8,902 matches
-
de asemenea un avantaj important al mecanismului cibernetic, în condițiile în care nu există mijloace eficace de a-i face față. Dacă evoluția comportamentului uman este caracterizată, în general, prin înlocuirea mecanismelor de tip cibernetic, spontane, cu mecanisme de tip decizional, în anumite condiții vom asista și la o tendință de regres, de la mecanisme decizionale la mecanisme cibernetice. Unii autori (Steinbruner, 1976) consideră modelele decizional și cibernetic ca „paradigme” în sensul lui Kuhn: modele teoretice alternative, propunând fiecare o descriere a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mijloace eficace de a-i face față. Dacă evoluția comportamentului uman este caracterizată, în general, prin înlocuirea mecanismelor de tip cibernetic, spontane, cu mecanisme de tip decizional, în anumite condiții vom asista și la o tendință de regres, de la mecanisme decizionale la mecanisme cibernetice. Unii autori (Steinbruner, 1976) consideră modelele decizional și cibernetic ca „paradigme” în sensul lui Kuhn: modele teoretice alternative, propunând fiecare o descriere a aceleiași realități. Desigur, ele pot fi considerate și ca alternative în acest sens: se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
uman este caracterizată, în general, prin înlocuirea mecanismelor de tip cibernetic, spontane, cu mecanisme de tip decizional, în anumite condiții vom asista și la o tendință de regres, de la mecanisme decizionale la mecanisme cibernetice. Unii autori (Steinbruner, 1976) consideră modelele decizional și cibernetic ca „paradigme” în sensul lui Kuhn: modele teoretice alternative, propunând fiecare o descriere a aceleiași realități. Desigur, ele pot fi considerate și ca alternative în acest sens: se poate discuta dacă un comportament oarecare este descris mai adecvat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dacă un comportament oarecare este descris mai adecvat de un model sau altul. Mai util este însă să se considere aceste două mari tipuri de modele drept alternative reale. Există mecanisme de tip cibernetic, după cum există și mecanisme de tip decizional. Ele se întrepătrund, se completează reciproc, unul putând fi dominant. Strategii de decizie în incertitudine persistentătc "Strategii de decizie în incertitudine persistentă" PROPOZIȚIA 2.1.: În condiții de incertitudine persistentă, decidentul are de înfruntat două probleme distincte: cum să ia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
satisfăcute. În condiții de incertitudine persistentă, sistemele au la dispoziție două strategii de decizie structural distincte: strategia optimalității tendențiale și strategia satisfăcătorului. Strategia optimalității tendențiale. Modelul analitic se caracterizează prin încercarea de a integra toate cunoștințele existente într-un proces decizional coerent care să ducă la identificarea celei mai bune soluții. Fiecare fază a procesului decizional este parcursă integral: definirea problemei, explorarea alternativelor, evaluarea lor, alegerea uneia din ele. Dacă modelul analitic nu poate fi aplicat ca atare în condițiile unei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
distincte: strategia optimalității tendențiale și strategia satisfăcătorului. Strategia optimalității tendențiale. Modelul analitic se caracterizează prin încercarea de a integra toate cunoștințele existente într-un proces decizional coerent care să ducă la identificarea celei mai bune soluții. Fiecare fază a procesului decizional este parcursă integral: definirea problemei, explorarea alternativelor, evaluarea lor, alegerea uneia din ele. Dacă modelul analitic nu poate fi aplicat ca atare în condițiile unei incertitudini persistente, este posibilă însă utilizarea unei variante modificate a lui pe care am numit
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei variante modificate a lui pe care am numit-o aici strategia optimalității tendențiale. PROPOZIȚIA 2.2.: Strategia optimalității tendențiale se caracterizează prin aplicarea tehnicilor analitice de decizie la o imagine cognitivă provizoriu structurată; incertitudinea deciziei este asumată explicit, procesul decizional menținându-se deschis la reconsiderare. Strategia optimalității tendențiale este caracterizată prin următoarele trăsături distinctive: a) Se fac o serie de presupoziții, asumate explicit ca incerte, asupra unor evenimente, consecințe, asupra corectitudinii unor cunoștințe și informații, asupra relațiilor dintre cunoștințe. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întemeiază acesta. d) Se menține, din cauza incertitudinii asumate, caracterul deschis, revizuibilaldeciziei luate. Noile informații și cunoștințe acumulate ulterior, cât și presupozițiile făcute, dar confruntate cu realitatea acțiunii, sunt utilizate pentru a reface, pe o bază mai bună, decizia. e) Procesul decizional are un caracter iterativ. El este gândit mai mult ca o secvență într-un proces ciclic, cu reveniri și reconsiderări pe baza cunoștințelor acumulate. Optimalitatea este deci realizată aici mai mult tendențial, prin reconsiderări succesive. În ultimele decenii, tocmai în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
gândit mai mult ca o secvență într-un proces ciclic, cu reveniri și reconsiderări pe baza cunoștințelor acumulate. Optimalitatea este deci realizată aici mai mult tendențial, prin reconsiderări succesive. În ultimele decenii, tocmai în această direcție au fost dezvoltate modelele decizionale, asumându-se o incertitudine care nu poate fi complet absorbită la un moment dat. Modelul clasic al deciziei considera decizia ca un proces unic, strict delimitat în timp: începe cu o problemă de soluționat, în condiții de incertitudine, și sfârșește
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
bune soluții, în condiții de certitudine, după cum urmează acțiunea. Teoriile actuale ale deciziei au pornit de la o nouă situație: la un moment dat, cunoașterea noastră este incompletă, dar ea se îmbogățește mereu în mod rapid. Răspunsul a fost conceperea procesului decizional ca un proces iterativ, ca un ciclu decizional în care decizia nu reprezintă punctul final, ci o etapă, ciclul reluându-se pe o bază de cunoaștere îmbogățită. Fiecare secvență decizională, asumând caracterul incomplet al cunoașterii, se finalizează printr-o decizie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acțiunea. Teoriile actuale ale deciziei au pornit de la o nouă situație: la un moment dat, cunoașterea noastră este incompletă, dar ea se îmbogățește mereu în mod rapid. Răspunsul a fost conceperea procesului decizional ca un proces iterativ, ca un ciclu decizional în care decizia nu reprezintă punctul final, ci o etapă, ciclul reluându-se pe o bază de cunoaștere îmbogățită. Fiecare secvență decizională, asumând caracterul incomplet al cunoașterii, se finalizează printr-o decizie riguros rațională, dar incertă datorită bazei de cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
îmbogățește mereu în mod rapid. Răspunsul a fost conceperea procesului decizional ca un proces iterativ, ca un ciclu decizional în care decizia nu reprezintă punctul final, ci o etapă, ciclul reluându-se pe o bază de cunoaștere îmbogățită. Fiecare secvență decizională, asumând caracterul incomplet al cunoașterii, se finalizează printr-o decizie riguros rațională, dar incertă datorită bazei de cunoaștere fragile pe care s-a constituit. Experiența acumulată prin luarea deciziei și prin practicarea ei, cât și cunoștințele obținute între timp din
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Prin aplicarea acestor criterii pot fi mai degrabă respinse soluțiile insatisfăcătoare decât să se stabilească gradul de adecvare și, pe această bază, să se ierarhizeze soluțiile satisfăcătoare. Peste limita satisfăcătorului (și ea vag, incert definită), o soluție devine acceptabilă. Procesul decizional nu este aici orientat spre căutarea unei soluții cât mai bune. După cum se poate observa, strategia satisfăcătorului reprezintă un proces simplificat, prescurtat de decizie. Unele faze, dificil de realizat în condiții de incertitudine ridicată, ca, de exemplu, investigarea alternativelor, evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
alternative care apar în mod întâmplător. Este probabil că va fi întărită și adoptată varianta ce funcționează mai eficace. În fine, este necesar să menționăm o variantă foarte importantă a strategiei satisfăcătorului și care reprezintă o situație intermediară între modelele decizionale și modelul cibernetic: adoptarea soluției ce a mai fost experimentată. Soluția întărită de experiență este adoptată. Acest mecanism este caracteristic modelului cibernetic. Adoptarea soluției este însă totodată rezultatul unei decizii mai mult sau mai puțin explicite. Din acest motiv, o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
adopte și să o dezvolte. Analiza sa amănunțită însă necesită un efort aparte. Strategiile de decizie și dinamica incertitudiniitc "Strategiile de decizie și dinamica incertitudinii" Contrar presupoziției tacite a teoriilor curente ale deciziei, cantitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional nu este independentă de strategia de decizie utilizată, dimpotrivă. PROPOZIȚIA 2.7.: Calitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional este în funcție de strategia de decizie utilizară. Mecanismele de tip cibernetic sunt asociate cu un grad foarte redus de incertitudine subiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de decizie și dinamica incertitudinii" Contrar presupoziției tacite a teoriilor curente ale deciziei, cantitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional nu este independentă de strategia de decizie utilizată, dimpotrivă. PROPOZIȚIA 2.7.: Calitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional este în funcție de strategia de decizie utilizară. Mecanismele de tip cibernetic sunt asociate cu un grad foarte redus de incertitudine subiectivă, în timp ce mecanismele de tip decizional sunt, dimpotrivă, asociate cu un grad ridicat de incertitudine. Fiind un mod nedecizional, necognitiv de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
strategia de decizie utilizată, dimpotrivă. PROPOZIȚIA 2.7.: Calitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional este în funcție de strategia de decizie utilizară. Mecanismele de tip cibernetic sunt asociate cu un grad foarte redus de incertitudine subiectivă, în timp ce mecanismele de tip decizional sunt, dimpotrivă, asociate cu un grad ridicat de incertitudine. Fiind un mod nedecizional, necognitiv de soluționare a problemelor, modelul cibernetic ar trebui, în principiu, să nu producă nici un fel de incertitudine. Strategia satisfăcătorului, prin natura sa de proces simplificat de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
va avea incertitudini în legătură cu alegerea între mai multe soluții alternative. În măsura deci în care strategia satisfăcătorului are șanse să nu ducă la scăderea calității deciziei, va prezenta avantajul important de a micșora sensibil cantitatea de incertitudine produsă în procesul decizional. Strategia optimalității tendențiale, promovând un proces decizional complet, este asociată inevitabil cu nivelul cel mai ridicat de incertitudine. Deși toate strategiile de decizie sunt vulnerabile la incertitudine, există totuși diferențe mari între ele din acest punct de vedere. PROPOZIȚIA 2
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
multe soluții alternative. În măsura deci în care strategia satisfăcătorului are șanse să nu ducă la scăderea calității deciziei, va prezenta avantajul important de a micșora sensibil cantitatea de incertitudine produsă în procesul decizional. Strategia optimalității tendențiale, promovând un proces decizional complet, este asociată inevitabil cu nivelul cel mai ridicat de incertitudine. Deși toate strategiile de decizie sunt vulnerabile la incertitudine, există totuși diferențe mari între ele din acest punct de vedere. PROPOZIȚIA 2.8. Strategiile de decizie sunt caracterizate printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de decizie sunt vulnerabile la incertitudine, există totuși diferențe mari între ele din acest punct de vedere. PROPOZIȚIA 2.8. Strategiile de decizie sunt caracterizate printr-o vulnerabilitate specifică la incertitudine. Efectele incertitudinii asupra comportamentului sistemelor sunt mediate de strategia decizională aleasă. Modelul cibernetic, nefiind de tip decizional, este insensibil la incertitudine. El prezintă totuși o anumită vulnerabilitate din acest punct de vedere: incertitudinea presează în sensul transformării procesului de tip cibernetic nedecizional într-un proces decizional. Incertitudinea în legătură cu soluția practicată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
totuși diferențe mari între ele din acest punct de vedere. PROPOZIȚIA 2.8. Strategiile de decizie sunt caracterizate printr-o vulnerabilitate specifică la incertitudine. Efectele incertitudinii asupra comportamentului sistemelor sunt mediate de strategia decizională aleasă. Modelul cibernetic, nefiind de tip decizional, este insensibil la incertitudine. El prezintă totuși o anumită vulnerabilitate din acest punct de vedere: incertitudinea presează în sensul transformării procesului de tip cibernetic nedecizional într-un proces decizional. Incertitudinea în legătură cu soluția practicată și întărită experimental tinde să anuleze mecanismul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sunt mediate de strategia decizională aleasă. Modelul cibernetic, nefiind de tip decizional, este insensibil la incertitudine. El prezintă totuși o anumită vulnerabilitate din acest punct de vedere: incertitudinea presează în sensul transformării procesului de tip cibernetic nedecizional într-un proces decizional. Incertitudinea în legătură cu soluția practicată și întărită experimental tinde să anuleze mecanismul cibernetic, înlocuindu-l cu evaluarea cognitivă a respectivei soluții, cu căutarea de noi soluții, posibil mai adecvate. În sistemele social-umane, mecanismele de tip cibernetic se află, din cauza acțiunii incertitudinii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mecanismul cibernetic, înlocuindu-l cu evaluarea cognitivă a respectivei soluții, cu căutarea de noi soluții, posibil mai adecvate. În sistemele social-umane, mecanismele de tip cibernetic se află, din cauza acțiunii incertitudinii, sub o continuă presiune de transfer spre mecanisme de tip decizional. Este, de exemplu, cazul tradiției. Anumite împrejurări au fixat o rutină colectivă care se declanșează cvasiautomat în situații date. Nu există nici o decizie în legătură cu practicarea modelelor impuse de tradiție și deci nici o incertitudine cu privire la ele. Apariția unor întrebări în legătură cu adecvarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
decizie în legătură cu practicarea modelelor impuse de tradiție și deci nici o incertitudine cu privire la ele. Apariția unor întrebări în legătură cu adecvarea soluțiilor recomandate de tradiție, cu privire la existența unor posibile alternative mai bune, anulează mecanismul de funcționare a tradiției și îl înlocuiește cu unul decizional. Strategia satisfăcătorului este în mod special vulnerabilă la incertitudine, aceasta producând o creștere a instabilității sistemului decident. Incertitudinea presează asupra ei în sensul evoluției spre un proces decizional complet, de tip analitic. Decidentul va avea în acest caz de înfruntat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
bune, anulează mecanismul de funcționare a tradiției și îl înlocuiește cu unul decizional. Strategia satisfăcătorului este în mod special vulnerabilă la incertitudine, aceasta producând o creștere a instabilității sistemului decident. Incertitudinea presează asupra ei în sensul evoluției spre un proces decizional complet, de tip analitic. Decidentul va avea în acest caz de înfruntat întrebări de genul: nu cumva există și alte soluții posibile care ar putea fi mai bune decât prima soluție satisfăcătoare identificată? Vulnerabilitatea la incertitudine a strategiei satisfăcătorului este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]