvine”, astfel încât ceea ce destabilizeaz] societatea trebuie s] fie ceva ce nu se cuvine f]cut, atunci nu se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s-ar contrazice, afirmând ceva ce chiar sensul lui „se cuvine” stabilește ca fiind fals. Dac] „se cuvine” are sensurile fixate de condițiile de adev]r, si dac] acestea sunt cele acceptate de c]tre vorbitorii nativi ai limbii, si dac] aceștia (cu exceptia a foarte puține abateri) folosesc „se cuvine”, astfel încât ceea ce destabilizeaz] societatea trebuie s] fie ceva ce nu se cuvine f]cut, atunci nu se poate spune în mod logic ceea ce afirm] feminiștii. Din acest exemplu foarte simplu se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
referitor la anumite societ]ți. E adev]rât c] exist] convingeri comune tuturor societ]ților, dar altele nu sunt, iar intuiționiștii nu ofer] nici o cale de a spune care sunt datele demne de încredere. Că s] revenim la exemplul nostru, dac] este o convingere universal] c] într-o societate soțiile se cuvine s]-si asculte soții, atunci cazul feminiștilor este scos din joc; dar dac] ar exista o societate, așa cum ar putea ap]rea una, în care s] existe convingerea universal
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cale de a spune care sunt datele demne de încredere. Că s] revenim la exemplul nostru, dac] este o convingere universal] c] într-o societate soțiile se cuvine s]-si asculte soții, atunci cazul feminiștilor este scos din joc; dar dac] ar exista o societate, așa cum ar putea ap]rea una, în care s] existe convingerea universal] c] soțiile nu au o asemenea datorie, atunci și cazul antifeminiștilor ar fi scos din joc. Relativismul este din nou rezultatul. Un tip suplimentar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
relativism; intuiționiștii nu cer sprijinul unui fapt obiectiv, ci doar propriile gânduri și gândurile altora, și acestea variaz] de la o persoan] și societate la alta. Folosite în afara acestui context, cuvintele „obiectiv” și „subiectiv” pot crea confuzie (Hâre, 1976). În special, dac] tipuri variate de nedescriptivism sunt considerate „subiectiviste”, acest lucru exist] doar într-un sens total diferit. Acestea nu echivaleaz] judec]țile morale cu afirmații ale faptului psihologic, deoarece nu le echivaleaz] cu nici un fel de afirmație real]. E adev]rât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cost de care majoritatea filosofilor morali vor s] scape. Ei pretind c] l-au g]sit ar]tând c] exist] reguli de raționament care guverneaz] atât actele de vorbire nedescriptive, cât și cele descriptive. Imperativele sunt, din nou, exemplul standard: dac] (așa cum este în mod sigur cazul) poate exista inconsecvent] logic] între prescripții contradictorii, cineva care dorește totalitatea imperativelor, sau, în general, prescripții, ca aceast] persoan] s] accepte s] fie consecvent] cu sine, va trebui s] observe regulile care guverneaz] consecventă
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin vorbire) și acte ilocuționare (ceea ce face cineva în timp ce vorbește) (Austin, 1962). Deplas]rile verbale și îndemnurile psihologice nu sunt parte a sensului nici a imperativelor, nici a actelor de vorbire morale (Urmson, 1968, pp. 130 și urm.; Hâre, 1971). Dac] am consideră c] imperativele își datoreaz] sensul propriet]ților lor cauzale, am putea cu ușurinț] deveni iraționaliști cu privire la imperative, si astfel, cu privire la judec]țile morale, dac] acestea sunt prescriptive. Dar dac] aceast] greșeal] este evitat], teza potrivit c]reia judec
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nici a actelor de vorbire morale (Urmson, 1968, pp. 130 și urm.; Hâre, 1971). Dac] am consideră c] imperativele își datoreaz] sensul propriet]ților lor cauzale, am putea cu ușurinț] deveni iraționaliști cu privire la imperative, si astfel, cu privire la judec]țile morale, dac] acestea sunt prescriptive. Dar dac] aceast] greșeal] este evitat], teza potrivit c]reia judec]țile morale sunt un tip de prescripții (poate nu identice cu simplul imperativ și, cu sigurant], mai complexe în logica lor) e consecvent] cu faptul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale (Urmson, 1968, pp. 130 și urm.; Hâre, 1971). Dac] am consideră c] imperativele își datoreaz] sensul propriet]ților lor cauzale, am putea cu ușurinț] deveni iraționaliști cu privire la imperative, si astfel, cu privire la judec]țile morale, dac] acestea sunt prescriptive. Dar dac] aceast] greșeal] este evitat], teza potrivit c]reia judec]țile morale sunt un tip de prescripții (poate nu identice cu simplul imperativ și, cu sigurant], mai complexe în logica lor) e consecvent] cu faptul c] acestea sunt reguli de raționament
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se cuvine s] acționeze într-un mod similar specificat, într-o situație similar specificat]. Această pentru c] în orice afirmație de tip „se cuvine” exist] implicit un principiu care spune c] afirmația se aplic] tuturor situațiilor similare. Această înseamn] c], dac] afirm: „Acest lucru se cuvine s] fie f]cut: dar ar putea exista o situatie exact că aceasta în ceea ce privește propriet]țile ei nemorale, dar în care persoana corespondent], care este exact ca persoana care se cuvine s] fac] acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cut: „Pentru c] era o promisiune și nu existau îndatoriri contradictorii”. Sunt necesare aici trei avertiz]ri pentru a evita confuziile obișnuite. În primul rând, „situația” trebuie înțeleas] că incluzând în ea caracteristicile oamenilor, dorințele și motivațiile lor. De aceea, dac] vorbitorul spune c] a se cuvine s] fac] ceva pentru c, dar c] b nu se cuvine s] fac] același lucru pentru d, pentru c] dorințele lui c și d sunt diferite, acesta nu încalc] regulă universalizabilit]ții, deoarece dorințele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
regulă universalizabilit]ții, deoarece dorințele diferite fac situațiile diferite. Bernard Shaw spunea: „Nu face altora ceea ce ai vrea s]-ți fac] ei ție. Gusturile lor ar putea fi diferite” (1903, p. 227); dar aceasta nu este o obiecție la universalizabilitate. Dac] se cuvine s]-l gâdil pe un copil pentru c] îi place, ăsta nu înseamn] c] se cuvine s]-l gâdil și pe altul, oricât de asem]n]tor, dac] acestuia nu-i place. În al doilea rând, universalitatea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
p. 227); dar aceasta nu este o obiecție la universalizabilitate. Dac] se cuvine s]-l gâdil pe un copil pentru c] îi place, ăsta nu înseamn] c] se cuvine s]-l gâdil și pe altul, oricât de asem]n]tor, dac] acestuia nu-i place. În al doilea rând, universalitatea nu trebuie confundat] cu generalitatea (Hâre, 1972, pp. 1 și urm.). Principiul implicat într-o afirmație de tip „se cuvine” poate fi unul extrem de specific, complex și detaliat, poate prea complex
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi legat de cel precedent citând un exemplu celebru, desi folosit des în mod greșit, dat de Jean-Paul Sartre (1946, p. 40). În timpul ocupației naziste în Franța, un student a venit s]-i cear] sfatul lui Sartre. Dilemă studentului era dac] s] se al]ture Forțelor Franceze Libere pentru a lupta împotriva r]ului nazismului său s] r]mân] cu mama lui v]duv], care depindea de el. Sartre folosește acest caz pentru a sugera c] principiile universale sunt inutile în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
situații că a lui. Poate alte asemenea situații nu s-ar ivi niciodat]. Dar cineva poate s] conceap] situații ipotetice oricât de asem]n]toare cu aceasta dorește; și ar fi obligat, pentru a nu se contrazice, s] admit] c], dac] acestea ar avea loc, ar trebui s] fac] același lucru. Faptul c] judec]țile noastre morale trebuie s] se extind] la situații identice, atât ipotetice, cât și actuale, este un instrument important în argumentarea moral] (Hâre, 1981, pp. 112 și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]