9,951 matches
-
lui. Ajunsesem în locuri apropiate de Roman (peste tot mai fusesem cu bicicleta, dar fără a traversa toate localitățile în aceeași zi), mergeam la vale, dar îmi bătea vântul din față și ritmul pedalatului devenise mai lent. Căldura începuse să deranjeze, și pentru a evita neplăcerile posibile m-am hidratat și răcorit cu înghețate, cât am putut, pe unde s-a putut. Pe lângă Rotunda pedalam spre Buruienești, care fusese sub ape la inundațiile de acum doi ani. Școala de Arte
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Erau o trecere în revistă a propriei sale existențe și un adio luat cu ură și dispreț față de specia umană? Față de Homo Sapiens? Nu-mi pot da seama. Ceea ce știu cu siguranță e faptul că dezlănțuirea de urlete înfiorătoare îi deranjau și pe vecini, care se întrebau dacă nu cumva câinele a turbat dar mai ales o supărau pe stăpâna lui. Cu excepția bucății de mămăligă unsă cu ulei, Haiduc nu mai primea nimic. Absolut nimic. Seara îi dădeam porția de mămăligă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
asemenea unei lovituri de bici: Intră! La vederea mea, cu ghiozdănașul în spate și chipiul în mână, legiunea de draci a reacționat la unison și violent ca o erupție vulcanică: Cum îți permiți, măi handicapatule, atrofîatule și slăbănogule, să-mi deranjezi bunătate de oră?!? Hai? Răspunde, dobitocule!? Zi!?! Marș afară, imbecilule și cretinule! Marș!!!! M-am retras tremurând, cu spatele spre ușă. Am pipăit clanța, m-am răsucit și am ieșit. În această clasă nu mișca nimeni, nu clipea nimeni, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lungi sau mai scurte, dreptul de a publica. Mi se pare ciudat că cedările și compromisurile, dureroase, ale acestor scriitori sunt judecate cu o cruzime nebănuită, în timp ce torționarii și odraslele lor se bucură de pensii uriașe, fără ca nimeni să-i deranjeze. Pe de altă parte, constăm că există o toleranță maximă pentru tot soiul de autori care au făcut pactul cu diavolul și care se bucură astăzi de lauri și privilegii. Bizara situație ne îndreptățește să credem că acești foști delatori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
are bănci ci fotolii mari, comode și mobile. Se pot desface 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 36 și dormi comod. Biletele de tren se pot introduce Într-o cutiuță, de unde controlorul le ia, fără să mai deranjeze pasagerul. Trenurile de lux și cursă lungă au baruri și personal pentru eventuale alte servicii, de exemplu bărbierit. Vagonul restaurant Își trimite des personalul cu diferite sandwichuri, prăjituri și răcoritoare. În fiecare vagon e un automat pentru apă rece și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Îi recrutează În prezent cu ajutorul autobuzului de pe o suprafață mare. Înainte vreme, sau chiar și acum, În regiunile Îndepărtate, părinții sunt nevoiți să-i transporte cu ce pot, auto, căruță sau călări, mai ales iarna. Deși Scoville ține să nu deranjăm fermierii, la insistența gazdei, urmează să luăm masa și să dormim acolo. Suntem 12 persoane și totuși a reușit să ne cazeze pe toți. Mie mi s-a dat o cameră aparte. După masă Începe seminarul economic, fiecare cu formularul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
dispută nu și-au mai vorbit deloc. Tot în această perioadă, Bogdanovici și acoliții săi au început să intoneze cântece comuniste prin celule, ceea ce l-a determinat pe Dan Lucinescu să îl apostrofeze, iritat de faptul că acțiunile sale zgomotoase deranjau momentele de reculegere ale preoților din cameră. Bogdanovici l-a chemat la o discuție privată și i-a spus că trebuia să se facă ceva pentru salvarea vieților celor închiși, explicându-i că, dacă simulează reeducarea, ar putea fi eliberați
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în Banat și avea legături inclusiv cu luptătorii din munți. Condamnat la 8 ani de detenție, a făcut parte din primul mare lot torturat în camera 4-spital, începând cu 31 decembrie 1949, fiind cel care l-a înfruntat pe Țurcanu, deranjat de aroganța acestuia. Angelescu a fost dintre cei mai torturați deținuți din acest lot și, cu toate că a fost bătut în mai multe rânduri de Țurcanu, Popa și ceilalți dintre agresori, dar și de către gardieni, a continuat să îi înfrunte verbal
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
era încadrat de o bărbiță tunsă scurt, îngrijit. Era cam de-o seamă cu mine. De aceea, mi s-a părut firesc să fie primul care face pasul spre o relație amicală și mai puțin convențională. Și pe mine mă deranja limbajul oficial ce mă-mpiedica să-mi deschid sufletul și să uit de timiditate. În plus, el era cel ce - așa s-ar putea spune - mi-a dat Realizarea Sinelui. Aceasta, în sensul în care el a făcut prezentarea metodei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
eu, un gurmand de felul meu - nu simțeam nevoia niciunui fel de hrană pentru a-mi întregi starea de bine: în planul absolutului eram saturat, primisem deja totul, eram chiar detașat. Fetele au întârziat prin magazin, dar nu m-a deranjat. Timpul nici nu curgea, nici nu staționa, iar eu intrasem în clișeu: un bărbat pe o bancă, o imagine ștearsă de pe o vedere veche... După ce, în echipă completă, am mai parcurs vreo 50 de metri, ne-a întâmpinat un alt
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și cu apele învolburate ale râului?... - Da! Și bolovanul, și apele râului au propria energie Kundalini ce este în comuniune cu energia universală, deci, și cu a noastră! - Ai putea spune că suntem toți frați!... - Da! De ce nu? Te-ar deranja cu ceva?! - Nu văd de ce m-ar deranja! Doar experimentez fericirea de fiecare dată când mă găsesc pe malul unui râu și mă joc cu pietricelele acelea rotunde și șlefuite de vremi și ape, lansândule spre vâltoare și bucurându-mă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
bolovanul, și apele râului au propria energie Kundalini ce este în comuniune cu energia universală, deci, și cu a noastră! - Ai putea spune că suntem toți frați!... - Da! De ce nu? Te-ar deranja cu ceva?! - Nu văd de ce m-ar deranja! Doar experimentez fericirea de fiecare dată când mă găsesc pe malul unui râu și mă joc cu pietricelele acelea rotunde și șlefuite de vremi și ape, lansândule spre vâltoare și bucurându-mă de salturile lor vesele. Acum îmi dau eu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
comun: cel al vibrațiilor divine. Acest lucru aș putea încerca să-l descriu. La Navaratri Puja am stat lângă un domn în vârstă. Îl cunosc de multă vreme; nu i-am reținut numele și nici nu cred că ne-a deranjat vreun moment acest amănunt. Mi-a oferit cartea lui de cântece, scuzându-se că nu are voce - dar avea o atât de mare deschidere!... Vocea nu avea nicio relevanță pe lângă bucuria ce i se citea pe chip vecinului meu posesor
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
nu se deslușeau prea bine numele zeităților, partea finală - Om Swaha - răsuna puternic, triumfător, din piepturile noastre. Soarele, care se insinua fără opreliști spre capetele noastre - ne protejau doar firave umbre de arbuști sau mașini - ca și pietricelele ce mă deranjau de dedesubtul meu, mi-au perturbat destul de mult atenția. Totuși, havanul a culminat la intonarea celor trei mari mantre. Când, la cea de-a treia mantră s-a cântat: Shri Sahasrara... corul format de cei dinăuntru - la care s-au
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dacă se întâmpla cumva să-ți răspundă centrala, dispecera te întreba ce vârstă are pacientul ; cantitatea de benzină era limitată și, dacă se nimerea să aibă de ales între unul mai în vârstă și cineva mai tânăr, nu se mai deranjau, ci se dădeau absenți. Cum aveam colegi străini, unul îmi adusese niște medicamente imposibil de găsit la noi. Spre exemplu, aveam fiole de hemisuccinat de cortizon, cu care poți să acționezi dacă se dezvoltă un șoc. Aveam două fiole din
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ș.a.m.d. Moartea lui a adus ceea ce dorea lumea ostilă democrației la noi : dispariția deținuților politici din politică și intrarea lor în patrimoniu, că deți‑ nuții politici sunt foarte buni dacă sunt morți. Nu mai sunt aici să ne deranjeze, devin niște strămoși buni de pus în vitrină. Cam asta s-a realizat cu moartea lui Coposu. Trebuie zis, pe de altă parte, că, deși Coposu e un mit și un model moral, a fost complet ineficient în a construi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
american are o comisie pentru reguli. A.M.P. : Cu certitudine. Ăsta este numai pentru conflicte de interese și avere, ca ANI la noi, și este separat de puterile statului. V.A. : Deci americanii îl au ! Ai noștri, cei care sunt deranjați de ANI, zic că trebuie să-l desființăm pentru că nu mai există în altă parte. A.M.P. : Nu este adevărat. Americanii îl au și este foarte puternic. Eu am vizitat unul central, unde cei de acolo m-au ajutat apoi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
asasina și pe Goma și familia sa, afirmă că, pentru regimul Ceaușescu, Goma reprezenta cel mai important disident. Autorul Artei refugii scria: "Sînt român, limba mea maternă este româna, scriu în românește pentru români și locul meu este acolo unde deranjez cel mai mult". Și se vede că deranjează în continuare. Deși comunismul a fost condamnat de președinte ca un regim criminal, scriitorului nici pînă în prezent nu i s-a redat cetățenia română. Cum bine punctează Lucia Hossu Longin, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că, pentru regimul Ceaușescu, Goma reprezenta cel mai important disident. Autorul Artei refugii scria: "Sînt român, limba mea maternă este româna, scriu în românește pentru români și locul meu este acolo unde deranjez cel mai mult". Și se vede că deranjează în continuare. Deși comunismul a fost condamnat de președinte ca un regim criminal, scriitorului nici pînă în prezent nu i s-a redat cetățenia română. Cum bine punctează Lucia Hossu Longin, nu există încă o legiune de onoare pentru cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cristi, ce voiai să spui. — S-a întâmplat ceva, domnișorule Cristian ? — Asta-i bună, domnișorule... Ha ! Domnișorului părea să nu-i convină ceva și așteptam cu nerăbdare să-mi spună și ce. Nu, nicidecum nu e ceva care să mă deranjeze, doar că... Mă gândeam... Adică... Pfff, oftează el tot mai îngându- rat. Aș fi vrut să încerc ceva nou. Ceva nou, ce ? — Aș vrea să abordez cântecul francez de acum. — Tangouri ? ! au sărit amândoi, nedumeriți. — Tangourile, exact ! Tangouri, romanțe, da
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
spe- ranță i se năruise. După primele luni la Răcaru, abia a așteptat să-și poată permite să se mute singur, să scape de camera aceea aglomerată și întunecată, îmbâcsită cu dezilu- zii și având colegi tot mai mofturoși și deranjați de orele târzii la care Cristi se întorcea de la concerte și, inevitabil, îi trezea. Ziua în care a părăsit căminul a fost ca o sărbătoare, a păstrat-o în suflet mult timp ca pe o mare realizare, poate chiar mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te despărțiseși, fuseseră din nou date jos din cuiere. Era aproape zece seara și o beznă de abia vedeai pe unde mergi se așternuse deja peste slab luminata Barieră a Vergului, în capătul de est al Bucureștiului. Și numai câinii deranjau liniștea din jur, aproape ca moartea, și pașii grăbiți ai celor trei prieteni. Ați adus banii, da ? Numărați-i să fie ficși, le spune Fernic. Pribeagu tocmai primise o parte din drepturile de autor pe câteva melodii și își dublase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
facem ! Ce ziceți ? — Și mergem în primul rând, mami ? a întrebat-o micuțul Cristian în ziua aceea. — Mergem în primul rând, și ghicește ce ! Mai luăm și niște bilete în plus pentru locurile de lângă noi, dacă vrei, ca să nu ne deranjeze nimeni, nimeni și să stăm și întinși dacă vrem ! Sigur, când Virginia i-a dus la teatru nu a luat biletele în plus, numai de ele nu-și mai amintise, dar lui Cristi i-a rămas de-atunci înfiripată în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nopțile groaznice petrecute în marfar. Și de aceea poate, aproape de fiecare dată când avea să meargă la teatru în București, și rar scăpa vreo piesă, lua două- trei bilete în plus. Pe care însă nu le ținea ca să nu-l deranjeze nimeni, i se părea o curată obrăznicie să fie locuri goale la spectacol. Se obișnuise să le dea studenților, știind bine cât de scump e un bilet pentru cei care trebuie să strângă din dinți pentru chirie și cărți. Știind
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
danseze pe melodiile celebre ale vremii, ale lui Cristian Vasile și Jean Moscopol. Fântâni cochete, statui și monumente moderne invadau aleile, iar printre ele, când se lăsa noaptea, te bucurai de spectacole de artificii. Grădinile și marile bulevarde nu erau deranjate decât de bețivi căzuți la datorie, cu capetele în pământ. Pentru ei municipalitatea a dat o ordonanță ca toate cârciumile să întocmească liste cu bețivii care le frecventau și să le facă publice apoi, afișându-le în vitrine. Astfel, ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]